Diverse

Alo, da?

Am invatat sa “citesc” cine ii suna pe profesorii mei in timpul orelor de curs. Nici nu e greu, sa va explic!

Un scurt “Sunt in curs acum, te sun eu mai tarziu”– sugereaza familiaritate, subiectul convorbirii pare incarcat afectiv.As zice o persoana din familie, un copil, o sora, un sot/ o sotie carenu gaseste sosetele in carouri sau a ramas fara lumina pentru ca panoulelectric a cedat. genul de lucruri care necesita atentia imediata acelui care raspunde, dar pentru sprijin moral nu pentur rezolvareaefectiva a problemei.

“Da, spune! Unde? Da, suna-l pe George si spune-i sa trimita o masina, eu nu pot acum.”– Genul de conversatie purtata cu mana sa dreapta, o persoana cu carelucreaza si are relatii stranse, probabil il poate suna doar in cazuride forta majora, cand singur(a) nu se poate descurca. E vorba de ourgenta la birou, Mihaela Radulescu nu mai vine in emisiune,Patapievici a aflat ca vine si CTP la talk-show si a facut scandal,Mircea Geoana nu da interviul…. Ceva de prima pagina, clar! Se revinela curs cu o formula tip “Ma scuzati, unde ramasesem?”.

Unele convorbiri incep cu un “Ma scuzati, e important!” urmat de “Alo?”-ul de rigoare. De obicei avertizarea “e important” sugereaza ca acestapel va fi unul lung si nu neaparat important. Replicile pe care leauzim, adica jumatate de conversatie, suna cam asa: “Cum? Siacum unde esti? Inteleg. Pai nu stiu ce sa zic… Ai incercat sialtfel? Da, da. Pai eu nu sunt la birou acum. Lasa ca te sun mai tarziueu, cand ajung acolo si vorbesc cu ei, e bine asa? Eh, asta e. Da, da.Bine, mai, hai ca te las” – cu sau fara un “tepup”la final. As spune ca e vorba de un coleg, un prieten la celalalt capatal firului. Chestiunea discutata nu pare arzatoare, dar relatia dintreei destul de stransa incat sa isi raspunda la telefon oricand sioriunde. Probabil seara se vad la o bere sau un ceai si isi povestescaventurile de peste zi.

“Alo, da?” cu o usoara vinovatie pe chip. Nu-mi dau seama cine e, convorbirea se termina foarte repede.

In functie de subiectul convorbirii si de personalitateaprofesorului, exista un anumit tip de convorbiri telefonice in timpulorelor de curs caracterizate prin plimbari rapide si nervoase in jurulsau in vecinatatea catedrei. Privirea este lasata in pamant, cautandparca un cercel pierdut, iar mana care nu tine telefonul gesticuleazafara folos. As zice ca e vorba de un subiect arzator, ca se discuta cucineva important. Cum glumesc cu colegii, asteptam sa raspunda cu: “Da, Traian, spune!” 🙂

*********************

Pe principiul “teorie, teorie, dar sa vada astia mici persoane din bransa”avem profesori care au o viata profesionala intensa. Adica cele douaore de curs saptamanale sunt o particica infima din timpul petrecutmuncind si facand de altfel treaba foarte buna. Fiind oameniimportanti, sunt foarte cautati. Atat de cautati ca telefonul suna dessi tare in mijlocul orelor de curs. Nu generalizez, doar UNII fac asta.Si imi displace profund.

You Might Also Like

  • George
    17/03/2006 at 1:54 PM

    Profii care raspund la telefon in timpul cursului sunt mai nepoliticosi decit studentii care fac asta. Este simplu: tine-l inchis cit vorbesti sau fa pauza cind suna. Sigur, sa nu se intimple de zeci de ori in alea 120 de minute…

    Oricum, cred ca te refereai mai mult la colaboratori, pentru ca profesorii angajati ar trebui sa aiba alta tinuta si mai putine preocupari extracuriculare, nu?

    Cit despre studentii care raspund la telefon in timpul cursului, asta e alta discutie…

  • andressa
    17/03/2006 at 1:59 PM

    Da, multi din cei care raspund la telefon sunt colaboratori. Chiar si asa e neplacut insa…

    De acord cu ce spui despre studenti. Diferenta e ca noi nu stam in fata unei sali, de aceea e intr-adevar alta discutie. Insa nu le i-au apararea. Eu imi inchid mobilul si mi-ar placea sa o faca toata lumea!

    Sper ca ai inteles totusi ca ma refer la niste exceptii care din pacate ies in evidenta. Majoritatea profesorilor isi inchid mobilele. Si au o tinuta ireprosabila. Recunosc!

  • Ando
    17/03/2006 at 2:17 PM

    “i-au” ?! hmm…

  • andressa
    17/03/2006 at 2:26 PM

    ups.
    happens to the best of us!

    o sa ma obisnuiesc sa recitesc inainte sa dau “trimite”…

  • calin
    17/03/2006 at 3:04 PM

    pun pariu ca il dai pe silentios si ca nu il inchizi 🙂

  • Bogdan
    17/03/2006 at 3:26 PM

    o sa recitesti inainte de a da “trimite” sau .. “trimi-te” ? >:)

  • Dalila
    17/03/2006 at 4:18 PM

    si apropo de diferentierea profi-colaboratori, asta chiar nu mai conteaza cand e vorba de raspuns la telefoane…serios! i-am vazut eu si pe cei mai respectabili profesori universitari raspunzand “da, mami”…asa ca deja e o diferentiere de bun simt….

  • Dalila
    17/03/2006 at 4:20 PM

    si nu FITI rautacio-si…CU ANDREEA…acum serios vorbind…it really happens to the best of us…eu una daca nu recitesc lucrarile de examen inainte de a le preda, ma trezesc numai cu mi-au-uri scrise ca pisica.
    am zis
    miauuuuuuuuuuuui

    ps: sa cititi si la mine pe blog in curand, am vorbind azi cu andreea sa scriem acelasi lucru… despre treaba cu profii
    http://www.weblog.ro/lunidefiere

  • George
    18/03/2006 at 9:15 PM

    Doar doua nelamuriri:

    – de unde preocuparea asta conjugata pentru comportamentul tehnofil al profesorilor?
    – unde gasesc ceva discutii despre continutul cursurilor, adica ceva dincolo de bla-bla-ul de suprafata perpetuat?

  • andressa
    19/03/2006 at 4:53 PM

    George,
    nelamuririle tale ma fac sa imi aduc amine de cei care imi reproseaza cand aud ca fac voluntariat in domeniul civic, ca nu fac nimic pentru copiii strazii.

    E alegerea mea sa scriu despre anumite lucruri, nu inseamna ca altele nu ma intereseaza. Ba din contra! E greu insa sa acoperi toate ce ti se pare importante.

    Selectia pentru subiecte imi apartine si nu vrea sa reflecte toate lucrurile care ma intereseaza sau mi se intampla. Ci doar pe unele. Dar accept si “dedicatii” , asa ca o sa scriu si despre continuturi curand! Just for you! 🙂

  • George
    30/03/2006 at 7:51 PM

    nu, serios, unde gasesc?