Trei situatii ma leaga de cartierul Rahova.
Prima este ca acum 8 ani aveam un prieten care locuia in Rahova. Eu aveam 16 ani, iar el 20. Ne cunoscusem la mare, la Costinesti. Eu venisem pentru cateva zile cu o prietena, Ioana, si ii parazitam pe niste prieteni care venisera in tabara. Ne-am imprietenit cu un chelner pe nume Mircea la o terasa unde daduisem iama, satule fiind de a face economie (Doamne, cata branza topita am mancat in zilele alea!!). Seara am iesit cu el si niste amici de-ai lui. Asa l-am cunoscut pe el. Slab, saten si foarte timid. Am schimbat cateva vorbe cu el. Ne-am plimbat toata seara. M-a luat de mana. In seara aceea am aflat despre el ca avea si o sora, ca lucra la mare ca ajutor de bucatar ca sa aiba cazare si masa gratuite. Altfel nu si-ar fi permis sa stea la mare. (Si “Bucatarul” i-a ramas numele in gasca mea de prieteni.) Mi-a dat numarul lui de telefon. Dimineata, pe la 6, m-a condus la pensiunea unde locuiam.
Pe la pranz m-am dus la terasa unde lucra el si i-am trimis un biletel pe un servetel printr-un chelner. Mi-a raspuns. Cred ca mai am si acum acel servetel. Ii scrisesem “Mi-ai dat numarul gresit de telefon?!”:)) Il sunasem pe acel numar si un robot imi spusese ca abonatul nu exista. Mi-a rapsuns pe biletel cu numarul scris din nou si cu juramantul ca nu mintise. Intr-adevar, formasem eu gresit. :))
Cand ne-am intors in Bucuresti am continuat sa ne vedem. Ma lua de la liceu si ne plimbam. Uneori mergeam la Sheriff’s si beam bere la halba. Cate una fiecare. Seara ma conducea acasa. Intr-o zi i-am spus ca as vrea sa stiu si eu unde locuieste. Stiam ca sta cu parintii si sora lui, dar unde? Nu voia sa imi arate. Hm.
Am memorat adresa de pe buletinul lui si intr-o zi am luat-o pe Ioana, prietena mea, cu mine si am zis: “Hai sa vedem unde sta!”. Am mers mult pe jos. Nu stiam unde exact e strada aceea, aflasem ca e in Rahova, atat. Am intrebat multi oameni pe strada unde e acea adresa si pana la urma am gasit-o. Era intr-o zona prafuita si urata, cum sunt majoritatea cartierelor din Bucuresti de fapt, cu foarte putine exceptii. Stiti episodul ala din Seinfeld cand Elaine se indragosteste de un tip si nu stia de ce e secretos tipul? Ca poate e un supererou care isi ascunde adevarata identitate? 🙂 “The Strong Box” – Loved that episode! Si in final Elaine afla ca sigura superputere a lui era… lack of money? 🙂 Cam asa si cu prietenul meu. Nu voia sa-mi arate unde statea pentru ca ii era cam jena. Bineinteles, m-am suparat pe el! I-am reprosat imediat ca ma crede superficiala. Ca isi inchipuie ca imi pasa unde locuieste sau cati bani are. I-a parut rau ca mi-a ascuns asta, asa a zis cel putin. (In fond, nici eu nu locuiam in Primaverii si nu aveam sofer!!)
In orice caz, misterul a disparut si am continuat sa ne vedem. Dupa sase luni insa ajunsesem sa ne certam din orice. Asa ca ne-am despartit. (Oricum, faptul ca eu aveam doar 16 ani si el 20 facea relatia dificila, daca ma intelegeti. 😉 Diferente de asteptari de la o relatie, sa zicem.)
A doua situatie legata de cartierul Rahova este dintr-o seara, cand eram intr-un club din Bucuresti. Ma durea ingrozitor un dinte (de altfel a doua zi aveam un abces cat Casa Poporului) si totusi nu plecam, dansam, beam bere. Si eu, ca fetele. 🙂 Un tip imi dadea tarcoale. Am schimbat cateva vorbe cu el. Printre altele, am aflat ca locuia in Rahova. Recunosc, asta a fost bomboana pe coliva: semnul ca nu va putea fi nimic intre noi. :)) Existau deja semne potrivnice noua: nu era genul meu (incercam insa sa ma conving ca judec prea repede situatia, ca poate faptul ca pare sa nu aiba umor e in regula… ), ma durea dintele de muream (nu voiam sa stau de vorba cu nimeni) si… in plus… locuiam in capete opuse ale orasului. It wasn’t meant to be! :)))
Al treilea lucru care ma leaga de Rahova: acum locuiesc aici. Nu, nu aici mi-am cumparat apartamentul 🙂 (acela e in Vatra Luminoasa, uite ca pana la urma m-am hotarat sa va spun, e foarte aproape de unde locuiam pana acum), ci aici locuieste prietenul meu. Si eu cu el. 🙂 Si stau acum pe canapeaua noastra alba din sufragerie cu picioarele goale pe mocheta extrapufoasa, cu laptopul in brate si imi vine sa rad cand ma gandesc ca pana de curand acasa era un singur loc, iar acum sunt intre “acasa la noi”, “apartamentul meu” si “la mama”. 🙂 (De fapt, pana azi n-as fi zis ca m-am mutat in mod oficial, dar cand am 7 perechi de pantofi aici, cand vad ca am ocupat jumatate din dulap si ca sunt trecuta la intretinere – cred ca e timpul sa spun ca sunt acasa.) Of, abia astept sa ne mutam in Vatra Luminoasa. Acolo avem loc de parcare, nu trebuie sa dam 5 ture de cartier sa lasam masina undeva (si apoi sa o si gasim zgariata!). Pana atunci, totusi si cartierul asta este minunat. 🙂
Sunt extrem de cheesy, stiu. 🙂 Dar sunt asa de fericitaaaaa! Si luni o sa fiu si mai si – in sfarsit semnez contractul de vanzare-cumparare si incep operatiunea Marea Amenajare. Pana atunci insa, in weekend, cred ca dam o fuga pana la mare. Iupiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii!
