back to basics

Sa ne intoarcem la ce ne place. In primul rand, la confesiuni. Am din nou chef sa imi povestesc cele mai intime si mai ciudate sentimente, cu orice consecinte. Parca as avea 21 de ani din nou!

Trec printr-o perioada de redescoperire, de renastere. Ca si cum, cele (aproape) 8 luni de la nastere si 9 luni de sarcina ar fi fost perioada de post, de abstinenta de la tot ce e gustos si imoral. Intr-un fel, asa a fost. Din fericire, am apucat sa ma destrabalez vreo 3 saptamani inainte sa raman insarcinata, intr-o vacanta indecent de lunga, in care am stat mai mult ametita decat treaza, mai mult dezbracata decat imbracata (in costum de baie adesea!), mai mult la spa si la bar decat la plaja. Si dupa 3 saptamani de dezmat nici macar nu ma saturasem, as fi vrut sa merg si la Amsterdam sa fumez si sa merg cu vaporasul. Ma rog, mai mult voiam sa fumez, dar de ce sa nu iau si vaporasul daca tot sunt acolo? =)) Acum ca nu mai alaptez si in sfarsit copilul doarme de la 22 la 09, nu ma gandesc decat la prostii din nou.

Primele abuzuri au fost sushi (ca nu am mai avut voie peste crud din septembrie 2012!!!), sampanie (sa ma imbat din sampanie e cel mai tare lucru din lume) si berea Zaganu. E romaneasca si m-am indragostit de ea. Dar revenind la sampanie, am sfidat codul rosu sau portocaliu sau cum dracu’ s-a numit viscolul ala nasol din weekend, si am mers sa bem o sticla in oras. Intotdeuna mi s-a parut o mare extravaganta sa bei alcool in mijlocul zilei, cand mai toata lumea bea cafea. Spre deosebire de a face asta seara, nu te culci dupa aia, ci umbli asa cu ochii sclipind pana cand, treptat, revii cu picioarele pe pamant.

Am iesit din nou in oras, in baruri: gata cu ceainariile si alte locuri lame de pensionari. Sigur, inca urasc fumul de tigara, asta nu o sa se schimbe niciodata, dar l-am suportat cu eroism de dragul sentimentului “azi beau chiar daca maine am teza” ,  doar ca teza se numeste acum sedinta la birou!

Speaking of “confesiuni”, am numai revelatii in ultima perioada. Unele sunt absolut idioate, cum ar fi ca zaharul ingrasa (adica da, stiam, dar pana nu am pus 3 kg pe mine nu am stiut ce infecta e ciocolata! so, am renuntat la zahar si am slabit – how about that?!), iar altele sunt de pus in rama! =)) Dar nu stiu cat apreciati voi descoperirile mele. O revelatie ar fi ca nobody cares. Nobody gives a shit. About you, about anything. Testosul a fost mereu cinic si a zis ca numesc pe toata lumea “prieten” de parca e “promotie” si dau eticheta asta pe gratis, dar am crezut ca adevarul e undeva la mijloc, nu chiar asa, de partea “raului”. Well, adevarul e suntem cu adevarat norocosi daca avem in vietile noastre unul-doi oameni, rude sau nu, carora chiar le pasa. Mai toti oamenii din jurul meu nu primesc o mana de ajutor nici de la parintii sau fratii lor, cu atat mai putin de la prieteni.

In al doilea rand (vedeti mai sus ca am scris “in primul rand”), am chef sa povestesc din nou. Asa, ca pe blog, dezlanat, ca atunci cand ma intalnesc cu un prieten (oops, i did again – am zis iar “prieten”… dar cum sa zic: cunostinta?!). Si o sa povestesc, dar nici nu stiu cand. Scriu pe blog de pe telefon, seara, dupa ce adoarme fata mea. Am reinceput sa citesc seara, deci chiar nu am cand sa si scriu. How do you people do it?! Adica voi, cei care aveti copii si totusi faceti si dus, gatiti, cititi, faceti sex, va machiati, scrieti, mancati… Eu inca lucrez ca lista sa fie completa. Adica nu prea gatesc, nu prea scriu, nu prea mananc… =))