In toate filmele, emisiunile pe care le vad si cartile pe care le citesc eu vad mereu acelasi lucru: oameni care se cearta.
Ca si cum as face testul Rorschach si as raspunde mereu: doi oameni care se cearta. Vad asta si acolo unde nu e decat un om, ma gandesc: “s-ar certa…”, sau acolo unde nu se cearta nimeni, ma gandesc: “se vor certa…”.
De unde si pana unde cautarea si regasirea conflictelor peste tot, habar nu am. Pana sa dau fuga la psiholog, va povestesc voua cam care-i miscarea.
De-a lungul vietii, nu m-am prea certat. Acasa, mama nu ma certa in vecii vecilor, eram un copil cuminte. La scoala, eram o eleva cuminte. Cu prietenele ma certam adesea, dar eram mici, certurile erau si mai mici si treceau intr-o clipita.
Cu Testosul insa ma cert. Ma cert de zici ca nu-i adevarat. El zice ca nu-i asa, ca mi se pare. O sa ma cert cu el pe tema asta1 🙂
Rar, ce-i drept, sar scantei. Vecinii cred ca pot confiraa asta! Ma enervez de imi iese fum pe nari, trantesc, imi vine sa il strang de gat, vad negru in fata ochilor. El nu zice nimic nici daca urlu: “Zi ceva!!” 🙂 De fapt, asta ma enerveaza. Imi vine sa scot valiza, sa imi fac bagajele (unde sa ma duc, nu stiu), sa-i spun ca ma scoate din minti, dar ma abtin. Dupa cateva minute pulsul imi revine la normal.
Dupa o cearta de-asta, ca dupa o vizita la sauna, ma simt usurata, relaxata, fericita.
Anul trecut ne-am certat in drumul spre hotelul unde urma sa ne petrecem vacanta de 10 zile. Cred ca 9 ore am fost prin aeroporturi respectiv avioane si a trebuit sa ne certam in soapta, ca sa nu ne auda toata lumea. Imi venea sa atac o stewardeza ca sa provoc o aterizare fortata numai ca sa pot sa tip in voie! Ma si gandeam ca atunci cand aterizam ma voi urca in primul avion care ma duce inapoi. Multe ne-am spus, dar la sfarsit, cand ne recuperam bagajele la destinatie, eram zambareti si relaxati ca dupa o partida de sex!
Testosul zice ca toata lumea se cearta. Eu nu cred asta. Si mi-e frica de certuri. Ma intreb ce s-ar intampla daca mi-as asculta demonii in momentele de furie?
De-asta ma fascineaza si invidiez cuplurile care nu se cearta niciodata. Cel putin asa pare din afara. De fapt, certurile lor sunt atat de rare, de linistite si de prietenoase incat nici nu le poti lua in serios. “Bai, ce ma enerveaza cand faci asta”, “De parca tu nu faci la fel…”, “scuteste-ma” si cam atat.
Dar daca nu toti oamenii se cearta, cu siguranta toti oamenii se enerveaza. Si atunci: unde se duc nervii cand nu se duc intr-o cearta? PS: Vecinii vostri stiu cand va certati? Cat dureaza o cearta? Cum va impacati?
PPS: Mai am o singura lectie de dans. La ultima lectie, ca la serbare, Testosul a zis ca vine sa vada daca s-a lipit vreun pic de salsa de mine. Daca nu ma invinge tehnica, o sa pun si un filmulet cu mine la cursuri, sa vedeti si voi cum dansez dupa cateva lectii. 🙂
20 Comments
ioana
08/09/2009 at 1:54 PMnu cred ca exista cuplu care sa nu se certe.:)numai ca unele se cearta cu scantei si usi trantite,oriunde,oricand si altele se cearta pe “mute mode”.:)
dar modul exploziv de a te certa mi se pare ca e mai bun ca asa “iti arunci” nervii acumulati imediat,asa pe muteste se sedimenteaza,si la un moment dat cand se umple paharul,va fi si mai rau.:)
Raluca Munteanu
08/09/2009 at 2:09 PMConceptul de cuplu perfect nu exista. Daca ai sa intalnesti vreodata un cuplu in care cei doi nu se cearta, te sfatuiesc sa ii compatimesti.
dzeta
08/09/2009 at 2:56 PMEu unul cred ca cearta e un mod foarte normal de a reconcilia aspecte contradictorii pe care nu le putem tolera.
Cu cit aceste contradictii ne deranjeaza mai mult, cu atit mai puternica e dorinta de a ne certa (respectiv de a reface perceptia de ordine).
Partea interesanta este ca fiecare tolereaza in mod diferit problemele noi create de certuri. Oarecum ironic este ca am incercat de-a lungul timpului sa facem ordine inclusiv in modurile in care ne certam (multe religii se ocupa de asta, mai nou psihologii si sociologii cred ca descopera lucruri noi). Istoria e un documentar de certuri, in general scris de invingatori.
Ce vreau sa spun? Pai simplu: este un aspect al conditiei umane pe care nu putem sa il transcendem. Si, cinstit sa fiu, nu sunt chiar convins ca ar fi o idee buna.
Laly
08/09/2009 at 3:20 PMNici eu nu cred in pacea vesnica a unui cuplu. As numi-o indiferenta.
Sunt oameni care convietuiesc si oameni care se iubesc. Cand iubesti, nu poti sa nu ridici pulsul celuilalt. Cat de pasnic rezolvi acest puls, asta tine de fiecare, dar nervii nelasati sa zburde duc la mari frustrari.
alex mazilu
08/09/2009 at 3:41 PM…stress-ul o sa ne omoare 😉
Ioana
08/09/2009 at 4:20 PMEu sunt intr-un cuplu in care nu ne certam. Punct. Si lui cica ii place asta, ca nu ne-am certat niciodata, ca nu-l bat la cap, nu-l stresez. Dar eu parca as prefera sa ne certam din cand in cand, sa avem rabufniri dese dar mici decat una mare si gata. Ca la cutremure, stii ca se zice ca mai multe cutremure mici inseamna ca nu o sa fie unul mare prea curand, ca se elibereaza energia…
andressa
08/09/2009 at 4:43 PM@Alex Mazilu,
stresul sau o farfurie azvarlita de iubit(a) direct in dovleacul nostru!
@Ioana,
oau, tell me more! 🙂 The rumors were true: it is possible! Cum adica nu va certati? Ce se intampla cand el face ceva ce te enerveaza? (sigur se intampla asa ceva) Lasi sa treaca?
Eu am incercat tehnica “taci si lasi”, dar dupa cateva luni am crezut ca o sa iau la bataie necunoscuti pe strada!! Acum e super ok, ragusesc din cand in cand, dar rezultatul e… nepretuit! 🙂
Raluca T.
08/09/2009 at 5:43 PMNu exista cuplu fara certuri/dispute/rabufniri/enervari. Clar!
La inceputul relatiei mele cu Pashnicul imi venea sa-l strang de gat vazand cat de calm se comporta( mi se parea ca era indiferent). Acum, dupa 6 ani, am ajuns sa ne cunoastem indeajuns de bine incat sa ajungem la un numitor comun fara a-mi iesi din pepeni. El e la fel de calm si… a reusit sa ma calmeze putin si pe mine…
Ne disputam cu drag, ne impunem parerile, ne punem in papucii celuilalt si cred ca e sanatos si constructiv!
Un cuplu fara dispute e cam monoton si tind sa cred ca ar fi ceva in neregula! 😉
ddunia
08/09/2009 at 6:09 PMEu ma cert, ma cert cu prietenul, cu prietenele, cu sora, cu mama. Nu sar imediat la cearta, ci adun, si cand dau peste, spun tot, trebuie sa zic. Si din certurile astea au rezultat si lacrimi, si promisiunea de a invata sa tac, asa cum am invatat sa vorbesc. Apoi se intampla ceva si incep sa mocnesc, iar acum in sfarsit am acceptat: sunt o fire pasionala, este necesar sa-mi zic necazul, nu k solutie, ci k mijloc de impacare. 🙂
puttycat
08/09/2009 at 7:31 PMPentru mine, o saptamana fara o cearta (macar minuscula) e o saptamana pierduta. :)) Si cred ca oamenii care nu se cearta sunt dubiosi, genul de vecini perfecti care se macelaresc intr-o zi de nu-i vine nimanui sa creada.
dorel
08/09/2009 at 11:07 PMimi zicea un prieten intelept: de cand cu egalitatea astea intre femei si barbati, presiunea e mare, femeile nu rezista ca e prea mult pt ele si refuleaza cum pot, adica fac scandal..
Vad ca se simte nevoia de scandal pe aici..mai devreme sau mai tarziu se vor satura Ei de shoacata de acasa, atunci sa va vad.
Adia
09/09/2009 at 5:29 AMAsa de mult imi place cum ai scris postul asta 🙂 E asa de bine inchegat, asa de frumos exprimat, asa de amuzant!
Cat despre cearta…eu personal nu ma pot lipsi de ea. Odata, conducand si certandu-ma cu cineva (care nu are permis!!) m-am enervat asa de tare incat am oprit masina, am coborat si am mers acasa pe jos!
(M-am intors mai tarziu dupa masina :p)
andressa
09/09/2009 at 10:18 AM@Adia,
si eu coborat din masina cand ne certam! Din fericire, nu din mers! :)) El conducea, iar la un semafor am coborat si am trantit usa dupa mine. Am chemat un taxi cu care am plecat spre casa, dar pe drum mergeam in paralel cu Testesul asa ca i-am zis soferului sa traga pe dreapta si m-am reimbarcat in masina conjugala.
alinutze
09/09/2009 at 10:48 AMPoti sa mai pun un bat acolo unde socotesti cuplurile care nu se cearta. 🙂 Stam impreuna de doi ani, suntem impreuna de 3, casatoriti de an, deci s-a adunat ceva. Discutii exista. Dar pe un ton coborat si fiecare intelege si accepta punctul de vedere al celuilalt, deci ce nevoie ar fi sa trantim si sa bufnim? Poate am ridicat tonul de doua-trei ori in toti anii astia, dar nu-mi amintesc. Si eu definesc certurile ca acele chestii zgomotoase pe care le tii minte :D. Am mai auzit placa asta cu “daca nu te certi, inseamna ca nu exista dragoste/pasiune/good sex”. Eu cred ca daca nu te certi inseamna pur si simplu ca te potrivesti foarte bine cu cel de langa tine. 🙂
PS- in sprijinul celor spuse ii am pe ai mei, casatoriti de 33 de ani, care inca se tin de mana cand ies in oras.De drag. Eu nu i-am auzit certandu-se niciodata. Asta spune mult!
andressa
09/09/2009 at 12:05 PMalinutze,
sunt de acord cu tine ca certuri pot exista fara usi trantite, doar ca eu nu am reusit sa gasesc drumul pana acolo!
Ioana
09/09/2009 at 3:04 PM@Andressa Nu las sa treaca, s-a trezit cu destul de reprosuri (si cu o cearta inceputa de mine din cauza unei pungi de detergent, doar pentru ca aveam nevoie sa imi descarc nervii). Dar am ajuns la concluzia ca momentele petrecute impreuna sunt prea importante sa le petrecem certandu-ne (nu mai stam impreuna de 6 luni, din nefericire, si cum ne vedem doar in weekenduri sau cand avem liber, e destul de dificil) Asa ca preferam sa discutam daca este ceva, calm, logic, si uneori sa amanam sa luam deciziile (asta e tot o decizie, cum zicea Patton). Plus ca eu sunt romanca, get beget si am felul meu de a obtine ce vreau, fara sa isi dea macar seama de intentiile mele sau sa zica la sfarsit ca pana la urma aveam dreptate.
(Si colac peste pupaza este cel mai calm om posibil, oare unde vorbesc eu mult, nu stiu…)
luminitza
09/09/2009 at 10:06 PMda ma cert !cu scantei!in cel mai rau caz dau si cate o palma pe care rar nu mi-o iau inapoi!urlu, tzip, transpir ca la sauna, cum spui, arunc cu ce-mi vine la indemana,dupa care…ragusheala ,liniste si pace, ah si sex , sex nebun!
monsoux
10/09/2009 at 6:34 PMin terapia Imagoo se vorbea undeva despre cupluri in care unul din parteneri este o furtuna, iar celalalt o broasca testoasa. “Furtuna” se inteteste pe masura ce nu obtine nicio reactie de la “testoasa”, iar “testoasa” se retrage in carapace asteptand sa treaca furtuna… In fine, mi s-a parut o paralela amuzanta. Cu moderatie, cred ca certurile pot elibera niste energii negative, dar nu cred ca asta e medicatia de fiecare zi pentru un cuplu bolnav/sanatos 🙂 O sa aveti serbare la salsa?
Laura
11/09/2009 at 5:59 AMMeh, se poate si fara cearta, doar ca majoritatea femeilor prefera cearta, ca necesita mai putina ratiune si control. Cat despre cuplurile dubioase care nu se cearta, din perspectiva lor cei care se cearta sunt ridicoli. And so it goes.
oana
11/09/2009 at 1:55 PMUn exemplu pe care l-ai mai auzit probabil, dar eu am avut o relatie in care nu ne certam niciodata si tot s-a terminat si ulterior imi doream sa ne fi certat mai des (ne mai certam totusi dar cum zici tu, asa pasnic si prietenos) pentru ca mi-at dat seama ca desi credeam ca ne cunosteam foarte bine, existasera niste goluri de comunicare destul de importante, care poate ar fi fost umplute daca ne-am fi certat serios mai des.
Si eu nu m-am certat prea des, mai ales in copilarie, tot pentru ca eram un copil cuminte, un elev cuminte etc. Sunt genul de persoana careia nu-i plac conflictele si care le evita sau chiar incearca sa le aplaneze, o explicatie simpla si freudiana fiind ca parintii mei se certau foarte mult si ca m-a traumatizat probabil cand eram mica.
Ma enervez greu (adica nu o arat cel putin) dar daca ajung sa ma enervez pierd orice control :)de-asta incerc sa evit asta.
Concluzia e ca in ultima vreme imi doresc din ce in ce mai mult sa ma schimb, sa ma cert mai des :)pentru ca a inceput sa mi se para mai sanatos, pentru ca ai dreptate cand compari certurile cu sexul, chiar esti mai relaxat si fericit pe urma, te descarci si intr-un fel avansezi, nu ramai cu aceleasi ganduri si frustrari, care daca nu sunt exprimate nici nu au cum sa dispara. nu spun ca certurile le si rezolva dar macar le scot la suprafata si stie si celalalt cu ce se confrunta pana la urma 🙂