Din ciudateniile care se intampla in parc si mai ales ciudatii pe care ii vad in parc, mentionez:
– taticul care face tractiuni la barele de la castelul pe care il escaladeaza copiii. Nu ma refer deci la aparatele de fitness instalate de primarii in parcuri, ci la jucariile copiilor. Arata ca face muschi in orice conditii, iar Chck Norris n-are decat sa iasa la pensie. Weirdo.
– mamica-care-bea-bere-la-cutie (scuzati cacofonia dar nu putea fi evitata) si care tipa la copil din cand in cand “iar mi-ai daramat cutia, ce pi*** ma-sii!” =))
– bunicul de care nu mai scap. Orice as spune. Orice as face. Oriunde m-as duce. He must be very lonely. Sau libidinos.
8 Comments
fanel
29/06/2014 at 9:55 AMSchimba parcul! :))
Tudor
29/06/2014 at 10:40 PMÎncă un articol cu parcul și o să simt că te destrami într-o altă femeie…
andressa
30/06/2014 at 9:51 AM@Tudor:
despre ce sa scriu, Tudor? Despre serviciu, ca aici imi petrec 12h pe zi? Nu pot. Si nici nu stiu daca e interesant. 🙂 Hm, de fapt, daca ma gandesc mai bine, nu pot, ca interesant ar putea fi. :)) Imi petrec zi lumina la birou, o prin pe fii-mea o ora dimineata si o ora seara. Iar in weekend fac doar ce vrea ea. E epuizant si uneori demoralizant, mai ales daca esti genul care vrea adrenalina. Dar supravietuiesc. Aseara am adormit la 21:20. Deci, despre ce sa scriu? :))
Tudor
01/07/2014 at 8:54 AMDespre gândurile tale. Frământările tale legate de viața ta, alegerile tale, temerile tale. Erau posturi întregi despre simțiri, nu despre întâmplări. Știu din experiență că, pe măsură ce trece timpul, nu mai avem timp să devenim introspectivi, dar sunt ani de când te știu si…sunt sigur că sub marea liniștită încă sunt valuri.
andressa
01/07/2014 at 9:32 AMSigur ca sunt valuri, dar uneori nu vreau ca in marea asta sa inoate mama si sefa mea!:))
Tudor
01/07/2014 at 1:17 PMOk, aştept pe mail linkul spre “the unofficial ocean”; mi-e dor de gândurile alea reale, nu de articole din Unica – dacă mai există revista asta… 🙂
d
28/03/2015 at 12:40 AMpe mine ma sperie comentariile astea. in primul rand, nu inteleg de ce trebuie sa stai 12 ore la birou. adica pleci la 8 dimineata si vii la 8 seara? faci cate o ora pe drum, sau asta e singura cale prin care cineva poate castiga suficient? sa stea 12 ore pe zi la birou? asta vine o norma jumatate… in fine.
dupa care ma sperie chestia cu copiii. pare ca pur si simplu viata se termina dupa ce apare un copil.
ma intreb daca merita… poate-s doar foarte egoista, dar nu stiu, citind bloguri de tinere mame, suna horror, ca sa fiu sincera. e ca si cum cele mai ocupate si proaste zile ale mele ar fi rutina de atunci inainte.
bai ce complicata pare viata, se pare ca pe nici o baricada nu-i doar roz si fericire.
andressa
30/03/2015 at 8:36 AM@d:
Da, pai chiar asa e. Cand apare copilul se schimba totul, cel putin pentru un timp, cativa ani poate, cand copilul devine un pic independent. Altfel, stai dupa bebelus: fie ca esti in concediu, fie ca asta faci in timpul liber, dupa serviciu, in weekenduri. Dar sa stii ca daca ai putin ajutor (o bona, o bunica), ajungi sa mai iesi si in oras seara din cand in cand, poate mai pasezi copilul un weekend si uite asa, revii la viata, dar niciodata nu va mai fi ca inainte. E ok insa, e o alta etapa, e totusi distractiv, chiar daca e mai greu. Nu e chiar asa de tragic. 🙂