Dupa ce am scris “despre certuri“, mai multi au zis “bai, esti nebuna?!”, adica de ce naiba nu sparg niste farfurii ca sa ma fac inteleasa, de ce nu imi fac bagajele ca omul sa inteleaga ca un toc de usa stricat sau un pahar spart e o nimica toata fata de ce prostii as putea sa fac! Numai ca ceea ce poate nu am stiut sa transmit este ca eu cred ca asemenea lucruri nu conteaza.
Ca imi reproseaza prosteste ca zgarii blatul cand gatesc (in loc sa zica mersi ca gatesc!), ca am stropit cu piure de mere tavanul (in timp ce alimentam Bestia, nu avand porniri artistice!), ca am scapat telefonul sau ca am stricat un toc de usa, pana la urma refuz sa iau in serios asa ceva si sa ma gandesc ca e important ca daca avem timp liber preferam sa ni-l petrecem impreuna. Ca noaptea se trezeste el mult mai des decat mine, cand plange Bestia, chiar daca ziua urmeaza sa merga la birou. Ca atunci acum un an si ceva, cand am fost racita ultima data, a venit de la birou cu plase de portocale si grapefruit ca sa imi faca fresh. Asta conteaza de fapt intr-o relatie, nu ca din cand in cand omul e isteric. Uneori as vrea si eu sa-i reprosez diverse (de exemplu ca nu ma ajuta la curatenie in casa), dar ma gandesc ca nu fac decat sa stric atmosfera. Si pana la urma, daca nu vrea sa atinga aspiratorul nu e o tragedie. Poate cade meteroritul: nu as vrea ca ultima noastra discutie sa fie despre sters podele.
De fapt, asta e singurul lucru care ma dezamageste la el: ca nu gandeste si el la fel. Ca nu vede si el ca, oricate lucruri as strica, nu conteaza atat de mult incat sa merite sa ne certam.
2 Comments
Paula
14/12/2013 at 10:08 PMCe e important nu mai e atit de important daca mereu iti provoaca o permanenta stringere de inima, daca te face sa mergi plingind la culcare, daca ai impresia ca, calci pe coji de oua mai mereu. Daca nu poti sa fii TU intr-o relatie, la ce bun?
Anca P
15/12/2013 at 6:55 AMÎntru totul de acord! Eu vin din unghiul opus, adică al istericului care vede roșu în fața ochilor în anumite ocazii, iar El este cel împiedicat, neatent și aerian, dar împăciuitor și înțelegător. Ca să fiu sinceră, m-am schimbat și eu foarte mult, dar mi-a luat ceva să înțeleg că nu e sfârșitul lumii dacă s-a spart un pahar. Și aici a avut și el partea lui de contribuție – venind dintr-o familie ușor isterică în general, nu mi se părea că fac ceva anormal. Ideea e că lucrurile astea se rezolvă în mare parte în timp, dar secretul e să nu le lași să se adune – sună clișeic, dar comunicarea e cheia.