marturisiri de duminica

Incerc sa ma gandesc la lucruri amuzante pe care sa le povestesc, dar in afara de glumele negre care m-au scos din tristete aseara, la o bere cu si fara alcool si un chelner care ne intreba daca mergem in Twice si replica noastra de dupa ce am plecat spre case: “Avem noi fata de Twice?” – nu-mi vin in minte lucruri amuzante.

Nu am putut sa dorm. A fost un calvar noaptea asta trista.

Iar m-a facut sa plang revista Tango. Alice Nastase si Simona Catrina m-au facut praf. Alice Nastase zguduie prin sinceritate cand povesteste despre istoria noastra amoroasa spusa in cadouri: cele pe care le pastram si nu ne dor sunt de la cei pe care i-am parasit de buna voie, pe care nu i-am iubit destul. Cele pe care nu le suportam sunt de la cei pe care i-am iubit si poate inca ii mai iubim. Si imi vine sa arunc telefonul pe fereastra!!! 🙂 Simona Catrina povesteste despre goana dupa cadoul perfect pentru omul iubit. Si finalul (cu ursuletul de plus) m-a durut. Poezia aleasa pentru numarul acesta este…

Ne cunoastem

Ne cunoastem,
Ne-am intalnit intr-o zi
Pe pamant,
Eu mergeam pe o parte a lui
Tu pe cealalta.

Tu erai asa si pe dincolo
O, erai ca toate femeile,
Uite ca ti-am retinut
Chipul.

Eu m-am emotionat
Si ti-am spus ceva cu mana pe inima,
Dar n-ai avut cum sa m-auzi.

Pentru ca intre noi treceau intruna masini
Si ape si mai ales munti,
Si tot globul.

M-ai privit in ochi
Dar ce sa vezi?
In emisfera mea
Tocmai se facuse noapte.

Ai intins mana: ai dat de un nor.
Eu am cuprins de umeri o frunza.

Am sa ma imbrac fistichiu azi si nu ma voi machia – asa fac eu cand am o anumita stare: sa nu va inchipuiti ca plang intruna, sunt chiar vesela pe dinafara. Am primit ieri cadou, cand mi-am luat un sacou Mango la mana a doua, un fel de sfoara cu pene care merge purtata la gat daca ai mult curaj. Azi am mult curaj.

Ieri am fost la spital pentru a vizita pe cineva si m-a secat de energie lumina aia chioara. Azi ma duc iar.

Imi voi lua un parfum Burberry Brit. Mi-l doresc demult, nu stiu de ce am tot amanat. In fond, viata e frumoasa. Si daca nu, ma duc la BCR si sigur tipul ala de la ghiseu o sa stie ce imi doresc si o sa ma si ajute! Nu? 🙂

Va rog, nu lasati comentarii.