GANDIM

sunt o doamna

Eu nu inteleg de ce atatea femei defileaza cu numele sotului imediat dupa casatorie. La 30 de secunde dupa ce spun “Da”, isi schimba si numele pe profilul de facebook si se semneaza asa cum exersau de luni sau ani de zile: doamna Cutare. Mare branza!

Pentru mine, decizia de a-mi schimba numele a fost foarte dificila. Am fost la un pas de a ramane la acelasi nume si numai gandul ca voi avea alt nume decat copilul meu m-a facut sa cedez. Nu ca as avea un nume cu o semnificatie aparte, dar e numele meu. Si eu sunt eu, nu sunt doamna Cutare. Imediat dupa ce mi-au taiat aia buletinul mi-am dat seama ce traumatizata sunt si toata ziua m-am simtit de parca mi s-ar fi furat identitatea. Am zis “Lasa, o sa revin la numele meu!”, ca si cum ai fi putut merge la un ghiseu ca sa spui ca te-ai razgandit! Ei bine, acel ghiseu nu exista. Exista notari si judecatori pentru divort, asta da. Dar asta e altceva.

Nici acum, dupa atata timp, nu mi-e usor sa accept ca ma cheama altfel. Poate ca daca as fi avut o relatie mai buna cu tatal meu, as fi tinut sa imi pastrez numele. Asa insa, i-am zis adio. Si uneori regret. Stiu ca e o alegere, dar cred ca optiunea asta nu ar trebui sa existe.

Ma scot din minti doamnele care se recomanda imediat cu noul nume ca si cum ar fi cucerit o mare reduta. Hai sa fim seriosi. Nu numele il face pe om! Si la o adica, daca e sa fim pesimisti, faptul ca la un divort trebuie sa iti schimbi de multe ori si domiciliul, si prietenii, si numele… Face treaba asta si mai imputita, cel putin pentru o femeie.

 

Sursa foto verigheta: Shutterstock

You Might Also Like

16 Comments

  • Reply
    Maria
    14/11/2013 at 11:21 AM

    Nu prea inteleg ultimul paragraf. Pai si ce sa faca, sa se prezinte “Ioana Ionescu” cand in buletin scrie “Ioana Popescu”????
    Si cat ar trebui sa dureze faza de tranzitie? O saptamana, o luna, un an?

    Cred ca toate astea trebuiesc luate firesc. Schimbarea numelui nu e nici o cucerire, dar nici o trauma. E o conventie. Eu una am luat-o ca atare. Dar, sincer, daca ar fi fost sa o investesc cu ceva semnificatii, parca ar fi fost mai misto unele optimiste si pozitive decat… traumatizante.

  • Reply
    ioana
    14/11/2013 at 12:21 PM

    dar de ce nu ati pastrat numele amandurora? ar fi fost o solutie, pe jumatate.

  • Reply
    Raluca
    14/11/2013 at 2:37 PM

    Eu simt ca odata ce ai facut optiunea asta e o chestie onorabila sa “stand by it”.Adik e oarecum ipocrit sa crezi despre altele ca se “afiseaza” cu numele sotului cand tu porti numele lui… Parerea mea 🙂 Nu stiu cum e cu laudaul pe facebook-ul dar stiu ca a trebuit sa imi schimb toate documentele “identificatoare” si evident ca birocratic vorbind a fost enervant, dar am simtit ca nu are sens sa ma vaicaresc din moment ce a fost optiunea mea. Ma enerveaza cand aud argumentul feminist…de ce sa iei numele sotului si sa nu il pastrezi pe al tau? Reducand la absurd, daca toata lumea si-ar pastra numele atunci am umbla in carca cu 1000 de nume ale predecesorilor nostri si asta ar fi de o mie de ori mai ridicol. Nu cred ca schimbarea numelui trebuie sa iti schimbe personalitatea, dar simt ca adoptarea unui nume comun (al sotului, al sotiei)face clara intrarea ta intr-o alta familie si iesirea din familia parintilor. Pentru mine nu inseamna ca sunt alta persoana sau ca ma laud cu statutul meu matrimonial (ceea ce ar fi o imbecilitate), inseamna ca apartin acum in primul rand si inainte de toate acestei familii. Restul e…semantica, vorba cantecului….

  • Reply
    Monica
    14/11/2013 at 2:54 PM

    Eee, am văzut și mai mult decât doamne care se recomandă pompos cu noul nume: doamne care se recomandă cu numele de familie și meseria soțului! Sunt doamna inginer Popescu!

  • Reply
    laura
    14/11/2013 at 7:48 PM

    Eu m-am gandit sa il schimb, dar am decis sa nu o fac in final. Imi place numele meu 🙂

    Oricum, o alta optiune (cred!) este sa porti ambele nume.

  • Reply
    SIS
    14/11/2013 at 8:39 PM

    Eu nu mi l-am schimbat; mi se pare normal sa imi pastrez identitatea, sa nu variez numele functie de statusul marital; azi ma marit, maine divortez…am 2 amice care au ramas cu numele sotului dupa divort din comoditate sau pentru copii. Daca m-as fi maritat la 20 si ceva de ani poate ar fi fost altceva, dar la 30, dupa aproape jumatate de viata traita cu un nume nu as fi schimbat nimic. Plus ca aveam o groaza de acte de schimbat. E dificil cand incheiem acte, trebuie sa atentionam pe cei din jur, cand ne recomandam (adesea eu raman cu prenumele :). Dar eu ma simt aceeasi persoana dintotdeauna, cum ma striga la catalog odata.Copii vor avea numele lui.
    Nu inteleg nici schimbarea statusului pe fb si nici a numelui. Casatoria e doar un act facut pentru a intregi iubirea si nu o reduta, cum spui, castigata. Degeaba pledam pentru identitatea femeii, degeaba ne declaram feministe, daca taierea buletinului inseamna schimbarea numelui de fb. Pe facebook prefer sa fiu intr-o relatie, pentru ca asta inseamna pentru noi.

  • Reply
    Andra
    15/11/2013 at 8:37 AM

    Si eu am fost fix la fel – desi nu eram neaparat innebunita dupa numele meu, tot mi s-a strans inimia cand am decis sa-mi schimb numele la momentul casatoriei. Si tot la viitorii copii m-am gandit!Semnatura a trebuit sa mi-o schimb imediat, pentru ca era diferenta mare intre nume si nu mai mergea vechea semnatura. Dar au trecut 7 ani si tot traumatizata ma simt… Se poate schimba pe cale judecatoreasca, dar iti trebuie motive intemeiate si nu stiu daca “trauma” mea o sa i se para judecatorului un motiv intemeiat…

    • Reply
      andressa
      17/11/2013 at 11:38 AM

      Andra,
      Da, e foarte ciudat sa iti schimbi numele. Cu toate astea, mai toti barbatii cred ca e normal ca noi sa facem asta, dar sunt socati daca le propui sa ia ei alt nume. :))) 😀 poate ca depinde si de meserie: pentru mine semnatura mea e importanta. Daca as lucra in alt domeniu poate ca nu as fi atat de atasata de numele meu. Fostul meu nume, pardon. 🙂

  • Reply
    Atlasmp
    15/11/2013 at 11:15 AM

    E o traditie ca sotia sa ia numele sotului?

  • Reply
    Stan Cristiana
    15/11/2013 at 6:32 PM

    Este o mandrie, un simbol al uniunii cu persoana respectiva.Nu vad ceva rau in a te mandri cu acest lucru.

    • Reply
      andressa
      16/11/2013 at 5:58 PM

      Cristiana Stan,
      Poate, pentru unele. E o treaba personala, e clar. Adica eu una nu intrleg cum poate fi un motiv de mandrie la fel cum nici a fi singura sau divortata nu e o rusine. Adica ce spune asta despre tine pana la urma?

  • Reply
    Cristian
    15/11/2013 at 9:52 PM

    La treaba cu numele diferit de al copilului, m-am gândit și eu de nenumărate ori. Noroc că bărbatul își schimbă mai rar numele. Apropo, ai fi putut face și invers, să ia țestosul numele tău 🙂 Așa rămâneai cu același nume și nici nu erau probleme cu copilul.

    Ca să scapi de toate probleme astea, urmează sfatul Lion: recomandă-te cu CNP-ul :-))))

  • Reply
    Anca
    15/11/2013 at 11:59 PM

    sa intelegem ca nu te mai semnezi Andreea Retea? cum te cheama acum? 🙂

    • Reply
      andressa
      16/11/2013 at 4:53 PM

      Anca,
      Tot asa ma semnez. Adica am decis ca e treaba mea ce scrie in buletin 🙂

  • Reply
    Biletul Zilei
    17/11/2013 at 3:23 AM

    Cred ca toate astea trebuiesc luate firesc. Schimbarea numelui nu e nici o cucerire, dar nici o trauma. E o conventie. Eu una am luat-o ca atare. Dar, sincer, daca ar fi fost sa o investesc cu ceva semnificatii, parca ar fi fost mai misto unele optimiste si pozitive decat… traumatizante.

  • Reply
    raluu
    06/06/2016 at 7:31 PM

    Am auzit situatii in care numele de fata era acelasi cu al sotului. Asa ar fi ideal! :))

  • Leave a Reply

    %d bloggers like this:
    Inline
    Inline