branding de Paste

sinziana

Ha, ce idee tare!
Eu cred ca pentru Pastele sa aiba un rol mai important pentru noi ar trebui sa aiba Bancia vreo 10 concerte la Sala Palatului. Adica de ce doar de Craciun?! Discrimineata iepurasul de Paste!

Ah, si evident, ar trebui ca de Paste sa avem liber mai multe zile, dupa aia s-ar crea o intreaga legenda in jurul vacantei de paste, mai ales ca si vremea isi permite sa stai mai mult pe afara, in timp ce de Craciun nu poti decat sa schiezi si sa stai in casa/cabana.

roberto

wow, mie mi se pare greu de rebranduit pastele. sau craciunul. e ca si cum ai rebrandui coca-cola :). plus ca e greu sa il rebranduiesti pastrandu-i esentialul dat de timp: traditia.

dar hai sa incercam sa facem totusi ce a facut fiat cu modelul cinquecento. eu propun sa inlocuim purtatorul de imagine al pastelui. nu, nu iisus, caci el nu e purtator de imagine. ci iepurasul de paste cu cineva cu suflu nou, mai tineresc, mai cool. cu colibriul de paste. e o imagine proaspata, ce tinde spre cer, spre deosebire de teluricul iepure. aduce cu el libertatea zborului, viziunea de ansamblu data de inaltime, precum si factorul ridicat de cuteness. are un plus evident ca nu are conotatii sexuale ca iepurele [playboy] si asocierea cu cantecul vesel [it hums!!!!]

so please put your hands together for the easter hummingbird!

pisi

buna andreea,

n-o sa imi fie greu sa sar in ajutorul pastelui, fiindca e sarbatoarea mea preferata! 🙂

in copilarie, zilele din preajma pastelui reprezentau perioada mea preferata din an deoarece atunci primeam o binemeritata vacanta pe care o puteam petrece in aer liber de dimineata pana seara: nu aveam parte nici de caldura din timpul vacantei mari si nici de frigul, gheata si manusile din vacanta de craciun. de asemenea, puteam jura ca iepurasul de paste ii transforma pe toti oamenii rai in oua de diferite marimi si culori si astfel lumea devenea mai buna cu ajutorul lui. la randul nostru, si noi – copiii – il ajutam putin pe iepuras si ii loveam cap in cap pe acei oameni rai – totul pentru o lume mai buna. iar daca eram cuminti, iepurasul ne lasa dulciuri (de obicei niste iepurasi mai mici, cu contur din ciocolata si goi in interior) si alte mici cadouri.

mai tarziu, o data cu aparitia magazinelor mari (cu carucioare pentru cumparaturi si usi glisante) si am mers cu parintii la cumparaturi am vazut miile de iepurasi aliniati si mi-am dat seama ca si acest iepuras este doar in mintea noastra, la fel ca si mos craciun.

chiar si asa, de paste ma comport la fel ca in copilarie, asa ca iti pot spune ce reprezinta pentru mine astazi acest “spirit al pastelui”:
– “alesul” mielului se face cu cateva zile inainte de paste (anul acesta miercuri sau joi) – merg impreuna cu tatal meu la o stana din apropierea bucurestiului si ne alegem un miel de la ciobanii de acolo, miel care de obicei este un berbecut voinic de vreo 15 kilograme (uneori luam doi sau chiar trei, totul depinde si de numarul oaspetilor pe care ii invitam la masa);
– slujba de inviere la care participam toti, si intotdeauna la patriarhie. cel mai fain moment mi se pare atunci cand ne intoarcem acasa cu lumina sfanta, inghesuiti intr-un vagon de metrou (nu mergem cu masina, intotdeauna de paste masinile primesc cateva zile de odihna) si in jurul nostru sunt sute de lumanarele si ceilalti ne saluta cu binecunoscutul “hristos a inviat”;
– in duminica pastelui toti din familie trebuie sa fim “innoiti” (adica in fiecare an de paste sa am ceva nou de imbracat/incaltat);
– masa de paste la care ne asezam cu totii trebuie sa fie plina cu preparate traditionale de miel (nelipsitul drob, friptura, ciorbita si stufatul din miel), oua in toate culorile curcubeului (dar cele mai multe sunt intotdeauna cele rosii), cozonaci doldora de cacao, stafide si rahat (nu goi si anosti, fara umplutura si fara gust), vin rosu (de obicei cateva sticle de vin vechi si bun, tocmai aduse din pivnita de buni) si pasca cu branza dulce si multe stafide;
– filmul de paste pe care il vedem cu totii in duminica pastelui este acelasi de ani buni, dar reuseste sa ne captiveze de fiecare data: “jesus of nazareth” (http://www.imdb.com/title/tt0075520/) al lui zeffirelli. filmul e foarte lung (dureaza peste 6 ore, il avem pe 4 discuri), iar intotdeauna intre partile 2 si 3 facem o pauza pentru:
– gratarul din curte, la care de obicei participa si verii nostri si alti prieteni (si care, in functie de vreme) se poate amana pentru a doua zi de paste sau “se desfasoara” in doua parti (duminica si luni). pentru gratarul asta a avut mama grija sa pastreze cele mai bune parti ale mielului.

ar mai fi si altele, dar daca mi-ar lipsi oricare traditie dintre alesul mielului, lumanarile din metrou, hainutele noi, masa imbelsugata, gratarul din spatele casei si filmul lui zeffirelli parca n-as simti adevaratul “spirit” al sarbatorii.

stiu ca am scris un comentariu la fel de lung ca articolul, nu am vrut sa fac asta, dar ti-am spus ca e sarbatoarea mea preferata, nu? 🙂

in incheiere, iti doresc toate cele bune de paste, iar lumina sa iti aduca numai liniste in suflet, andreea!

Elena Stan

Iepurasii sa mearga la colindat prin casele oamenilor si sa primeasca oua rosii, ciocolata si cozonac. O camera sa fie impodobita cu flori de primavara, crengi de salcie impletite,cuiburi de pasarele cu oua si puisori, iepurasi de plus, iar sub aceste ormanente sau printre ele, copii sa gaseasca daruri.
In orasele mari sa se impodobeasca salciile pletoase de la marginile lacurilor, pentru divertisment, copiii sa fie plimbati in calesti trase de iepurasi sau de caprite dresate din timp!

Oana R.

Chiar daca nu-s vreo specialistă în publicitate, branding, marketing sau comunicare, o sa incerc și eu să te ajut cu câteva idei, în special pentru a-ți demonstra că ai cititori creativi. 🙂

Ar trebui să încercăm să vindem mai mult imaginea lui Iisus Hristos, fiindcă asta prinde mult la români (cel puțin sociologii așa afirmă). Nu cred că ar fi greu să facem cu El la fel cum s-a procedat cu Moș Crăciun și să-i vedem chipul peste tot în perioada asta: de la etichetele de Cola până la oameni deghizați cu care să facă poze kinderii în malluri.

De asemenea, am avea nevoie de o Miss Easter, o fată drăguță care să fie și ea o imagine reprezentativă a sărbătorii. Domnișoara Paște va avea flori de primăvară în păr, un coșuleț cu iepurași de ciocolată și ouă roșii și neapărat cozonac și pască. Te propun pe tine, Andressa, ești cea mai potrivită fată frumoasă care îmi vine în cap. 🙂

Totodată, alături de imaginea lui Iisus și a Miss Easter trebuuie să ne folosim și de imaginea inocentului Miel. Ne-am putea inspira din obiceiul cetățenilor din minoritatea conlocuitoare (nu pot să cred că nu ai auzit niciodată prin intersecții, piețe ori mijloacele de transport în comun replici de genul “Pune mâna pe Vasilică și-o să-ți iei mașină mică”) și ar putea apărea peste tot mieii aducători de noroc.

Sunt sigură că am avea succes, mai ales dacă Andressa ar accepta să fie Miss Paște.

În încheiere, îți doresc o viață pufoasă ca un cozonac Boromir, fara griji ca a unui miel Vasilică, colorată ca un ou de Paște și la fel de plină de lumină ca noaptea Învierii.

Sărbători fericite, draga mea! :*

Lucian

Ca sa-ti dezleg putin enigma pe care o ai:

toate lucrurile pe care le-ai amintit in articol tin de lumea apuseana: filmele, renii, produsele comerciale, etc. Si la baza acestor lucruri superficiale se afla ceva putin mai profund, teologic: in Apus, misiunea mesianica a Mantuitotului s-a cam incheiat pe Cruce, cind a murit pentru pacatele noastre: Invierea care a urmat nu a avut pentru ei prea mare semnificatie (alta decit una miraculoasa: ca multe alte minuni pe care le-a facut Mantuitorul). Dar nu e vazuta ca fiind vitala pentru mantuire. Si cum Crucea nu e (evident) un motiv de bucurie si petreceri (cum e Craciunul, de pilda)… QED.

Branduri de Paste exista destule, dar nu prea sunt atit de utilizate, cel putin nu la fel de mult ca si cele de Craciun (din motivele mai sus amintite).