Am tensiunea foarte mare. Si foarte mica. Aceste stari alterneaza la intervale mici de timp, ceea ce face fenomenul periculos pentru sanatate.
Nu va faceti griji, am lasat parola de la blog la mai multe persoane de incredere si cu talent la scris. In caz ca ma duc si nu ma mai intorc, the blog must go on!
Mi-am cumparat un tensiometru (initial cerusem potentiometru la farmacie spre uimirea farmacistei! hahaha). Tensiometrul e o jucarie super simpatica. Scumpa, din pacate. Am bombanit ca nebunii cand am dat 270 lei pe aparat, zicand “I’d better be dyin’…“.
Bai, ce ma enerveaza aia care merg la farmacie si li se pune diagnostic la ghiseu, cand altii asteapta ca idiotii sa-si cumpere ceva. Se apuca nesmititii sa povesteasca “Stiti, am o eruptie, asa, ciudata, pe spate.” Urmeaza invariabil “Si va mananca?“. Sigar ca ii mananca, altfel ar fi stat cu ea asa, pana mureau sau cheleau, fir-ar sa fie. “Da, stiti, mai ales cand ma spal ma ustura…” Si li se recomanda un unguent, alte alea.
Intr-o farmacie imi aduc aminte ca un tip si-a dat tricoul jos, pe cuvantul meu. Diagnosticul a venit promp: “Ooooo, astea sunt piscaturi de gandaci!” Am crezut ca vomit. I s-a recomandat tanarului la bustul gol sa fiarba asternuturile si sa doarma cu vata in urechi, nas si alte orficii pentru ca ganganiile ii pot intra oriunde. Eu am plecat. I was like “fuck that…, you freaks“, pot sa-mi iau antiinflamatoare din alta parte…
Iar asta imi amineste de emisiunile radiofonice ale doctorului Andrei. Stiti, cand sunau tristii aia si ziceau ca de 6 luni au pete pe … pe ce poa’ sa aiba pete si sa inceapa cu p… si intrebarea caraghioasa: “Ar trebui sa ma ingrijorez?” Nu, se numeste selectie naturala: uite-asa se imputineaza prostii! Cum sa stai, nene, cu pete – oriunde le-ai avea – , si sa suni la radio sa afli ce ai? Lipsa de educatie cu “L” mare. In ce tara trista suntem.
Revin: i-as bate pe aia care cer sfatul farmacistului. Mai ales ca o fac pe timpul meu, ca astept la coada.
In fine, de cateva ori pe zi imi iau tensiunea, ca o bunicuta dintr-o reclama la pensii private. E destul de amuzant. Ma gandesc sa-l iau si la serviciu ca sa vad daca mai oscileaza pe la pranz, dar ma gandesc cu groaza ce fata vor face colegii cand scot aparatul. =)) Mai lipseste sa ma plimb cu o perfuzie pe acolo si sa rog o colega sa-mi faca masaj cardiac.
Am fost si la spital si m-am enervat (desi aveam deja tensiunea ridicata sau scazuta, naiba mai stie!) pentru ca lumea nu stie sa stea la rand. Unii se bagau in fata, se lipeau de usa desi mai erau oameni la rand, iar in cabinet, desi situatia se putea evita, medicul dezbraca pacienti de fata cu altii (ceea ce mi se parea foarte umilitor – foloseste, naibii, perdeaua aia, nu vreau sa-i vad fundul – too much information!!).
Mi-a facut placere sa-l revad la spital pe cel care mi-a cusut capul pe 1 mai. Nu m-a recunoscut. I thought we had something special, but apparently he does that with everybody. Everybody who needs sutures, I mean.
De fapt, sunt bine. Iar daca mor, o sa va prindeti pentru ca se va schimba stilul textelor pe blog. :))
ps: poate mi-a crescut tensiunea pentru ca am vazut ultima coperta a revista Story? E tipul din “Inima de tigan”.
( I *HEART* Denis Stefan!!)
