Nasul meu era medic. Ginecolog, mai precis. Glumea si radea tot timpul, uneori vorbea si cu “prostii”, ceea ca imi placea la nebunie, pentru ca adultii se fereau in preajma mea de cuvinte colorate. Nasul insa n-avea nici o treaba. Le vedea atat de des incat le mai si numea din cand in cand. De exemplu, cand eram mica, le-am facut nasilor o vizita surpriza. Aveam pana in 10 ani. Cam sapte cred.
Era ziua de nastere a nasului si nu le mergea telefonul. Era “deranjat”; mai stiti, asa se spunea? Acum avem mobile. Astea nu se deranjeaza.
Mama a spus ca daca raspundeau le uram la multi ani si cel mai probabil ne-ar fi invitat la ei sa ciocnim un pahar de sampanie. Dar telefonul nu mergea la ei, asa ca mama a decis sa mergem direct la ei, pur si simplu, eventual sa le si spunem ca telefonul nu le merge, sa stie de ce nu ii suna lumea. Mi s-a parut foarte aventuroasa decizia! Mama m-a imbracat frumos, de vizita, cu o fusta si pantofi de lac, si am plecat spre ei cu flori si nu-mai-stiu-ce cadou.
Nasii stateau intr-un apartament dintr-o vila din centru, o cladire veche, cu tavan foarte inalt, in care sufrageria e de fapt “salon” si mobila nu era banala ca in toate apartamentele de bloc pe care le stiam eu. La ei arata ca in Franta, asa imi imaginam eu cel putin. Pentru ca adesea o auzeam pe nasa spunand ca a fost in Franta sau ca va merge in Franta si mereu miroasea a parfum dulce. Uneori era Charlie Gold. Cand o pupam parca gustam din sticla de parfum. Si nasa era medic, stiti, dar nu era amuzanta ca nasul. Poate pentru ca nu era ginecolog ci facea medicina generala.
Cand am ajuns acolo am sunat la usa si a raspuns nasul meu. Cand a deschis usa era intr-un halat de casa si a zis: “Hopa, ati venit si m-ati gasit in curu’ gol!” Mama, ce mi-a placut asta. Am chicotit. A zis “curu’ ” de fata cu mine! Era foarte simpatic. Ne-a poftit in casa si ne-a pupat. Mirosea a tutun, mereu mirosea a tutun. Fuma destul de mult.
In casa lor, pe o etajera, se aflau tot felul de lucrusoare: clepsidre, mici bibelouri. Ma fascinau. Nu erau ca chinezii cu undita de la mine de acasa sau de la matusa mea. Erau chestii mai ciudate: mici botosei de portelan, floricele, clepsidre. Imi placea mult o clepsidra; intotdeauna, chiar si acum, mi s-au parut clepsidrele un lucru magic. Atunci le intorceam de multe ori in incercarea de a opri praful din interior sa mai cada. Cautam cocoloase de praf in interior ca sa blochez trecerea.
Nasul m-a lasat sa pastrez o clepsidra, desi nasa nu voia. Nasa zambea mereu dar nu era buna. Clepsidra are trei minute. Dupa ea fierb oua. Doar ca o intorc de doua ori ca sa iasa tari. Nasul m-ar fi lasat sa umblu oriunde, sa ma uit unde vreau si, uneori, sa pastrez ceva ce-mi placea. Era foarte bun.
Nasul facea tot felul de glume haioase. De exemplu, stiu o poveste de la nasterea mea. :)) (Am scris-o si apoi m-am gandit ca mama s-ar supara daca as povesti, pentru ca fiind doar povestirea noastra e mai pretioasa.)
Nasul meu era evreu. Si asta m-a facut mereu sa ma intreb ce inseamna a fi evreu pentru ca era atat de la fel ca mine, ca noi, cei despre care spuneam ca nu sunt evrei, nu intelegeam diferenta asta. Adica arata diferit? Ma uitam atent la nasi sa vad daca au ceva in plus sau in minus. Si nu descoperisem nimic. Nasul era cam urat, cred, avea nasul mare si riduri. Dar nu era ceva neobisnuit. In afara faptului ca aveau “salon” si miroseau a parfum, respectiv a tutun, ceea ce pomenisem mai rar, nu era nimic diferit cu ei.
Am aflat ce inseamna a fi evreu mai tarziu. La putin timp dupa ce nasul meu a murit. La inmormantarea lui nu m-am dus, eram prea mica. Insa peste cativa ani, la inmormantarea surorii lui, Beatrice, m-am dus. Si am aflat ca la cimitir la ei nu intra oricine si ca nu au cruci si ca e foarte frumos si curat. Si ca barbatii poarta tichiuta pe cap. De ce? Nu stiam, dar oricum, daca nasul era evreu si era de treaba, inseamna pentru mine ca toti evreii sunt misto.
Mi-a parut foarte rau ca a murit. Dar intelegeam: era batran ca un bunic. Lucrurile astea se intampla. De fapt, poate pentru ca nu am prins nici un bunic in viata, nasul era ca un tataie pentru mine.
Daca as fi fost baiat m-ar fi chemat ca pe el. Mircea.
47 Comments
Mihai
25/01/2008 at 12:33 PMarticolul e neterminat sau doar … altfel?
Mihai
25/01/2008 at 12:34 PMgata, l-ai editat
adi
25/01/2008 at 12:34 PMScuza-mi indiscretia. Am tot vazut ca vorbesti de mama ta dar de tatal tau nu. Nu vreau sa fiu bagaret dar sunt curios ce e cu el? Scuza-ma daca te-am ofensat cu ceva…
andressa
25/01/2008 at 12:36 PMadi,
nu m-ai ofensat. :)) cred ca am mai raspuns la intrebarea asta de cateva ori. am fost crescuta doar de mama. atat.
adi
25/01/2008 at 12:37 PMOk. Sa-i spui ca a facut o treaba buna.
andressa
25/01/2008 at 12:37 PMmihai,
ce imi place asta cu “articolul”. nu ma gandesc la textele asta ca la “articole”. stiu ca e o conventie, un fel de traducere a cuvantului “post”. totusi mi se pare atat de oficial cuavntul “articol” 🙂
eu le zic doar texte acestor texte.
ps: da, din greseala lasasem o fraza la final care fusese in draft.
andressa
25/01/2008 at 12:38 PMadi,
esti foarte dragut. spune-i chiar tu: vezi ca are adresa de mail pe pagina de contact si se bucura enorm cand primeste mesaje de la cititorii mei! 🙂
adi
25/01/2008 at 12:41 PMPfuai, am si zburat intr-acolo! Weekend de aur presarat cu zambete de copil iti doresc.
Emilian
25/01/2008 at 2:48 PMNasul tau a murit de batranete sau i s-a tras de la tutun?
Ivan cel Groaznic
25/01/2008 at 3:55 PMMesajul asta imi aminteste de American Dreamers a lui Goran Bregovic povestita de Johnny Depp… asa frumos povestita, calm… cu atata farmec…
Frumos… frumos…
Eroii nu mor niciodata!
Un scurt metraj? 😀
andressa
25/01/2008 at 3:58 PMfaci misto? 🙂
misto, misto, dar sa stim si noi!
ce scurt metraj? inca mai dureaja pana il facem pe primul. 😛
cris
25/01/2008 at 6:31 PMAndressa draguto,am auzit de tine ca esti printre cei mai buni bloggeri din Romania;din acest motiv m-am hotarat sa-ti citesc scrierile,iar acum te-ntreb:ceva mai profund,mai “cu sanbure”nu poti sa scrii si tu? Faci cum fac mai toate fetele “destepte”: Folosesti un limbaj complicat cu multe “neologisme” ( de fapt dai multe replici in engleza -:p}.Cu multe cuvinte frumos imbinate in propozitii ,care la randul lor formeaza fraze dragute,reusesti sa nu spui nimic inteligent sau cat de cat interesant.Am observat acest lucru la multe fete care au blog!.Eu daca m-as apuca sa scriu,cu putine cuvinte si cu propozitii scurte si simple as reusi sa redau cea ce n-ai putea tu sa faci in trei limbi straine {si cu romana =4}.Trebuie sa tii cont de faptul ca ai multi vizitatori care sunt tineri si au nevoie sa invete ceva care sa-i ajute in viata de zi cu zi.Acuma stiu ce o sa-mi zici: ca e un blog personal si scrii doar de dragul de a scrie,ca scrii din viata ta personala etc si ca aici nu e un blog “al intelepciunii”si de fapt nici nu se vrea a fi ci este mai mult pentru ENTERTAINMENT,cum te exprimi tu.Insa chiar asa stau lucrurile? ma cam indoiesc…………..
ariciul verde
25/01/2008 at 6:49 PMTocmai m-ai dus si pe mine acolo. Multumesc.
alinutza
25/01/2008 at 8:00 PMsi eu cand eram mica il vizitam pe nasul meu,dar imi era frica de el ca avea paru lung si semana cu o femeie dar totusi avea glas de barbat!
Florin Grozea
25/01/2008 at 10:38 PMTocmai m-ai inspirat. Felicitări!
Andrei
26/01/2008 at 5:11 AMcum s-ar zice… mirica.ro ar fi fost? :))
Daca erai baiat crezi ca ai fi avut blog?
Sir Alex Ice
26/01/2008 at 10:30 AMEvreii au cateva probleme in societate pe toate planurile posibile. Religios pentru ca l-au omorat pe Iisus. Politic pentru ca statul lor a fost creat artificial ca bonus la plata datoriilor de razboi ale Angliei si asta dus la atatea tensiuni si necazuri in zona. Social pentru ca au bani si sunt cunoscuti pentru asta. Faptul ca nu mai termina sa scoata in fata Holocaustul nu am idee unde se incadreaza, dar si eu stiu ca o rana daca o zgandari nu se inchide.
De asta nu sunt agreati in mod deosebit, e un stereotip care nu s-a impamantenit cu Hitler ci mult inaintea lui.
Evreii de acum nu mai sunt ca cei de alta data, de care imi povestea mama mea. Te duceai la unul in magazin, sa iei o stofa si nu o gaseai, iti spunea sa vii peste cateva zile sau saptamana viitoare. Si avea ce cautai, sa iti vanda sa fii tu fericit ca ai ce vrei si sa mai vii sa mai cumperi si alta data. Iar el fericit ca a facut profit si acum si va face profit si in viitor. Cei cu care am eu afaceri acum sunt niste idioti care fac exact invers, taie din oferta ce a fost bun si le-a tinut numele sus ca sa bage prostii ieftine si sa isi sape imgainea de calitate.
Comercial vorbind, taiwanezii sunt noii evrei.
Dabu
26/01/2008 at 1:09 PM@cris: esti prea frustrat.. nimeni nu a spus ca in ziua de azi copiii se culturalizeaza citind bloguri. Nu a spus nici o profesoara la scoala “pt maine aveti de citit si comentat postul din data de X al lui Y”. Iar despre faptul ca tu ai face intr-o zi cat altii in 10… oare intereseaza pe cineva?
Desi e cam “off-topic” ce-am scris eu… chiar m-am saturat de atitudinea asta romaneasca de a arunca cu noroi in stanga si-n dreapta… stupid rednecks..
alin farcas
26/01/2008 at 2:33 PMMi-a placut aia cu “La ei arata ca in Franta, asa imi imaginam eu cel putin.” Mi-am amintit de mine, pe la … sa fi tot avut 5 sau 6 ani. Aveam (si mai am) o matusa (cu sot aferent) care locuia intr-un alt cartier, in acelasi oras cu mine si-ai mei. Medias adica. Orasul e atat de mic incat daca intri in el cu masina in viteza a cincea, s-ar putea sa nu mai aiba rost frana … ca-l ratezi. Chiar si asa, lucrurile avand alta dimensiune in ochii copilului ce eram atunci, de cate ori margeam “la tusa, in Vitro”, eram sigur ca e vorba de alt oras, ce arata mult mai frumos decat ala in care locuiam eu … Nu prea are legatura 🙂 dar de asta mi-a amintit 🙂
hihihi
26/01/2008 at 4:15 PMpentru o clipa am crezut ca andressa s-a apucat in sfarsit si sa scrie, si sa citeasca(pe Gogol, chiar!)! dupa ce mi-am dat seama ca era o biata confuzie- nasul scris fara diacritice- si ca e de fapt o naratune la fel de jalnica si plictisitoare ca celelate(desi observ o alunecare spre subiectele abordate de altii, MUUULT mai talentati-sa dau link-ul, sa nu-l dau- ma bucur totusi ca nu am citit tot despre toale, coafuri, implinirili profesionali sau alte treburi de MAXIM interes), m-am apucat serios de invatat pentru examen! invata, mama, ca uite unde-o sa ajungi daca nu-ti place cartea!
ah, era sa uit- ma bucur ca acum stie tot boborul de admiratori exact care-i cuvantul care o innebuneste pe miriobolanta noastra scriitorasa!
ilinca
26/01/2008 at 6:51 PMde ce nu mai arata blogu tau ca inainte? era f placut.. acum arata ca un orisice blog… albastru.. iax
stingo
26/01/2008 at 10:05 PMOT: Hm… sper ca noul layout (baby blue) e temporar…
viccei
26/01/2008 at 11:11 PMsi eu vreau sa revii la precedentu` layout..
weo
26/01/2008 at 11:59 PMacesta e mai bun ca precedentul dintr-un motiv f simplu. zoom in pe pagina pastreaza textele intr-un format civilizat. pe mizeria de layout vechi se duceau partial sub thingy-ul din dreapta.. si totul arata ca al’ negru.
TwoTimes
27/01/2008 at 12:12 AMi had one too. kiss
Bdesign
27/01/2008 at 1:20 AMCred ca e temporar template-ul acesta. Si tu si jimmy vad ca faceti teste cu template-ul default.
andressa
27/01/2008 at 11:19 AMstingo,
cred ca am fost hack-uita. 🙂 Adica nu stiu de cateva zile de ce nu mai am blogroll… mi-au mai dosparut linkuri si din alte categorii. ce-i drept, jumatate din blogosfera imi stie parola de admin, ca multi m-au ajutat in timp sa repar sau sa instalez una-alta.
cand cheie sa intri intr-o casa se mai numeste oare intrare prin efractie? la mine aveau parola, nu cred ca e hacking. sau poate trebuia sa updatez versiunea de wordpress si de-asta s-au intamplat niste chestii cu blogul. nu stiu.
ps: sau poate e un semn, sa ma las de blogging. 😛 am bad karma, ti-am zis ?
another cherry
27/01/2008 at 12:51 PMhm, nici eu nu am avut vreun bunic in viata. dar nici un nas asa de cool ca al tau.
ai nasit pe cineva yet?
🙂
andressa
27/01/2008 at 1:11 PMinca n-am nasit, nu. 🙂 dar cred ca nici nu pot daca nu sunt casatorita, corect?
cat despre nasul, era cool, dar din pacate nu m-am bucurat destul de el.
newlara
27/01/2008 at 2:55 PMandruca sa stii ca mi-a placut f.f.f. mult povestirea ta. nu ti-am mai scris de ceva vreme dar asta nu inseamna ca nu-ti citesc blogul. dar sa revenim, eu nu am avut un nas atat de sociabil dar am avut un bunic care m-a iubit f.f.f. mult si care se aseamana intr-un fel cu nasul tau. mi-ai reamprospatat niste amintiri din copilarie foarte placute.
p.s. te rog sa ignori badarania lui cris..
newlara
27/01/2008 at 2:55 PMby the way, poti sa fii nasa si necasatorita.
andressa
27/01/2008 at 4:09 PMpot sa fiu nasa si necasatorita? 🙂 atunci astept sa ma roage oameni sa-i nasesc!
newlara
27/01/2008 at 4:46 PMsa fii nasa unui bebe este OK dar nu si nasa de cununie.
andressa
27/01/2008 at 4:51 PMbebe sa fie! oricum e mai misto sa fii nas de copil decat nas de adult. nu?
cris
27/01/2008 at 11:50 PMPentru Dabu: Exista bloguri din care chiar mai ai cate ceva de invatat,insa daca tu le eviti cu buna stiinta,pentru ca mintea ta nu poate “digera”informatie mai complexa si cauta “hrana” mai usor digerabila,este doar o chestiune de ghinion, de soarta sau de destin. In alta ordine de idei;profesorii pot sa nu recomande multe,insa asta nu inseamna ca noi nu trebuie sa ne mai cultivam,chiar si de pe bloguri,why not?;)[acuma depinde ;cu grau,cu porumb,fiestecare cu ce poate ;)]And now i have a question for you: Te crezi actor de interpretezi rolul lui Romeo,luindu-i apararea Julietei? (oops,i made a mistake!-Andressei)crezi ca vei obtine anumite favoruri de la ea? vezi sa nu! Pe final “i have a good advice for you: GO AND SHOUT YOURSELF!!!”
Dabu
28/01/2008 at 12:54 AM@cris: Fiecare scrie ce-l taie mintea pe un blog. Pentru ca e al lui si face ce stie cu el. Alegerea mea sau a ta de a citi ceva ne apartine. Nimeni nu va scrie pentru tine. Oricine va scrie pentru ca-i place. Nu-ti place, nu citesti…
Sfatul meu pt. tine… du-te si striga-te si tu pe tine, ca eu am incercat la mine si n-a raspuns nimeni. Cred ca n-am fost atent.. nu stiu … ceva s-a intamplat.
anka
28/01/2008 at 5:28 AMNu prea am citit bloguri pt ca le consider mult prea personale, insa… Am ajuns sa iti citesc blogul printr-un link de la o cunostinta. Cred ca l-am citit pe tot in cateva ore, ca pe o carte buna, asa cum zici tu, pe nerasuflate. Si asa cum ai mai spus, m-am regasit in multe situatii. Vorbind la modul cel mai serios ador modul tau de a scrie si legeritatea cu care te “dezgolesti”. Sunt deja addicted!
cris
28/01/2008 at 3:47 PMOK,ok,am inteles,fiecare scrie ce vrea! O chestie nu o inteleg,insa; cine naiba te-a pus pe tine avocatul Andressei? Ce ai de te “aprinzi” asa de tare? Dat fiind faptul ca-ti plac si gasesti f. interesante scrierile Andressei,tu ori esti fata,ori ti-e drag de Andressa. Domnisoara Andressa stie cel mai bine daca trebuie sa-mi raspunda sau nu trebuie,ce te bagi tu? e blogul tau?,raspunzi de parca te-am ofensat pe tine in mod direct! EEEEEEEEEEEE adolescent libidinos ce esti! =))
zoo
28/01/2008 at 6:14 PMhmmm, tu ai talent de prozatoarea. rusine 😛
ca nu dai si la altii
Motociclistul
28/01/2008 at 7:28 PMas dorii sa fac schimb de linkuri in blogroll cu tine daca doresti sa imi zici eu te pot baga pe index la bloguri partenere . daca doresti sa faci cu mine baga-ma Motociclistul si posteaza la mine ca sa te bag si eu multumesc . eu scriu zilic si incerc sa cresc
cutish
28/01/2008 at 9:44 PMhabar n-ai cum rezonat in mine articolul asta cu charlie gold(il ador), clepsidre(am una, capatata in acelasi fel, dupa care fierb-ce altceva?-oua tari :D) si….Mircea. always a pleasure, andressa 😉
Annie
29/01/2008 at 12:32 AMClepsidrele m-au atras inttodeauna, dar nu fierb oua dupa ele.:) Pentru asta am un ceas-cronometru special, in forma de ou. Dar nici de el nu prea tin cont. Prefer sa-mi ascult instinctul, chiar si intr-o chestiune de care poate depinde micul dejun.:)
Mircea m-ar fi chemat si pe mine daca as fi fost baiat, dupa bunicul meu. Mircea Bogdan, pentru ca Bogdan era numele care ii placea mamei. A avut insa parte de trei fete si de nici un Bogdan.:) Am avut, totusi, o papusa baietel numita Bogdanel, cu care dormeam. Brunet, frumusel, cu ochii caprui si gene lungi… L-am capatat cam in acelasi mod in care ai capatat tu clepsidra. I-am rontait degetelele si nasucul… Acum nu mai exista, eram un copil stricator. Eh… memories.:D
K.ro
29/01/2008 at 2:30 AMda..e tare blogul..imi place cum gandeste fata
Dan
29/01/2008 at 11:38 AMPai de ce n-ai zis de la inceput ca nas’tu era jidan, ovreica mica?!
Glumesc!
Frumoasa povestea cu nasu.
Pentru o clipa am crezut ca e vorba de Gogol… 🙂
George
29/01/2008 at 3:27 PMGive me some sugar baby!!!
andreimo rosan
29/01/2008 at 9:39 PMnu inteleg un lucru: daca este evreu cum te-a botezat in biserica ? din cate am inteles, nu esti de credinta mosaica. nasulm, ca parinte spiritual exista numai in plan religios. este cumva evreu crestinat ca nicolae steinhart?
andressa
29/01/2008 at 11:59 PMhabar n-am.