Uncategorized

spiritul craciunului

Pai, sa va zic ce e spiritul Craciunului, acest sentiment minunat ce deja m-a cuprins de cand am auzit colinde in unireashopingsentar si cuprinde si orasul cu tot cu afise rosii si mosi craciuni.

Se facea ca eram la coada la libraria Noi, adica la Dalles, acum doi ani. Era cu numai cateva zile inainte de Craciun. O nebunie acolo – parca venea sfarsitul lumii si daca te prindea momentul cu o carte in mana prindeai un loc mai bun in viata de apoi. Cu chiu, cu vai, m-am descurcat sa gasesc o carte anume si totodata sa nu daram prea multe carti.

La coada erau multi oameni. Dupa cum se intampla cand au concetatenii nostri de asteptat la rand, oamenii se simteau nedreptatiti, umiliti, batjocoriti chiar pentru ca aveau de asteptat. Si-uite-asa, cu volumele Harry Potter si Garcia Marquez in brate, la rand, oamenii se plangeau: “Astia-si bat joc de noi! Asteptam de 15 minute, asa ceva nu se poate!” Pe binecunoscutul principiu “ne miscam si noi mai cu talent?” In fine. Eu rasfoiam cartea aleasa din raft.

Inaintam la coada incet, dar sigur. Mai erau cateva persoane in fata mea pana sa ajung si eu sa platesc cand aud ca domnisoara careia ii venise randul la casa cerea mila si rabdare: “Dar ma duc acum la bancomat. Va rog, ma grabesc, pot lasa cartile aici? Daca mai stau o data la coada nu mai ajung…” Vanzatoarea o privea fara indurare. Nu si nu. Nu ii ajungeau banii. Mai avea nevoie de 50 de mii.

Si am simtit o caldura in tot corpul auzind acestea si amintindu-mi de un text din Reader’s Digest-ul american imprumutat de la o profesoara (si niciodata inapoiat…) in care o doamna cu venituri modeste isi duce copilul la cumparaturi si cand sa plateasca isi da seama ca i s-a furat portofelul. In povestire, ultimul om de la rand intinde un dolar persoanei din fata pentru ca banii sa ajunga “din mana-n mana, pana-n fund la casiera” (nu taxatoare) si din mana-n mana, suma a tot crescut (ca mai puneau oamenii bani, desigur) si la casiera au ajuns 20 de dolari, cat ii trebuiau femeii sa plateasca. Am plans cand am citit textul prima data.

Cum spuneam, eram la coada la libraria Noi si simteam ca e momentul sa fac o fapta buna. Am inaintat pe langa rand spre casierie, sub privirile pline de repros ale celorlalte persoane (“ce faci, domne, te bagi in fata?!”) si am batut-o pe umar pe domnisoara. “Iertati-ma, am auzit conversatia, de ce suma mai aveti nevoie?”

Domnisoara parea cu cativa ani mai mare decat mine. S-a intors si s-a uitat la mine: “Tu cine esti?!”

Eu am raspuns: “Eu, aaaaa…. eu, eu…”

A a zis: “Ce vrei?”

Eu, cu prezenta de spirit mititica, am scos din portofel 50 de mii si i-am intins: “Daca aveti nevoie, vi-i pot da eu…”

Ea: “Lasa-ma, domne’-n pace!”

Oamenii din jur se uitau chioras la mine. Am rosit. M-am simtit de parca luasem banii din portofelul ei, nu din al meu, si ea ma prinsese asupra faptului.

Dupa acest “vezi-ti de treaba ta” primit in freza mi-am cerut scuze si m-am intors la coada, la locul meu, sub privirile pline de repros ale celorlalte persoane (“dumneata sigur asteptai aici? n-ar trebui sa te asezi la capatul cozii?”).

Asta e spiritul Craciunului. Sa vrei sa ajuti aiurea-n… librarie.

33 Comments

  • Reply
    Dan
    05/12/2007 at 10:14 PM

    Mi-ai adus aminte cand odata, in Sageata, nasul voia sa lase o babuta amarata si vai de capul ei in camp ca nu are bilet. Cum am fost de fata la scandal, in momentul in care nasul s-a dus cu buletinul ei nu stiu unde sa-i scrie nu stiu ce raport, am zis deh, sa o ajut cu niscaiva bani, sa ii iau bilet, sa vorbesc cu nasu'( avea doar 2 statii de mers). Bineinteles ca era una dintre acele babute karatiste si era sa imi fur vreo 2-3 posete in cap 🙂 Oricum pana la urma s-a rezolvat 😉
    Parca si Boo a avut un post mai demult cu o intamplare asemanatoare, ceva cu rest la coada la Billa daca imi aduc bine aminte..

  • Reply
    andressa
    05/12/2007 at 10:17 PM

    Tare asta cu babuta. Da, si Boo avusese un episod la Billa.
    Nici o fapta buna nu ramane nepedepsita! 🙂

  • Reply
    Gelu
    05/12/2007 at 10:21 PM

    Eu eram la coada in Carrefour si imi luam printre altele si un ou Kinder. In fata mea o copiluta de 4-5 ani cu bunica la cumparaturi care era fascinata de oul de banda. La un moment dat s-a chinuit sa ajunga la banda si l-a luat, fiind certata imediat de bunica. Terminasera de platit ce au luat si eu speram ca reusesc sa platesc si eu oul si sa il dau. Intr-un final a trecut vanzatoarea “jucaria” prin fata bornei de marcat si eu l-am luat fericit si i l-am dat copilei: nici nu va puteti imagina reactia bunici consternate care i l-a luat imediat din mana si a tras-o repede zicandu-mi: “Are si ea acasa!”.

  • Reply
    andressa
    05/12/2007 at 10:24 PM

    Gelu,
    aici e discutabil. Nu e bine sa inveti copiii sa accepte lucruri de la straini. 😉

  • Reply
    andressa
    05/12/2007 at 10:25 PM

    Dar intentia conteaza. Ai fost in spiritul craciunului pentru ca nu ti-ai vazut de treaba ta!

  • Reply
    deea
    05/12/2007 at 10:33 PM

    de cate ori n-am patit asta si tot nu m-am invatat minte ca nu toti romanii sunt recunoscatori sau apreciaza. intamplari din astea seci ajung sa ma calce pe nervi la un moment dat si ma fac sa cred ca uneori chiar traim in jungla

  • Reply
    Raluca
    05/12/2007 at 10:42 PM

    Ce m-a intristat povestea ta, pentru ca nimic nu e mai frumos decat gesturile mici, dezinteresate, care sunt pe cale de disparitie in zilele noastre.
    Cred ca se potriveste cu spiritul noului site al lui Bradutz, http://www.kko.ro/. Poate lasi un link si acolo.

  • Reply
    andressa
    05/12/2007 at 10:47 PM

    raluca,
    mersi, o sa las. 🙂

  • Reply
    Monica
    06/12/2007 at 12:25 AM

    faza mi se pare urata nu doar pentru ca femeia s-a speriat ca a venit nebuna cu bani la ea ci ca nici cei de la coada nu intelesesera nimicutza.

  • Reply
    andressa
    06/12/2007 at 12:27 AM

    monica,
    daaaa. A fost ca-n filmele cu prosti. Imi venea sa intru in pamant sau sa fug in lume fara sa mai platesc cartea!

  • Reply
    alexandrog
    06/12/2007 at 12:44 AM

    Chiar te simţi prost când vrei să faci un bine şi eşti refuzat în stilul românesc. Îţi vine să arunci gunoaiele pe stradă…

  • Reply
    Mihai
    06/12/2007 at 12:47 AM

    eu m-as fi certat cu proasta. dar in fine…

  • Reply
    andressa
    06/12/2007 at 12:49 AM

    hei, hei, care proasta?
    daca nu voia sa fie ajutata, nu voia. e treaba ei. sa nu picam in extrema cealalta – sa ajutam babute sa traverseze strada chiar daca nu vor sa traverseze!

  • Reply
    luciat
    06/12/2007 at 12:51 AM

    eu am patit-o invers o data. eram la metrou (nu aici) si automatele de bilete nu mergeau cu bancnotele pe care le aveam si imi venea sa pling ca trebuia sa merg pe jos (eram obosita rau) si o doamna a vrut sa-mi dea ea un euro si ceva cit costa biletul. ei, m-am bilbiit ca naiba, probabil m-am inrosit ca naiba, am multumit si-am zis ca “a, nu, nici o problema, nu merg departe”, dupa care m-am tiriit pe jos vreo juma de ora 🙁
    da’ n-am fost scirboasa, pe cuvint c-am multumit de intentie 🙂

    a, si o data am reusit sa-i cumpar banane unui copil – in prealabil am intrebat-o pe maica-sa daca imi da voie 🙂

  • Reply
    andressa
    06/12/2007 at 12:53 AM

    serios? uite eu cerut chiar. ce-i drept, aveam 14 ani… ma duceam in ziua aia la banchetul de final de clasa a opta si nu imi ajungeau banii de fixativ de par. imi mai trebuiau 2 mii de lei. le-am cerut unor doamne din magazin, cumparatoare si ele, explicandu-le ca ma duc la banchet si ca mai am nevoie de NUMAI 2 mii de lei. mi i-au dat. acum nu-mi vine sa cred ca am facut asta! :))

  • Reply
    Mihai
    06/12/2007 at 12:56 AM

    mie mi se pare pura prostie sa nu vezi omul care iti intinde o mana de ajutor, mai mult, sa-l respingi cu atata violenta

  • Reply
    luciat
    06/12/2007 at 12:59 AM

    pai cum dzeu sa nu-i dai niste maruntis unei fete careia ii trebuie fixativ de par pt banchet? :))))))))
    “nevoie” mai draguta n-am pomenit
    (pe la 14 ani, eu am furat doua bomboane de pe o tejghea – n-aveam nici un ban si mi-era FOAME – normal ca m-am visat in iad dupa aia – da’ stiu si acuma ce gust aveau)

  • Reply
    andressa
    06/12/2007 at 12:59 AM

    o fi, dar e treaba omului…

  • Reply
    Alex
    06/12/2007 at 1:01 AM

    Andressa, daca se oferea un baiat dragut sa ii dea banii pt carte, era altceva…singura ta vina a fost ca ai fost de sex nepotrivit la momentul potrivit

  • Reply
    andressa
    06/12/2007 at 1:02 AM

    da, nimeni nu-i perfect! :))

  • Reply
    Mihai
    06/12/2007 at 1:03 AM

    pe mine nu m-a intristat, in schimb m-a infuriat povestea; cearta n-ar fi inclus si jigniri, ca eu le pastrez pentru mine. buuut whatever

  • Reply
    violet
    06/12/2007 at 1:57 AM

    Intr-o seara, in statia de metrou, o doamna mi-a oferit o punga de bomboane pe care tocmai le cumparase de la automat, fara sa stie ca au un ingredient la care era alergica. Nici prin gand nu mi-a trecut sa le refuz si m-am indulcit tot drumul. Pace voua si nu renuntati la a face gesturi frumoase, pana la urma se va gasi cineva sa le aprecieze.

  • Reply
    lunna
    06/12/2007 at 10:28 AM

    🙂 eu stateam la coada la kaufland si o tanti din fata mea, cu o fetita marisoara si un baietel mic, sugaci, in carucior, n-avea bani sa plateasca tot cosul, care si-asa nu continea cine stie ce. n-avea nevoie de cine stie ce suma, i-am oferit-o eu si a acceptat-o, ezitand nitel… dar a acceptat-o 🙂 se pare ca daca ai intr-adevar nevoie de ei, te gandesti de doua ori inainte sa dai cu barda.

  • Reply
    artistu
    06/12/2007 at 12:58 PM

    Eram mic si la noi la bloc erau destui tzigani cu intentzii rele ! Mergand cu ai mei si invatat fiind sa nu primesc nimik de la straini, cand cineva langa o biserica m-a rugat sa imi “imparta” pentru copilul lui, io am zis NU (hotarat). Ei bine din spate au venit ai mei, au luat “impartzania” si m-au invatat un lucru fain:
    COPILE, NOI TI-AM ZIS SA NU PRIMESTI DE LA STRAINI, E ADEVARAT, DAR NU TI-AM ZIS SA NU GANDESTI ! CAND VEI CRESTE MAI MARE INAINTE DEA SPUNE DA SAU NU, CANTARESTE DECIZIILE TALE, CA E PACAT SA TE PRIPESTI ! (sigur cu late cuvinte, dar in principiu cam asta era ideea)
    😉

  • Reply
    Irene
    06/12/2007 at 5:09 PM

    Salutare,

    Eram în trenul de noapte Bucureşti – Cluj… care face vreo 8 ore până la destinaţie. Şi în compartiment cam toată lumea dormea şi nu mergea lumina aşa că n-am putut citi (citeam Maestrul şi Margareta). Şi neavând somn am ieşit pe culoar, unde în aceeaşi situaţie cu mine era un tip din Sighişoara. Draguţ, simpatic şi pus pe poveşti. Aşa că evident că ne-am pus pe vorbe despre de toate şi nimic.

    Undeva în timpul nopţii mi-am amintit că îmi folosisem ultimii bani cash ca să cumpăr apă minerală şi ceva de ronţăit şi cum ajungeam la 4 dimineaţa şi până la cămin aveam O GROAZĂ de mers, singura soluţie era să merg până la cel mai apropiat bancomat să scot bani de taxi… ce-i drept şi ala era departe. Oricum, am făcut haz de necaz puţin şi asta a fost.

    Ei bine, când am coborât din tren şi am ajuns în faţa gării, tovarăşul meu de drum îmi spune înainte să se urce în taxi că dacă mi-e somn şi vreau să ajung mai repede acasă să deschid cartea la pagina cutare şi dorinţa îmi va fi îndeplinită. Îmi pusese bani de taxi în carte cât timp am fost la baie!

    Şi acum mă mai gândesc la întâmplarea asta. Şi la coincidenţa care a făcut ca la câteva săptămâni după aceea să ma ciocnesc (la propriu) de respectivul pe stradă. N-a vrut banii înapoi, şi nici n-a acceptat să dau o bere în schimb…

  • Reply
    Andreea
    06/12/2007 at 9:09 PM

    Nu te supara ca-ti spun (pentru ca nu-i decat o gluma) dar cred ca ea (probabil persoana din admnistratia publica) s-a gandit ca este filmata si apoi acuzata de luare de mita. Alta explicatie nu gasesc. Sau poate ca s-a gandit ca de fapt tu vrei sa scapi mai repede de ea pentru a inainta spre casa.

  • Reply
    Andreea
    06/12/2007 at 9:10 PM

    Si era sa uti: multumesc pentru salut.

  • Reply
    Ioana
    07/12/2007 at 3:42 AM

    Mda. Pacat ca trebuie sa o zic iar, dar ala-i Bucurestiul. Of

  • Reply
    Sir Alex Ice
    09/12/2007 at 10:30 PM

    De fapt aia era o proasta care voia sa se laude ca are card. Si avea nevoie de audienta.

  • Reply
    Ala care este
    11/12/2007 at 10:25 PM

    Mi se pare absurd in primul rand atunci cand stai la coada sa cumperi carti, si te plangi de batjocura. Poate sunt obisnuit ca lumea care inca mai citeste (in loc sa astepte sa iasa filmul) sa fie oarecum elitista, la modul ca nu se grabeste nicaieri. Nu stiu, eu daca as sta cu o carte in mana, credeti-ma ca nu m-as grabi nicaieri. As avea absolut tot timpul din lume si i-as privi zambitor pe cei care sunt deja la coada, sau se aseaza in spatele meu, pentru ca m-as bucura ca inca mai este lume interesata de CITIT.

    Dar ma tem ca cititul nu mai este o activitate, este un trend.

  • Reply
    Ce Vor Fetele? » Blog Archive » Ce Vor Fetele? …cadouri de Craciun
    18/12/2007 at 1:41 AM

    […] o scurta privire in Bloglines acest asa-zis tag merge la: Andressa, Innocente, Lulu, Deea, Ramona, Anne, Irene Posted in Craciun | 3 […]

  • Reply
    Tara
    20/12/2007 at 12:43 PM

    Sigur n-ai atipit stand la coada si ai visat ca e cineva deznadajduit si te-ai trezit dorindu-ti sa fii wonderwoman for a second there? 🙂 Din moment ce nici aia de la coada nu auzisera ce indrugi tu aici :)) Oricum, foarte funny, nu apreciez persoanele care se vaita ca ar avea nevoie de ajutor si , cand il primesc, rdevin demne si li se indreapta coloana vertebrala, bleah you people!!!
    P.S. I miss “La motoare” 🙁

  • Reply
    Ce mai fac bloggerii înainte de sărbătorile de iarnă | scribu
    02/07/2008 at 11:17 PM

    […] stă la poartă şi bârfeşte ca o babă, Andressa simte spiritul Crăciunului, iar Gramo-vio cară sticle de apă […]

  • Leave a Reply