Buna ziua, buna ziua, buna, buna, buna ziua…
Exista o regula a salutului in cladirile de birouri? Saluti pe toata lumea, de cate ori te vezi cu toata lumea, chiar daca asta inseamna sa saluti necunoscuti de cel putin doua ori pe zi?
Eu asta fac. Nu stiu cum altfel sa fac. De cand intru in cladire pana ies din cladire – si chiar si in zona cladirii daca observ pe cineva pe care stiu din vedere – eu dau buna ziua. Si e epuizant!!!
Din birou pana la aparatul de cafea vad vreo 15 persoane. Cand ma intorc, tot cam atatea, dar nu neaparat aceleasi. 30 de buna ziua. Sau salut, buna, hei, mai schimb si eu ca sa nu ma plictisesc. Daca merg dintr-un corp in altul, zic “salut” fara incetare cateva minute. Pe multi ii vad pentru prima oara, pe altii cred ca ii vad si pentru ultima oara (nu toti lucreaza in cladire, poate se afla acolo cu treaba), habar n-am. Eu zic buna ziua pentru ca resentimentele provocate de lipsa unui salut sunt mai puternice decat nedumerirea ca un strain te saluta si nu as vrea sa stiu ca am jignit pe cineva pentru simplu fapt ca nu l-am salutat. (Cum spunea un profesor american despre martisoare: daca e nevoie de un gest atat de mic ca sa faci pe cineva atat de fericit, why not do it?)
Unii mi-au devenit hello-buddies. Adica nu ne-am prezentat niciodata, nu am lucrat niciodata impreuna, nici macar nu stiu la ce departament lucreaza, dar de ani de zile deja ne salutam. Probabil ca daca ne-am vedea si in afara biroului, ne-am spune buna ziua acum. Avem o legatura.
Asta daca nu o spun mecanic. Mai sunt si de-astia. Ma saluta de cate ori ma vad in cladire, cu un zambet pe buze, ca si cum m-ar sti, si cand ne vedem la coada la covrigi nu stiu de unde sa ma ia si de ce ii salut. Eu ma uit la cine salut, bai! Eu nu dau buna ziua asa, gratuit. Sa ma aflu in treaba. I mean it!
12 Comments
Parvu
01/07/2011 at 9:58 AMCeau, pt persoanele mai “active” si Buna dimineata, sau buna dimi, pt pers trecute putin d floarea varstei, dar DA, salut pe toti ce-mi sunt in cale, la sosire, cateodata si pe la mijlocul zilei in pauza de masa, si apoi la plecare. 🙂
Sunt doar de 3 luni la acest job, si oamenii imi raspund cu zambetul pe buze mereu.
alexpreda
01/07/2011 at 10:21 AMSi de ce crezi ca esti singura care faci asta?
Foarte bine ca o faci, si sa sti ca jumatate din persoanele carora le dai “buna ziua” te cunosc mai mult decat ai crede.
Uite asa nu apare barfa in companie ca esti venita din padure si nu sti sa deschizi gura.
andressa
01/07/2011 at 10:32 AM@alexpreda:
nu cred ca sunt singura, intreb si eu daca asa fac si altii. uneori mi-e ciuda ca nu lucrez intr-un birou cu 3 colegi si atat. ca sa nu mai salut de 1000 de ori pe zi! 🙂
dar ai dreptate la faza cu “Uite asa nu apare barfa in companie ca esti venita din padure si nu sti sa deschizi gura.” – barfele apar din cele mai ciudate motive! =)))
Stefan-Augustin
01/07/2011 at 10:42 AMAi pus punctul I!!!!!!!!!!!!!!
dalia
01/07/2011 at 2:14 PMeu lucrez intr-o cladire cu 42 de etaje intr-o tara unde lumea e super politicoasa. Pana sa ajung la etajul 15 cu liftul spun buna dimineata o data si Tschüss de 10 ori… Si distractia continua toata ziua 🙂
Monica
01/07/2011 at 4:25 PMeu zic sa continui sa dai buna ziua, ca nu dai de la tine:)
doar nu cumva vrei sa treci la faza insigna/tricou cu buna ziua?
ion
02/07/2011 at 8:18 AMsi mai respectata este regula salutului la sat. si se poarta gestu` ala comic, sa dai din cap cu un aer serios, ca un samurai:)
si obligatoriu sa saluti toate babele care stau la poarta. it`s a must, mhm. nu lucrez la birou. si nici nu locuiesc la sat. dar e bine sa saluti, ma. “ca doar nu te doare gura” (citat din folclor)
salut
Suminona
04/07/2011 at 6:36 AMYup , buna/bunaziua/salut in functie de cit de bine cunosti persoana ..
Ai grija sa nu patesti ca mine … Un asa zis “hello buddy” de la scarbici , ma intalnesc cu el la mare , tocmai la 500 Km de casa , si omul cu un zimbet pe fata (statea la o terasa la o bere) trece de la “formalul” bunaziua la Salut , si ma pune dracu sa intru in vorba cu el … si bineinteles ca prima vorba… ma prezint , ca deah , fabrica i mare … la care omu imi raspunde ca ne cunoastem de la nu stiu ce chef din liceu … wtf?… imbatranesc , dau salut si nu stiu cui … oricum , m-am simtit penibil sa uit de o persoana… dar prea multe persoane ajungem sa cunoastem in viata… sau nu ?
Suminona
04/07/2011 at 6:37 AMPs. te duci devreme la servici si nu te misti de la birou decit in momentul in care pleci 🙂 sau mai e si varianta cu un zambet frumos in loc de salut :)), si ala provocat
tigara electronica
20/07/2011 at 9:49 AMte cred ca ii epuizant sa saluti atata lume. stiu cum e… eu am ales varianta salutului cu mana si cu capul ;))
Marian
20/07/2011 at 7:03 PMBuna,
Asa ajungi sa retii figuri, pe care le asociezi mai usor cu un nume. Si mai schimbi si doua vorbe la coada la cantina ca sa pierzi timpul intr-un mod placut 😉
“Say hello with a smile” cum spun cei de la HR.
Crisia
21/07/2011 at 12:16 AMSoţul şefei e haios tare: vine dimineaţa şi până să ajungă la dânsa trece prin patru încăperi, în fiecare fiind câte una dintre noi: “Saru’mana, saru’mana, saru’mana, saru’mana!”. Şi când pleacă la fel, pe traseul invers. Ne-a şi zis odată: “Nu vă adunaţi şi voi la un loc, să dau şi eu numai un saru’mana?”