ganduri mici dupa o toamna scurta

N-am gasit cizme. Apropo de ce va spuneam ieri. Dar am cumparat cadouri de Mos Nicolae.

Am primit un telefon de ziua mea de nume. Inca invat sa folosesc telefonul, but it outsmarts me for the moment. Sper sa nu-l fac praf cand il scap pe gresie, fenomen iminent de altfel. Sunt neindemanatica.

Anul asta nu am prea simtit ca e ziua pe 30 noiembrie. Am avut o zi lunga, nu grea, doar lunga la serviciu si nici la telefon nu am prea vorbit. Seara am primit minunatul cadou (e minunat pentru ca cineva a tinut minte ca as vrea un telefon nou si cam cum sa fie masinaria) si am baut o jumatate de pahar de vin.

Mi-am adus aminte ca M. m-a sunat. Imi spunea ca nu are timp de nimic. El munceste prea mult. Traim ca sa muncim si nu muncim ca sa traim. Pentru ca nu ne-am mai vazut de un an cred desi sta la 10 minute de mine. Sau poate totusi ne-am vazut acum cateva luni, dar am uitat eu.

M-au mai sunat si altii. Ce-mi place mie cand de zilele de nastere sau de nume reinvie mortii. Te suna tot felul de stafii din trecut si-ti ureaza clasicul safiiiubita si-ti vine sa le spui vreo doua de tip sa-tibagiundevaurarileaifipututsamaidaiuntelefonatunci dar zambesti cat sa se simta in voce si multumesti pentru ca n-are nici un rost sa iti mai aduci aminte si, in plus, de cate ori nu ai fost si tu in locul lor?

La farmacie, asta fara nici o legatura, ma intreaba mereu o domnisoara in halat alb “Aveti card de fidelitate?” si eu spun “Nu”. De fapt am, il tin acasa. Si ea insista “Ati dori sa va faceti acum? Beneficiati de o reducere de…” si eu spun “Nu.” As vrea de fapt sa-i spun ca reducerea de 1 leu nu ma intereseaza. Ca mi-as vinde cam ieftin fisa medicala unor necunoscuti. Ca as plati eu mult mai mult ca sa nu imi monitorizeze ei istoria medicala. Dar nu-i spun toate astea pentru ca oricum nu o intereseaza, ea ma intreba doar pentru ca i-au spus altii sa o faca.

Am senzatia de continua asteptare. Uneori imi pierd rabdarea si nu stiu ce sa fac. Alteori uit de ea. Ca atunci cand astepti la dentist si gasesti in sala de asteptare o revista atat de interesanta ca uiti de durere si de ceea ce urmeaza dupa ce intri in cabinet. Tot nu stiu ce astept.

Am dormit prost. Nu imi place sa ascult visele altora, asa ca o sa ma abtin si eu la randul meu sa dau detalii despre cosmarul pe care l-am avut. Dupa ce facusem ceva ce regretam, mi-am spus “Nu stiam ca pot sa spun nu.” M-am trezit tulburata si de atunci ma tot gandesc ca am de ales.

Incredibil cum toamna asta a trecut atat de repede. Credeam ca ma va tortura fiecare zi ploioasa. Fie nu au fost zile ploioase, fie nu am fost eu atenta la ploaie.