La receptia unui hotel de 5 stele din Lisabona.
– Buna ziua, cu ce va pot ajuta?
– Asteptam sa vorbesc cu cineva… Sa vad daca putem face un fel de “happy hour”….
– Ma tem ca nu inteleg.
– Voiam sa ma uit la filme la televizor. Am vazut ca aveti istemul pay-per-view. Si ca 29 de euro costa accesul la toate filmele pentru 24 de ore…
– Asa e.
– Pai si mi se pare un pic cam scump. Ar trebui sa fie mai ieftin ziua. Eu ma uit ziua, nu seara. Si oricum, 29 de euro e mult, la 20 de euro cred ca ne putem intelege.
– Um… Un singur film costa 13 euro.
– Pur si simplu ma plictisesc. Nu am la ce sa ma uit. Hai sa gasim o solutie.
– Nu va merge televizorul? Poti trimite un tehnician.
– Nu, nu, nu e asta. Merge, dar la ce sa ma uit? La CNN? La Sky News? Nu mai suport sa vad stiri. As prefera sa vad niste filme.
– Deci televizorul merge. Nu stiu cu ce sa va ajut.
– As vrea o reducere la filme.
– Imi pare rau, nu pot sa schimb pretul…
– Hai, omule, sa ne intelegem cumva.
– … . (Privire ciudata)
Conversatia asta avea loc sub ochii mei acum cateva zile, cand eram in vacanta, si trageam cu urechea fara jena, abtinandu-ma cu greu sa nu ma tavalesc pe jos de ras. Omul negocia fara jena pretul filmelor. Si nu era roman, asa cum poate unii rautaciosi ar putea spune. Era englez. Foarte englez. Si cersea un film pe gratis sau macar cateva cu reducere, facandu-l pe angajat sa roseasca din cauza situatiei penibile.
Nu ca nu m-ar fi deranjat si pe mine de multe ori in avion bagajele de mana mult prea numeroase si voluminoase ale conationalilor, dar tot de atatea ori m-au enervat italieni prea zgomotosi, copii nedisciplinati ai englezilor si francezi care se baga in fata. Asa ca nu suport sa aud ca ai nostri sunt cei mai nesimtiti. Obrazul gros se poate intalni pe toate continentele. Am zis!
8 Comments
Savoir Vivre
21/08/2012 at 5:26 PM:)) din fericire bunele maniere si cele rele for that matter sunt universale.
sin
21/08/2012 at 5:28 PMPosibil sa fi fost scotian 🙂
Cristian
21/08/2012 at 7:29 PMEeee și tu acum, nu poți condamna omul că a încercat. Mie îmi povestea un român cum a negociat la nemți prețul unei mașini de tuns de iarba într-un magazin (de bricolaj?!). I-a zis unui Gigel de acolo că el nu dă așa de mult pe ea, că nu dă decât X, ăla a zis că nu se poate, așa că ăsta cerut să cheme un șef de raion. A venit ăla, a discutat cu el și a obținut în cele din urmă o reducere. Spunea că peste tot merge să negociezi. Singura diferență e că mașina aia era de ordinul sutelor, pe când filmele alea de ordinul zecilor.
Bineînțeles că nu-s ai noștri singurii cu moț și asta nu doar când vine vorba de turism. Cel mai recent exemplu pe care-l am e pe cel al candidat la funcția de senator în SUA, care a declarat „If it’s a legitimate rape, the female body has ways to try to shut that whole thing down.” (TPM).
Cât despre englezi, numai de bine. Când sunt la ei în țară sunt standardul de politețe, iar când ies din ea sunt mari panarame. Îmi venea mie să mai zic ceva de ei, dar deviez prea mult de la subiect după aia.
andressa
21/08/2012 at 10:31 PM@Cristian:
peste tot merge sa negociezi? really? eu nu am incercat niciodata la un magazin sau sau la un hotel. pe strada mai merge, dar la hotel? pe de alta parte, am trimis mailuri la hoteluri unde am intrebat daca primesc reducere pentru un numar mare de nopti (peste 10) si uneori am primit.
marilena
21/08/2012 at 9:20 PMahhhhhaa hhhaa!meltean englez!ce ma bucur!scrii foarte bine,imi place mult de tot!http://msfashionstreet.blogspot.com/
silvia
22/08/2012 at 9:26 AMDepinde si de cum negociezi. Poate daca omul dadea frumos un mail inainte era mai bine pentru el si, daca raspunsul era negativ, mai putin penibil. Altfel, da, melteni chiar sunt peste tot.
Cristian
22/08/2012 at 2:14 PM@andressa: deci vezi că se poate, chit că nu mereu?
Am intalnit si romani furati de straini
22/08/2012 at 8:44 PM[…] Andressa povestește într-un articol recent despre meltenii care viețuiesc în toate colțurile pământului, nu doar la noi în țară. Sunt de acord cu ea când zice că obrazul gros se întâlnește peste tot și aș mai adăuga că la fel se întâmplă și cu mâna lungă. […]