NE DISTRAM

ce cred eu despre iubirea de tara

Mesajele de tip “de ce iubesc Romania” ma lasa rece. Adica mi-e greu sa inteleg cum poti iubi o tara. Ar fi ca si cum as iubi sptialul in care m-am nascut. Sau blocul in care stau. Sigur, de toate ma leaga amintiri mai mult mai mai putin placute, dar nu as spune ca le IUBESC. Mai degraba, sper sa nu cada blocul la cutremur. Si da, cand sunt obosita, ajung si cu ochii inchisi acasa, zici ca sunt pe pilot automat, dar daca as fi stat in alt cartier, in alt bloc, tot asa as fi venit. Deci nu cred ca blocul asta e de senzatie.

Anyway, despre altceva as vrea sa scriu. Despre un anumit lucru care chiar ma face sa fiu mandra de tara mea.

Cand am fost plecata in strainatate, in Franta si in Polonia, de exemplu, n-am putut sa trec peste faptul ca atunci cand eram invitata la o petrecere de catre cineva trebuia sa aduc eu ce urma sa consum. Ce obicei e asta, fratilor?!, m-am revoltat eu atunci.

Gazda iti pune la dispozitie casa, ziceau aia. Mersi, pai si un bar imi pune la dispozitie o masa daca platesc bautura, care-i smecheria? Finlandezele ridicau din umeri cand ma isterizam in Polonia. “Si la noi e la fel”, au zis ele. Cum, zic, te invita la petrecere si tu duci cadou si berea proprie pentru tine? Ele zic ca nu, ca poti sa nu duci cadou. Hahahaha, asta era si mai buna. Adica omul isi face ziua si primeste in schimb… musafiri cu plase cu vodka, vin si bere? Nu am putut sa imi revin din soc.

Cu riscul de a fi marginalizata, era sa ajung la o petrecere de studenti cu mana goala. Numai asa, sa vad reactia gazdei. M-am potolit amicele, au zis ca ma fac de ras cu un cadou sau ca o sa stau pe uscat, ca nu o sa am ce sa beau. Asa de confuza eram ca daca mergeam totusi pana la urma nervoasa  la supermarket voiam sa iau mai multa bere pe principiul romanesc “las’ sa fie, ca poate mai vrea cineva” si iar apareau diferentele culturale: “Asta luam doar pt noi!” Ha! Adica daca vine albanezul si zice “Dai o bere?”, eu sa zic “Ntz. get your own beer from the fridge, mothafocka”? No way, zic, eu nu pot sa nu intreb daca mai vrea cineva!

Din aceeasi categorie, adica “fugi, ba, de-aici”, este si obiceiul frantuzesc de a invita oamenii in oras de ziua ta si sa isi plateasca fiecare consumatia, Ce vorbesti, nene? Pai ce, e nunta? =)) (pai nu e nunta, ca la nunta la ei nimeni nu plateste meniul!) Cum era reclama aia cu Velea, CRBL si Smiley? “Daca n-ai bani, nu mergi la cumparaturi!” Asa. Francezii mi-au spus din varful buzelor ca e placerea prietenilor sa-si petreaca ziua cu sarbatoritul si ca de-aia nu trebuie sa aiba pretentia de a fi cinstiti. Pretentia, nu, asa e, dar placerea? Mai ales daca sarbatoritul ii invita la un restaurant de sushi pe care nu si-l permit!

Ma rog, din toate aceste socuri culturale am aflat de ce suntem noi mai saraci, dar mai simpatici. Si pentru faptul ca platesc consumatia cand imi scot prietenii in oras, ca pun masa cand am musafiri, ca sunt tratata la randul meu regeste cand prietenii mei sarbatoresc ceva, pentru asta sunt destul de fericita ca stau in Romania.

You Might Also Like

12 Comments

  • Reply
    ioana
    29/11/2011 at 5:16 PM

    Din pct meu de vedere de expatriata de ani de zile si petrecandu-mi timpul cu francezi (si cehi si alte natii, dar mancatorii de broaste predomina), cred ca ai inteles gresit problematicile.

    Nu am fost la nici o petrecere de ziua cuiva (francez), petecuta la resturant si la care sa platesc. Dar de cate ori am fost la restaurant cu ocazii de genul: hai sa iesim la resturant ca ne vedem rar, hai sa serbam ca suntem impreuna, da, am platit. Si imagineaza-ti preturi, 40euro minim ori 16 oameni, nu as fi vrut oricum sa se plateasca ptr mine si m-am bucurat ca nu invit nici eu.

    Chestia e ca in alte culturi se iese mai des la restaurant si cu alte ocazii, nu doar de aniversari ci si cu ocazii care nu sunt speciale. La noi, din nefericire, iesitul la restaurant e inca ceva rar si pastrat ptr hainele de duminica si ocazii f speciale.

    Cat despre adusul bauturii/chipsurilor la petreceri, la inceput si eu m-am isterizat la fel ca si tine. Dar apoi am organizat eu petreceri si lumea venea cu vodca specifica (vezi polonezii sau ucrainienii), cu berea de la ei, tuica de la tata, torutl de mere facut de mama si din astea pe care eu nu aveam cum sa le pun pe masa invitatilor. Si se creau discutii interesante si gustam lucruri diferite. Plus ca imi ramaneau chestii pentru alte petreceri.

    Nu tb sa aduci bere si sa bei doar din berea ta, chiar e aiurea, dar participi cu ceva.

    Acu doua sapt a fost ziua bunicii si am venit cu prietenul, francez. Sa vezi stres si cearta intre femeile familiei, maam si matusile in speta: unde facem, cine plateste ce, cine ce aduce, cine ce face? uneia ca nu ii convina sa se faca la ea, ca ea o sa faca toata munca, ce daca bunica acolo sta? Alta ca de ce sa faca ea prajitura? Ma si asteptam la o “super” ambianta dar din fericire a iesit foarte bine pentru ca au resit cumva sa se inteleaga dar asta doar dupa ce am facut un mic scandal, dar a iesit ok.

    Petrecerea similara in casa cuscrilor francezi, toate problemele astea rezovlate usor dupa metoda cine se pricepe cel mai bine la ce, toata lumea a participat cu ceva cat de micut, nimeni nu s-a stresat peste masura, totul a iesit ok.

    • Reply
      andressa
      29/11/2011 at 9:23 PM

      @ioana:

      Nu am fost la nici o petrecere de ziua cuiva (francez), petecuta la resturant si la care sa platesc

      daca imi spui ca nu se practica asta, inseamna ca am nimerit eu numai neamuri proaste :))) dar nu are cum, ca si alti prieteni au avut aceeasi experienta, deci poate tu ai intalnit exceptii!

      cat despre cat de practic e, normal ca e misto sa nu te agiti mult ca gazda, dar asta mi se pare un farmec al meselor nostre. eu abia astept sa ma duc la matusa de ziua ei, de pasti sau de craciun si sa fiu tratata ca o regina. desigur ca nu vii cu mana goala: vii cu un cadou sau o sampanie sau un vin. dar la petrecerile despre care vorbesc eu se cerea sa aduci ce urma sa consumi! halal primire!

  • Reply
    Misha
    29/11/2011 at 7:14 PM

    Fix la fel e si la Americani…platesc prietenii de ziua ta….te inteleg perfect, lumea asta e plina de ciudati

  • Reply
    ioana
    30/11/2011 at 10:35 AM

    Andreea, cred ca mai degraba ai intalnit studenti cu bugete aferente.

  • Reply
    dzeta
    30/11/2011 at 8:42 PM

    Din cite imi amintesc, in Romania exista asteptarea sa nu te duci in vizita cu mina goala. Am asistat nu o data la discutii in care colegi nu mai erau invitati nicaieri pentru ca ceea ce adusesera la evenimente precedente nu fusese suficient

    @Misha: eu consider ca traditia americana de a fi invitat de ziua ta la masa de catre prieteni are o semnificatie mai frumoasa decit cea romaneasca, unde tu ii inviti pe cine doresti si platesti. Daca tot e ziua ta, de ce sa nu contribuie si altii la ea?

    Franta: am stat un an in Paris si niciodata nu mi s-a intimplat sa trebuiasca sa duc ceva. Sigur, nu m-am dus cu mina goala, iar oamenii au fost curiosi sa incerce ce adusesem, mai ales daca era autentic romanesc. Un faux-pas a fost sa duc niste Chianti cumparat de la alimentara din colt, dar asta e o cu totul alta discutie.

    Apoi, bautura la o petrecere: cel putin in America, bautura e scumpa. La stilul cum beau romanii, alcoolul reprezinta cam trei sferturi din costul unei petreceri. Daca nu te dau banii afara din casa, sa stii ca orice contributie de genul asta conteaza. In Romania e pe dos – mincarea e mai scumpa, dar fiind mai greu de transportat, se recurge la alternative, in speta flori si cadouri.

  • Reply
    paula
    01/12/2011 at 5:47 AM

    Sunt in America de ani de zile si tot nu m-am obisnuit cu spiritul americanesc. Sunt de o nesimtire crunta uneori, care parte tine de cultura lor superficiala, parte tine de lene, ignoranta… Such individualists and takers! In schimb o sa-i auzi ft des spunind “You need to stand up for yourself”, “you need to look after yourself”…Se pare ca petrec mult timp din viata lor cu “yourself”. Rar am intilnit americani care sa-mi intre la suflet si sa ma inspire in vreun fel. Am zis!!

  • Reply
    Iulian
    01/12/2011 at 10:54 AM

    Iubirea de tara ? pai noi ne-am nascut aici sau suntem romani deci e ca si cum ne-ar intreba daca ne-am iubi familia ; daca intrebarea nu ar fi atat de subiectiva , poate om gasi un raspuns adecvat.
    Mi se pare mai relevanta intrebarea : Suntem mandri de tara noastra ? Aici fiecare cu raspunsul lui care ar fi mai degraba negativ decat pozitiv…..ma uit pe geam si nu vad nici un steag al Romaniei pus pe la nici un balcon .
    Cam despre asta discutam din pacate….

  • Reply
    Helena
    01/12/2011 at 11:28 AM

    In sfarsit cineva le zice pe fata. Incepusem sa ma simt anti-patriotica pentru ca nu imi pot manifesta “mandria de a fi roman”. Cum poti fi mandru de ceva ce nu poti controla? Ma pot mandri cu realizarile personale, dar cu locul de nastere…c’moon. Si daca m-as fi nascut in Burkina Faso acelasi nivel de “mandrie” l-as fi avut. SI prin asta nu vreau sa trec cu vederea nenumaratele chestii faine pe care le presupune apartenenta la spatiul carpato-danubiano:)

  • Reply
    Cristina
    01/12/2011 at 12:06 PM

    La multi ani, pentru ziua de ieri, de Sf.Andrei.

    Cristina

  • Reply
    paula
    01/12/2011 at 6:38 PM

    In orice cultura si la orice natie gasesti ceva care lasa de dorit, daca ajungi sa le cunosti pe indelete. Pentru ca sunt departe de tara, mi-e dor de ospitaliattea, caldura, generozitatea specifice noua, romanilor. Nu m-am simtit niciodata mindra ca sunt romanca…insa sunt niste valori romanesti pe care le tin aproape de suflet oriunde m-as afla. Ca sunt romanca nu ma face mai buna sau mai rea ca restul lumii. Ca sunt OM conteaza pentru mine si pentru familia mea, in primul rind.

  • Reply
    marilena
    13/12/2012 at 3:05 PM

    eu locuiesc in italia de 10 ani si acelasi lucru mi s-a inatamplat si mie.am fost invitata la restaurant la ziua unei prietene si ea a ales locul,meniul si noi la sfarsit a trebuit sa platim toata consumatia.ea a venit doar cu tortul!eu cand am implinit anii am invitat-o in oras si am platit eu si bautura si mancarea.dar pot spune ca am fost invitata si la petrecere date de italieni si pt ei este o mandrie si o onoare sa te aiba la masa si pregatesc mancarurile lor cele mai bune pt tine.am prieteni chinezi,ucrainieni,moldoveni,marochini si ei sunt ca noi romanii.cred ca este o tendinta capitalista.daca tot platesc eu lasa-ma sa aleg eu localul si mancarea nu??!!http://msfashionstreet.blogspot.com/

  • Reply
    marius
    09/05/2014 at 11:24 PM

    “Totul pentru ţară, nimic pentru mine” (Regele Carol I)
    După ce vei înțelege acest citat, ma vei putea contacta.

  • Leave a Reply

    %d bloggers like this: