Iubesc orasul asta. Pe cuvant. Imi place sa ma plimb pe Vatra Luminoasa, sa joc bedminton in Gradina Botanica. Sa merg la cumparaturi pe Mosilor. Cand eram mica imi placea sa ma joc “Frunza” in parcare, sa ma urc in corcodusii din perimetrul asociatiei de locatari si sa iau inghetata la cornet de la dozator mizerabil. Iubesc orasul asta.
Sunt zile in care totusi il urasc. Sodoma si Gomora. I-as da foc.
Ieri am urat orasul asta.
Fusese o zi frumoasa. Am mancat o salata cu pui si parmezan la pranz, am ras cu colegii la serviciu si am avut spor. Pantofii nu m-au ros. Seara, pe la 7, am plecat de la birou inspre Universitate. Era cald, placut. Urma sa iau cina la niste prieteni carora le luasem cadou de casa noua. O zi minunata. Pana la un punct.
Incercam sa traversez pe o trecere de pietoni fara semafor. Nu trecea nici o masina. Am facut cativa pasi pe zebra cand a aparut un audi auriu. M-am uitat ingrozita spre masina din mijlocul strazii. Masina venea atat de repede ca am inghetat. Am apucat sa vad fetele celor din masina: un baiat la volan si o fata pe scaunul din dreapta. Tineri. Amandoi radeau.
Soferul a tras de volan ca sa ma sperie. A mers inspre mine pana in ultimul moment. M-a ocolit cu o jumatate de secunda inainte sa ma calce. Au disparut asa cum au si aparut.
As fi vrut sa fiu furioasa, dar adevarul era ca eram doar speriata. Cretinul ala se juca de-a calcat pietonul pe zebra. Inca putin si deveneam stire protv.
Am ajuns pe partea cealalta a strazii. Cam palida. Imi batea inima puternic. Incercam sa ma calmez respirand rar.
Pe trotuar, pe langa mine, treceau atunci doi… cocalari. In trening si adidasi, unul din ei cu sapca. Asta din urma, cu accent de baiat de cartier (geah!), a incercat sa puna mana pe mine spunand “Ce sexy esti!”
Imi venea sa vomit. Mi-ar placea sa simta si el umilinta si greata pe care mi-a provocat-o. Am fost pe faza si m-am tras la timp. Cretinul nu m-a atins. Mi-a scapat si o injuratura de nervi. Din fericire, am spus-o incet. As fi agravat situatia (coborandu-ma la nivelul lui). Am mers mai departe ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. Orasul mi s-a parut deodata mai murdar, mai zgomotos, mai obositor. Oribil. Ca o conserva din care nu puteam iesi.
****
Campania Blogvertising.
Televizor
30 Comments
catalin
19/09/2007 at 7:32 PMa city that never lets you down.
wb.
Cineva
19/09/2007 at 8:02 PMşi eu am iubit oraşul ăsta până când m-a trădat primind în el prea mulţi cretini
len
19/09/2007 at 8:13 PMPoate problema nu e orasul care te umple uneori de placeri simple ci oamenii.
Ra
19/09/2007 at 9:14 PMEu imi dau seama ca tot ce imi place la Bucuresti e legat de universul meu: de oamenii care imi plac, parcurile care imi plac, amintirile legate chiar si de locuri absolut neromantice la prima vedere….Si tot ce nu imi place sunt lucruri straine mie, cum ar fi cei 2 cocalari (emblematici de altfel; ai observat ca niciodata nu intalnesti 1 bucata cocalar??)….Iubim orasul din motive diferite fata de alea pt care il uram…Relativitatea, bat-o vina!
Mihai
19/09/2007 at 9:44 PMscurt e drumul de la extaz la agonie, ce-i drept.
o.m.
19/09/2007 at 10:04 PMbadminton
xxx
19/09/2007 at 10:19 PMdin nefericire cam asa e prin toata romania. s-a umplut tara de idioti si parveniti.dar….or sa vina si vremuri mai bune.eu am incredere in asta
Alex
20/09/2007 at 12:25 AMandressa, iti recomand sa incepi sa iei o piatra la tine in poseta…eu am inceput sa pun cuie pe linia de tramvai unde nu ar trebui sa umble masinile si cred ca daca unul da sa ma calce pe trecerea de pietoni, il bat pana vine politia sau o sa fac o caramida sa leviteze pe mijlocul trecerii de pietoni…tu ca fata ar trebui sa tii macar o piatra la tine…una de dimensiune mica, cat sa ii zgaraie bine parbrizul sau capul
dana
20/09/2007 at 1:13 AMcum a fost sa filmezi reclama la ing?
limpede
20/09/2007 at 1:29 AMIubesc Bucurestiul la fel ca si tine Andressa iar intamplarile ca aia cu cocalarii nu pot umbri intamplarile frumoase. Mai grava e cea cu masina pentru ca teribilismul aluia te putea costa pe tine. Ai observat ca in gradina botanioca nu sunt cocalari ca aia pe care i-ai intalnit? De ce oare?
Prada-Devil
20/09/2007 at 1:58 AMAaaaaa ce dragutz
Si eu jucam frunza tin minte prin clasa a 4 a 5-a cand ieseam de la ore , ma duceam in spatele unui bloc in parcare si jucam! 😀 8-> ce frumos …
Florin
20/09/2007 at 2:51 AMSunt atat de multe lucruri frumoase in orasul asta…si atat de multe lucruri interesante de vazut/facut(spre deosebire de un oras de provincie).Cu toate astea Bucurestiul a devenit atat de imbacsit, de aglomerat, de poluat incat te intrebi daca merita totusi…
Sa pierzi 2-3 ore doar mergand si venind acasa de la munca..sa te enervezi in trafic,sa nu poti sa iesi la plimbare ( pe jos, cu rolele, cu bicicleta) pentru ca respiri aerul asta infect plin de noxe…merita oare? pentru ce, de fapt? daca n-as avea majoritatea prietenilor care conteaza aici, m-as duce linistit in orasul natal..sau alt oras de provincie, unde poti sa respiri un aer mai curat, unde poti sa mergi pe jos la munca,unde poti sa vezi cerul plin de stele (n-o sa vedeti asta in Bucuresti..)
Cat despre cocalari, aici trebuie sa recunosc, intr-un oras mic ii vezi zi de zi si nu poti sa-i eviti. pe cand Bucurestiul e atat de mare si de variat, incat poti sa gasesti o gramada de locuri decente….
Oricum, in seara asta, dintr-o intamplare nefericita, am ajuns in Maxx in Regie…. poti sa fii sigura ca cei doi cocalari erau acolo, iar tipa si tipul cu masina cu care te-ai intalnit pe trecere, ar fi ajuns si ei pana sa plec daca nu pierdeau timpul incercand sa te sperie pe tine…
cristina
20/09/2007 at 4:37 AMdin categoria “de ce nu ne place orasul” : pe mine era sa ma calce o masina ce venea in mare viteza tot pe trecerea de pietoni. diferenta? exista si’un semafor cu verde pentru mine! am avut aceasi senzatie pe care’ai descris’o tu.
iar in noaptea asta, undeva pe la 2.30, in timp ce am dat o fuga la non stop, am vazut cateva masini trecand pe rosu!
of, orasul asta… sau mai degraba, of! oamenii din el…
take care and welcome back! 🙂
suminonA
20/09/2007 at 7:17 AMpentru cei cu masinile… poarta un fluier in geanta… daca reusesti sa fluieri cu el in mai putin de 2 secunde de la “incident”… vei obtine un efect foarte puternic… pt… “baietasi…” este o chestie electrica… parca da 30.000 de volti… si cu aia la tine… nu iti fa probleme… oricum bafta… si sa speram ca nu o sa mai ai parte de evenimente “triste”
Banel
20/09/2007 at 10:33 AMIn comparatie cu orasele civilizate ale Europei, Bucurestiul este un fel de “OZ” si un urmas invers al Auschwitzului. O sa intelegeti singuri despre ce e vorba, in urmatorii ani.
Tina
20/09/2007 at 10:39 AMUn numar de inmatriculare n-ai luat si tu? Sa stiu unde ma apuca creativitatea 🙂
zmeura
20/09/2007 at 11:25 AMsimply irrezistible.
ruxish
20/09/2007 at 5:22 PMam avut de doua ori ghinionul sa dau peste cocalari care vor sa puna mana….jalnic!! Le.as taia mainile!!
katie
20/09/2007 at 5:28 PMMi s-a intamplat aproape aceeasi chestie, tot ieri, pe la 9 seara. Veneam spre casa si am trecut de o benzinarie. Tocmai iesea o masina in timp ce eu am dat sa traversez straduta. Soferul a accelerat in timp ce eu abia pusesem primul pas jos de pe trotuar, dupa aia a prins viteza, am luat-o efectiv la fuga pe strada lata de 2-3 metri maximum si m-a ratat tot asa, la un centimetru poate. Tot un tip si o tipa, tot radeau, tot nu mi-a venit sa cred.
Iulian
20/09/2007 at 6:12 PMCineva: “şi eu am iubit oraşul ăsta până când m-a trădat primind în el prea mulţi cretini” Maaaai sa fie. Cavaler si Aparator al Capitalei, care mai esti tu! 🙂
Florin Grozea (Hi-Q)
20/09/2007 at 6:34 PMApropo de titlu, stiai ca Hi-Q a avut o balada “urasQbesc” pe albumul cu acelasi nume? In 1998.
andressa
20/09/2007 at 7:20 PMFlorin,
credeam ca era iubesQurasc 🙂
suna cunoscut oricum titlul, cand l-am recitit. cred ca e albumul cu “un minut”. Nu?
Cosmin
20/09/2007 at 8:02 PMse poate si mai rau
now there’s always a bright side you must see the bright side you’re still alive haha!
Keos
20/09/2007 at 8:53 PMManele anyone ?
Stii, singurul sentiment ce il simt, eu si multi altii probabil, e frustrarea, nu prea ai ce face. Fenomenul asta a ajuns sa se manifeste la scara nationala. Pana acum 2-3 ani nu prea observam sau aveam pareri fata de oamenii pe care ii vedeam pe strada, poate erau unii mai deosebiti decat altii dar totusi lucrul asta era oarecum natural si nu deranja, nu pareau ca ar face parte dintr-un spectacol… pana acum, acum e un “freak show” generalizat. In ultimul timp simt tot mai multa greata si dezgust pentru o mare parte din oamenii pe care ii vad cand ies in oras, generatii intregi de inculti care se dau in spectacol, un spectacol de proasta calitate, si care, culmea, e tot mai popular. As putea da foarte multe exemple, de la ciobanii care umplu trotuarele de flegme pana la ciobanii cool (hunters) in masina de la taticu care se rup in figuri sa copieze vedeta x sau y dar… asta nu schimba nimic. Snobismul si imbecilitatea merg mana in mana in tara asta de ceva timp iar noi astia old school si uncool trebuie sa ne adaptam… sau nu.
runbaby
21/09/2007 at 5:50 PMcate seri perfecte a mutilat bucurestiul in mine, it’s just too sad… imi pare rau. ai reusit macar sa te mai relaxezi la terasa?
Doina
21/09/2007 at 10:21 PMnu sunt bucureșteancă prin naștere, dar întotdeauna m-a fascinat orașul ăsta și acum de când m-am mutat aici respir cu plăcere aerul poluat din gara de nord când mă întorc din altă parte. din păcate experiența ta cu cei doi cocalari se întâmplă atâtor femei încât ar trebui toate să umblăm cu un spray paralizant după noi (am o prietenă care recurge la metoda asta). tocmai m-am întors din roma însă și am observat și acolo același fenomen.
danmesser
22/09/2007 at 12:28 AMDacă pun piciorul pe trecerea de pietoni şi tu, şoferule, nu reduci viteza ca să-mi acorzi prioritate… pierzi. Pentru că tot restul zilei mi-l voi dedica blestemelor la adresa ta şi a neamului tău. Am semnale că, uneori, chestia asta funcţionează.
De asemenea, dacă îţi laşi maşina pe trotuar şi-mi obstrucţionezi mie trecerea. Aici, pînă să te ajungă blestemul, va trebui să schimbi oglinda retrovizoare laterală…
La fel dacă, în zilele ploioase, treci în viteză prin băltoaca de lîngă bordură şi mă umpli de zoaie.
Cît despre cocalari, pe viermii ăştia i-aş strivi cu ochii închişi. Din cauza lor nu mai văd pe stradă femei zîmbind…
Lucian
24/09/2007 at 7:57 PMCa o conserva din care nu puteam iesi.
Te simteai ca Iona, in burta pestelui din burta pestelui din burta pestelui … din conserva. :p
ana
25/09/2007 at 5:23 PMmda…cocalarii astia sunt peste tot. pe unde te duci dai de ei. n-ai ce sa le faci. [bravo! esti pe locul 3 in Ze List!]
Onutzza
26/09/2007 at 2:49 AMSi mie mi s-a intamplat o experienta similara (acum vreo 2 luni) si eram tot pe trecerea de pietoni. Inainte de a traversa, m-am asigurat: pe banda 1 nu era nicio masina si nici nu se vedea vreuna venind; masinile de pe banda a doua oprisera ca sa poata sa treaca pietonii. Nu am apucat sa fac doi pasi pe marcaj, cand din senin, am vazut venind cu mare viteza spre mine o masina de pe banda 1. In ultima clipa soferul a rasucit de volan, caci altfel ar fi intrat din plin in mine, apoi si-a continuat drumul mai departe. Am transpirat brusc in acel moment. De frica. Culmea, cu cateva zile inainte avusesem o discutie cu unul dintre profesorii mei, discutie in care primisem cateva sfaturi despre lume si viata, printre care si acela de a nu imi mai face planuri pe termen lung. Spunea ca astazi traim si suntem bine, ce va fi maine vom vedea maine. Am realizat ca avea mare dreptate. As fi putut sa fiu si eu o stire de la ora 5.