Imaginati-va un claustrofob care se angajeaza ca liftier. Un adevarat spectacol, nu? Asta e sotul meu. Cel mai chitibusar si mai fixist om din lume cand vine vorba de stricat lucruri s-a casatorit cu cea mai neindemanatica persoana din univers. Eu sparg tot ce e casabil, el vede negru in fata ochilor!
Din pacate, cred ca el tine mai mult la lucruri decat la relatiile cu oamenii din jurul lui. Sau cel putin mai mult decat la relatia cu mine. De fiecare data cand scap telefonul (si, recunosc, se intampla cam des), lovesc mobila cu caruciorul sau sparg un pahar, el se face foc si para. Pentru mine, asta e un stres ingrozitor. Nu ma pot simti bine in propria casa. Nu ma relaxez si cand se intampla o prostie de-asta minora, cum ar fi sa vars cafea, imi creste brusc pulsul pentru ca stiu ca urmeaza un scandal. E ca dracu’!
El zice ca nu se poate abtine, ca e nebunia lui. Cum altii vad negru in fata ochilor cand isi prind sotia in pat cu vecinul, el innebuneste daca ii strici tocul usii. O tampenie, dar ce sa-i fac?
Aseara a fost ultima reprezentatie a spectacolului sau. M-a facut cu ou si cu otet. L-am lasat sa isi faca numarul, dar, ca sa fiu sincera, mi-a stricat seara. Si ziua de azi e cam naspa. Ma intreb daca in toate cuplurile exista chestii absolut nerezolvabile. daca trebuie pur si simplu sa accepti ca ala de langa tine e un pic nebun si basta. Nu il schimbi, nu il imbunatatesti, nici nu il strici. Asta e.
13 Comments
Misty
04/12/2013 at 1:13 PMEu as face in fiecare zi cate ceva. As varsa niste cafea pe cuvertura, as scrie cu carioca pe perete “te iubesc!”, m-as pozitiona in fata lui si as scapa telefonul pe jos,etc. Sigur mai gasesti tu altele. Poate asa o sa inteleaga ca sunt doar niste lucruri. Nu conteaza paharele sparte, păturile pătate, tocul usii rupt s.a.
Si ca sa-ti raspund la intrebare, da, trebuie sa accepti ca cel de langa tine e putin nebun atata timp cat nu te afecteaza asa de tare incat sa ai tu zile de rahat. Sigur si tu pentru el esti nebuna pt ca tot scapi telefonul ala pe jos :). In concluzie, stati de vorba si rezolvati ceea ce de fapt nici nu e o problema sau asa vad eu lucrurile.
Andra
04/12/2013 at 1:15 PMPai atunci eu zic sa incerci chestia cu vecinul si cand va prinde sa-i spui ca asta a fost metoda prin care te-ai abtinut sa spargi paharul! Na, el a vrut-o! :))
Andra
04/12/2013 at 1:45 PMSi ca sa iti raspund la intrebare – nu, nu trebuie sa accepti ca ala de langa tine e putin nebun si asta e. Nu atat timp cat iti strica serile (si zilele), pentru ca in timp asta te va face pe tine nefericita. Trust me! Am trecut prin asta – m-am maritat acum 7 ani, fix la fel au trecut primii 2 ani de casnicie. El avea nebuniile lui, bine inradacinate, iar eu le aveam pe ale mele, de ce sa mint. Ne certam precum chiorii, ne-am stricat reciproc o gramada de seri (ca ziua munceam, deci nu aveam timp!)
Numai ca eu am vazut toata copilaria mea cum oamenii din jurul meu au facut compromisuri pentru familie si asa au trait intr-o nefericire si-un compromis pana la pensie (si mai departe!). Si n-am suportat sa fie asa viata mea, asa ca am zis ca divortez si-l caut pe ala cu care nebuniile si piticii or sa fie compatibili. Dar, inainte sa divortam, am decis sa ne mai acordam o sansa si sa incercam sa ne schimbam ca sa mearga lucrurile. Un an ne-am straduit, iar de 4 ani incoace (ies cei 7 in total! :P) chiar ne e bine. Serios! Dar si-a dat si el seama si si-a tinut sub control nebuniile si mi le-am tinut si eu pe ale mele.
Totul e sa realizezi ca sunt niste manii pentru care nu merita sa-ti strici linistea ta si a celuilalt. Dar, trebuie sa constientizezi unde gresesti. Si sa vrei sa constientizezi. Atat timp cat spui “asta-s eu, ma accepti asa cum sunt!” mi se pare ca nu dai doi bani pe parerea/linistea/fericirea celuilalt. Asa ca nu, nu schimbi pe nimeni, trebuie sa se schimbe el singur daca te iubeste, realizand ca toate astea sunt prostii si simple lucruri perisabile, nu vreun capat de tara!
andreea
04/12/2013 at 4:16 PMCa sa te destinzi 🙂
http://www.ana-lavinia.blogspot.ro/2013/08/milano-risotto-e-o-arta-habar-n-am-sa.html#.Up840NIW2qg
Altfel, ce sa zic…casnicia este o piatra de incercare pentru 95% dintre oameni…
andressa
04/12/2013 at 10:12 PM@andreea,
Foarte amuzant! M-am destins! :)) dar la mine acasa nu e atat de amuzant pt ca sotul meu realmente vede negru in fata ochilor, nu pot sa fac misto….
Maria
04/12/2013 at 4:35 PMCa I se suie sangele la cap… problema lui daca vrea sa se trateze sau nu.
Ca te face cu ou si cu otet… asta e problema VOASTRA. si dreptul TAU sa nu accepti.
Si cu copilul (care murdareste/rupe/sparge pereti/bani/tablete etc.) cum o sa faca? Peste 2-3 ani o sa va luati lumea in cap toti trei…
Allicia
04/12/2013 at 4:58 PM“Atat timp cat spui “asta-s eu, ma accepti asa cum sunt!” mi se pare ca nu dai doi bani pe parerea/linistea/fericirea celuilalt.” – foarte bine si frumos spus!
Nici eu nu cred ca trebuie sa accepti, cata vreme te afecteaza atat de tare. Sigur are si alte nebunii care te lasa rece, la fel si tu. Sa te stresezi numai la gandul reactiei lui nu e in regula, desi inteleg perfect senzatia, ca mai trec prin asta. Doar ca invat fie sa-l eliberez de nebunii, fie sa nu ma mai atinga pe mine.
Cristina
04/12/2013 at 9:59 PMDa, Andra are dreptate. Ne casatorim cand suntem adulti, cand acumulam fiecare idei fixe, din care, credem ca nu putem iesi. Ba se poate ! Din dragoste si respect unul fata de celalalt, se poate.
Cristina
Iulia
05/12/2013 at 10:52 AMOare el realizeaza ca tocmai a aparut un nou membru al familiei care va fi de 100 de ori mai neindemanatic ca tine, care va transforma cel putin o data toata casa in haos ? O sa strige si la micuta?
Tudor
05/12/2013 at 7:07 PMVin eu cu comentariul meu de tip. Mai mult, stiu argumentul care rezolva problema: cand ceva se strica, dace loc unui nou obiect, mai frumos si mai arătos decât precedentul. Ai spart telefonul? A apărut noul Lumia. Ai spart o vaza? Se poartă cele de Inox acum. Moda se schimba mereu, si.. pana la urma chiar mi-ar plăcea sa-mi spargă si mie cineva plasma veche, ca mă gândesc de mult sa agat altceva pe perete 😉
ce e important » Andressa
14/12/2013 at 9:08 PM[…] ce am scris “despre certuri“, mai multi au zis “bai, esti nebuna?!”, adica de ce naiba nu sparg niste […]
Claudiu
17/12/2013 at 2:05 PMHello,
Da-mi voie sa zic ca si eu as face la fel daca as fi in locul lui (si nu, nu sunt vreun fixist/maniac).
Ideea e in felul urmator: ai un lucru, trebuie sa-l pastrezi. Normal ca daca dintr-o prostie il strici/murdaresti/spargi, o iau razna. Totusi, a costat niste bani si inlocuirea/curatenia lui nu e necesara inca.
Pana si cum pui problema mi se pare total gresit: “mi-a stricat seara”, “el e maniac”, etc. Esti doar tu, tu si iarasi tu.
Pune-te si tu in locul lui o secunda: stai linistita, toate bune, dintr-o data pac, cafea pe covor; pac, o vaza sparta; pac, o mobila lovita.
Nu e deloc placut, in ideea ca toate costa bani, nu sunt tocmai ieftine si totusi avem o varsta. Una e sa ti-o faca un copil de 3-5 ani si alta e sa ti-o faca un om matur.
Cred ca in loc sa cauti compasiune (care crede-ma, nu rezolva cu absolut nimic problema, dimpotriva), ar fi mai bine daca ai cauta sa nu mai faci aceste lucruri.
Mergi mai atent prin casa, fii mai responsabila, gandeste-te putin ce vrei sa faci inainte sa o faci.
Probleme de genul asta le vad zilnic. Mergi pe strada si te opresti in mijlocul ei brusc si subit, fara niciun semn. Mergi la magazin sa cumperi naiba stie ce, iar dupa 3 minute de stat la coada ajungi in fata vanzatorului si stai 30 de secunde si te uiti lung fara sa zici nimic, ca nu stii ce vrei sa cumperi.
E adevarat ca sunteti printese si trebuie sa va ocrotim si sa va iubim, dar a cam trecut varsta si v-ati transformat in femei. Fi-ti femei si-n gandire si-n fapte, nu doar in atitudine si nimeni nu o sa aibe nimic cu voi, dimpotriva 😉
Claudiu
17/12/2013 at 2:07 PM*Fiti, scuze, m-am aprins cu subiectul