Dragii mosului, de fapt ai babei, cred ca am imbatranit vreo 30 de ani. Sper sa intineresc incet, incet, sa ma simt din nou ca alta data, dar deocamdata tin un tub cu gel pentru dureri reumatice langa pat. Nu pot iesi seara mai mult decat pana la ora 21:00 pentru ca trebuie sa culc copilul, vorbesc cu televizorul (eu sunt o persoana de-aia enervanta care se uita la “Dupa 20 de ani” si ii raspunde invitatului “Bai, infectule…”), ma imbrac mult prea gros, la fel ca vecina mea de 77 de ani, ma uit la documentare despre tricotat si gradinarit… Am o suta de ani.
De cand stau acasa, am devenit experta in programe TV de zi. Pana la urma, e un lucru bun, ca doar lucrez in televiziune. Stiti ca sunt unii din generatia mea care urasc televizorul, il considera sursa tuturor relelor, zic ca din cauza lui nu mai citeste lumea, ca ne indobitoceste… Eu nu numai ca nu-l urasc, dar chiar am sentimente profunde pentru el. Apreciez loialitatea lui: e mereu aici, mare si luminos, gata sa imi mai spuna o data cat de minunat e Dry Cooker sau ce mai fac vedetele noastre tampite. Cum sa-l urasc? Am ajuns sa stiu tot: ce filme se difuzeaza, ce emisiuni, ce documentare. Sunt cam ranita, nu dezamagita, ci ranita!, cand vad cat de mult ne subestimeaza producatorii. Chiar asa, noi, pensionarii si mamicile in concediu de maternitate, nu avem umor? Of.
Va marturisesc ca ma uit cu placere (de fapt ascult, ca nu am cum sa si urmaresc atent) emisiunea “Draga mea prietena”. Am o suta de ani? Eh, si ce daca?! Imi place de Paula si de Cristina, gazdele. Sunt atat de simpatice! Temele emisiunilor sunt de-a dreptul neinteresante uneori (boala varicoasa, de exemplu), dar mai sunt si exceptii (masajul bebelusilor!) si cand esti de-a dreptul plictisit sa spui Scufita Rosie din nou, merge si un interviu despre operatia care te scapa de varice. Pana la urma, oameni suntem! Si nu numai ca oamenii fac varice, dar nu stii niciodata cand vine vorba de varice la o petrecere si poti lasa audienta cu gura cascata cu toate cunostintele tale despre acest subiect.
Cam atat am avut sa va spun. Fii-mea seamana din ce in ce mai mult cu mine (sustin eu!) si gangureste fara oprire (cred ca o sa semene cu mine si la debitul verbal) si eu ma gandesc numai la reducerile de iarna si la bradul de Craciun. Abia astept ies in lume si sa nu mai comand totul online pe motiv ca nu pot iesi din casa. V-am pupat!
17 Comments
ioana
30/10/2013 at 6:38 PMSalut 🙂 stiu ca sunt off topic, dar am cateva luni de cand ma confrunt cu acneea si cautand informatii despre modalitati de tratament am dat de tine :). Voiam sa te intreb daca ai reusit sa scapi de ea si ce tratament ai urmat. Multam frumos. Imi place umorul tau, m-a destind nitel desi in ultima vreme am avut moralul la pamant.
andressa
30/10/2013 at 6:42 PMIoana, am scapat, da. E o poveste lunga , daca vrei vorbim pe email!
ioana
30/10/2013 at 7:57 PMSigur ca da. sunt chiar curioasa si ma bucur enorm sa aud ca ai scapat. Astept un email de la tine cu toate detaliile. inceput, cuprins, incheiere si tot ce inseamna rahatul asta de afectiune. multam mult de tot 🙂
andressa
31/10/2013 at 1:17 PMIoana,
Ti-am scris un email. Ai primit?
mara
31/10/2013 at 8:18 AMDe când ești mamă, am început să te citesc mai des. Nu știu dacă e de bine sau de rău :)))))
andressa
31/10/2013 at 1:04 PMMara,
Pai atunci ar trebui sa scriu mai des!
Tudor
31/10/2013 at 1:20 PMTe citesc în continuare, cu normalele sentimente amestecate pentru situaţia actuală şi transformarea ta din ultimul an. Eşti haioasă în continuare oricum, spiritul tău este acelaşi, deep deep down 😉
andressa
31/10/2013 at 1:34 PMTudor,
Ma bucur ca mai treci pe aici. Sentimente amestecate am si eu: “sa o arunc, sa nu o arunc pe geam?” si inca ma intreb cum naiba reusesc alte femei sa stea acasa ani de zile numai cu copilul, cand eu deja ma urc pe pereti dupa 5 luni?! Imi dau seama ca, deloc surprinzator, nu am vocatie de mama absoluta, din-aia care traieste prin copilul ei, care e fascinata pana la lacrimi de fiecare zambet, gangurit, flatulenta… Din-aia care uita de sine. Sunt o mama infecta? :)) eu nu am uitat de mine si ca sa fiu fericita trebuie sa imi impart timpul intre mai multe chestii, printre care mamiceala.
Cristian
31/10/2013 at 5:15 PMEu zic că ești o mamă normală. Până la urmă copilul ăla e o alta ființă, nu o marionetă ca să trăiești efectiv prin el. Nu că asta te-ar fi oprit să-i spui mini-me 🙂
Legat de emisiuni, n-o să zic acum decât că la „Draga mea prietenă” a apărut o prietenă studentă în anul I, deci poate că e și pentru tineret, nu doar pensionari 🙂
ioana
31/10/2013 at 8:09 PMda, l-am primit. citisem demult articolul, nici prin cap nu mi-a trecut ca e vorba despre tine. ma bucur sa aflu ca ai scapat. trec si eu printr-un cosmar acum. la mine cauza pare a fi o dereglare hormonala :(.
andressa
31/10/2013 at 8:27 PMIoana,
Iti pot recomanda un ginecolog, daca vrei. Iti urez succes! Eu nu sunt in masura sa recomand tratamente…
ioana
31/10/2013 at 11:06 PMeu te citesc de cand eram erasmus in franta si tu erai in polonia (parca, am citit si articole mai vechi). si te citesc si acum cand avem amandoua copii.
intrebare: de ce nu iesi din casa? adica e vreo legatura cu infrastructura bucuresteana trotuare/metrou/tramvai? ca eu fac tot ce pot sa ies cu el, ptr el si ptr mine si cand o sa vin in bucuresti in noiembrie, toti imi zic ca vin ei la mine si ma gandesc ca poate le e ca nu ma pot deplasa cu caruciorul din colentina in militari
andressa
01/11/2013 at 7:06 PMIoana,
De ce nu ies cu copilul? Ies in parc. In toate restaurantele si cafenelele e fum. Oricum ar trebui sa merg cu masina, pentru ca in transportul in comun nu poti intra cu carucior. Adica e foarte dificil. Numai anumte statii de metrou au acces pentru carucioare. Iar in tramvai sau autobuz ar fi un cosmar! Plus ca nu e ok sa o expun la un astfel de mediu: aglomeratie = microbi.
Vara am iesit la terase cu ea. Dar pe vremea asta, nu mai pot merge nicaieri cu ea.
ioana
01/11/2013 at 1:06 PMMultumesc din suflet ! Eu sunt din suceava si merg aici la cineva. Daca as fi din bucuresti cu siguranta si fi mers pe recomandarea ta. Saru-mana oricum 🙂 si multumesc pentru urarea de sanatate. Face mult pentru mine acum. Toate bune si tie. Pup mare
andreea
02/11/2013 at 5:16 PMCand merg cu metroul, eu o pun in wrap. Doarme de numai lipita de mine si eu ma misc usor..Asa merg si la cumparaturi. Merg cu masina pana in parcarea magazinului si de acolo in wrap sau manduca. Testeaza un port bebe, vezi cum iti e. Cu caruciorul e greu si obositor, e adevarat.
andressa
02/11/2013 at 6:08 PMAndreea,
In wrap pot si eu sa o duc, eade arat. Bine, acum ca are 8kg e cam complicat ca eu sunt subtirica si am spatele ingust, deci am niste dureri de spate cam nasoale de la atata carat bebelusa… Insa chiar daca o pot duce in wrap, nu fac un obicei din a o lua cu mine peste tot pentru ca e sezonul gripei si nu vreau sa risc aiurea. Deja a fost un pic racita si am tot facut aerosoli; nu as vrea sa mai trec prin asta imca o data sezonul asta. Asa ca o duc la plimbare cu caruciorul zilnic si uneori o iau cu mine la cumparaturi.
kana
11/12/2013 at 3:34 PMCred ca toate mamicile trecem prin asta 🙂 Si eu am ajuns sa cunosc programule tv a diverselor programe, foarte rapid. E ca un reflex deja, de cand e micutul nostru pe live :)) Si eu sunt ca si tine, si pe frigul asta n-as iesi afara. Totusi, mama e langa mine si ea si sotul meu ma ajuta enorm. In weekend vrem sa mergem la teatru si il lasam pe pitic cu mama, simt nevoia sa ies ca altfel cred ca explodez de atata timp in casa..:(