Diverse

andressa si norocul

Daca as putea, as desfiinta Loteria Nationala. Atat de mult ma enerveaza ideea de a primi ceva din intamplare.

Ai crede ca noi, femeile, suntem de mici spalate pe creier cu povesti astfel incat si la maturitate sa credem in happy-end-uri. Ca nu putem spera decat sa se indragosteasca de noi cine trebuie, restul sunt detalii! Cu ajutorul lui, vom depasi orice greutate, el ne va proteja si ne va consola. Daca mai si castigi la loz in plic sau daca primesti o mostenire babana, esti aranjata pe viata!

Pana la urma toti speram ca astrele sa se alinieze in favoarea noastra: de-aia ne uram “noroc” si cand bem, si cand sarbatorim o zi de nastere. Noroc sa fie! In rest…

Si totusi eu nu cred in noroc. Nu ca n-as fi optimista. Cred ca orice e posibil si ca lucrurile bune se intampla la tot pasul… dar nu gratuit. Eu cred in mine. Cred ca daca ma straduiesc destul de mult, pot obtine ceea ce imi doresc. Dar nu in chip miraculos, nu peste noapte, nu datorita unui “inger pazitor”. Ci numai incet, groaznic de incet chiar, se aranjeaza piesele puzzle-ului meu.

Dar aud povesti incredibile in jurul meu. O tipa s-a angajat pe un post nasol la o firma, dar a fost promovata de 2 ori intr-un an pentru ca superiorii ei au plecat si nu s-a gasit nimeni sa-i inlocuiasca. Intr-un an avea un post excelent, totata lumea avea incredere ca va invata totul din mers, iar salariul i s-a triplat. Ea spune ca a fost vorba strict de noroc: fusese tentata sa se angajeze in alta parte, unde ar fi avut o slujba mai buna (cel putin in prima faza), dar pana s-a hotarat, postul a fost ocupat. Asa ca a ramas cu postul nasol… Norocul ei! Iar sefii ei s-au hotarat in acelasi timp sa plece, lasand tot departamentul descoperit. Norocul ei!

Si mai stiu si o Cenusareasa: fata simpla care a facut aceleasi alegeri ca si mine, ca si voi, probabil, si cu toate astea s-a casatorit cu un milionar in euro. Desigur, nici nu stia ce are in buzunare baiatul cand s-a indragostit de el. Iubirea lor ar fi fost perfecta si fara casele, masinile si conturile lui uriase. Dar tot e bine ca le are.   Norocul ei! Acum munceste doar daca vrea si face ce vrea. Doar n-ar stresul unei chirii sau al unei rate! Si nici presiunea unui succes profesional: are deja afaceri, trebuie doar ia din cand in cand niste decizii.

Eu n-am obtinut nimic usor si nici nu-mi pot imagina cum este. Eu nu astept sa moara vreo ruda indepartata ca sa-mi lase actiuni babane la Apple, nici cadouri scumpe n-am primit (sau n-am acceptat sa primesc), iar ceea ce am nu a fost niciodata rezultatul unor intamplari fericite. Desi as vrea sa spun asta, as putea scrie chiar si o carte misto cu povestea norocului meu! Dar nu e nimic spectaculos sau dramatic la povestea mea. Nu c-as regreta. Sunt recunoscatoare pentru ca ce am putut sa fac, desi uneori sunt foarte nerabdatoare sa se intample lucrurile mai repede. Opusul reusitei peste noapte nu este insuccesul, ci evolutia lenta, innebunitor de lenta.

You Might Also Like

1 Comment

  • Reply
    Tudor
    01/07/2012 at 5:53 PM

    Să încerc să te consolez: în general, lucrurile pe care le obţii greu le pierzi la fel de greu. Cred că există un fel de superficialitate în lucrurile obţinute uşor – nici măcar nu cred că te poţi bucura de ele la fel de mult. Munceşte puţin, suferă puţin, insistă din când în când, opreşte-te şi apoi continuă lupta şi abia apoi vei avea satisfacţie deplină.
    Valabil pentru orice în viaţă.

  • Leave a Reply