Ieri m-a intrebat cineva intr-un comentariu ce varsta am si cand i-am spus a fost dezamagit. Eu sunt extrem de relaxata in privinta varstei mele. Sigur ca la 20 de ani credeam ca la 27 viata este aproape de final si mai mult ca sigur la 37 imi voi aminti de 27 de ani cum imi amintesc acum de 17 ani. Dar deocamdata am 27 de ani si sunt fericita. Ma simt bine, arat bine, traiesc bine, sunt iubita si iubesc. Daca acum 5 ani m-ar fii ntrebat cineva daca sunt multumita de mine, as fi zis probabil ca nu (mi se parea ca arat din ce in ce mai rau, ca viata e din ce in ce mai grea, ca o cursa cu obstacole), dar acum ma simt excelent si am auzit ca senzatia asta devine si mai intensa pe la 30 si ceva de ani. Abia astept! Nu mi-e frica nici de riduri, intotdeauna am crezut ca o femeie frumoasa e una matura, modelele mele de frumusete nu au 18 ani si pielea perfecta.

Nu e ziua mea, a fost acum vreo 3 luni, nu de-asta scriu despre asta ci pentru ca ma gandeam la durerile acestei varste.

La 27 de ani nu mai am sentimentul ca traiesc numai in prezent, cum aveam la 21 de ani, cand ma raportam numai la ce simt, ce vreau in acel moment si credeam cu toate celulele ca lumea intreaga imi poate sta la picioare daca eu vreau asta. Aveam un cinism care mi-a permis sa ma despart de cineva fara explicatii, cu siguranta ca ranile i se vor vindeca mai repede decat daca ar fi cazut de pe bicicleta si totusi am plans de dor mai mult decat plang altii dupa o operatie pe inima. Am ceva mai mult tact si mai multa empatie acum.

N-am nici 37 de ani, nu ca as sti cum ma voi simti la varsta asta, dar poate ca lumea devine din ce in ce mai gri cu cat suferi mai mult. Norocul celor care nu sufera si raman optimisti si naivi.

La 27 de ani ma pot uita si la trecut si privesc si spre viitor si singurul lucru rau pe care il vad in orizontul unei femei de varsta mea mi se pare ca ar fi sa i se iveasca in cale un barbat de… 27 de ani. Ca sa fiu sincera, ma gandesc la cineva anume cand scriu asta si cred ca e mai mare pacatul ca unei femei de 27 de ani care este capabila sa spuna raspicat ce poate si ce vrea sa i se intample un… baiat de 27. Si cand spun 27 vreau sa spun orice varsta biologica, dar minte de pustan. Unul care crede ca fetele sunt cam toate la fel si ca nu merita sa le promiti lucruri sau sa te implici in relatii cu ele cand oricum “ai toata viata inainte”. Ba, un pumn in fata inainte! Ah, si imi “plac” mai ales cei care fac diferenta intre a fi indragostit si a placea pe cineva, ca si cum poti compara a te gandi tot timpul la cineva cu a vrea sa bei o bere cu cineva. Come on! Embrace it!

Pe astia care nu sunt gata pentru o femeie adevarata, dar le incurca vietile i-as bate cu un pantof cu toc cui!

Sunt in Londra acum si cand ma plimb pe strazi ma uit in vitrine cautand… o arma alba.

© 2012 Andressa. Toate drepturile rezervate.

Gemenii sotilor Borcea au 8 ani si tot de 8 ani tatal lor se iubeste ca-n filme cu o fata, alta decat mama lor, iar tanara e foarte fericita ca “in sfarsit a obtinut ce si-a dorit”. Adica divortul omului iubit.

Iar cand mama amantei spune ca Borcea si-a batut joc de sotie si de fii-sa, Alina sare ca arsa! Cica i-a fost mereu alaturi si a fost alaturi si de familia lui. Cum ar veni, a fost amantul ideal. S-a impartit perfect intre cele doua familii. De ce mai divorteaza atunci? Nu stiu, chiar nu inteleg.

Este clar ca se descurca de minune in aceasta minciuna. Sotia nu zicea nimic, el si amanta purtau verighete. Toata lumea era fericita si el nu platea pensie alimentara. Visul oricarui barbat? …Stiu si eu?

Oricum, pentru un om din fotbal, Borcea arata ca este complet lipsit de fair-play. E un blatist. Un model foarte prost pentru jucatorii clubului Dinamo.

Ma intristeaza atat de tare ca in lumea asta sunt oameni atat de lasi, atat de mici. Un barbat atat de slab incat a trebuit sa minta 8 ani de zile, o femeie atat de dependenta de sot incat nu a putut pune piciorul in prag cand el a umilit-o si inca o femeie atat de proasta si de parvenita incat sa spuna ca relatia ei construita pe minciuna este iubire adevarata. Si fara nicio jena sa spuna ca de 8 ani de zile, varsta copiilor lui cei mici, viseaza ca el sa divorteze.

Si cu seninatate sa afirme ca este cea mai fericita femeie din lume, evident cu tupeul celei care nu se rusineaza cu iubirea ei: iubirea e un sentiment pur, curat, delor rusinos sau condamnabil, nu? Nu. 8 ani sa accepti sa asa ceva inseamna sa nu te iubesti pe tine. Ce mizerie.

© 2012 Andressa. Toate drepturile rezervate.

Nu stiu ce va alege ea din raspunsurile mele, dar va dau si eu un citat:

Ce metodă de agăţat ai respinge din prima în calitate de „ţintă” a ei?

Cum spuneam deja, ma deranjeaza abordarile directe pe strada. Ma fac sa ma simt in nesiguranta, ma simt agresata. Sigur, in filme pare romantic sa fii abordata de un strain misterios care se pune in fata ta si spune „Esti cea mai frumoasa femeie din lume!” sau „Cred ca ne-am cunoscut intr-o viata anterioara”, dar in realitate, daca mi se intampla ceva de genul asta ma gandesc ca tipul vrea sa-mi fure cerceii sau geanta si ma gandesc doar la trucuri din „Worst case scenario” („Tehnici de supravietuire urbana”).

Daca tot mi-a dat de lucru Ina, as vrea sa va impartasesc niste ganduri pe aceasta tema. Cred ca barbatii ar trebui sa primeasca de mici un manual care sa se numeasca “How to be a man.” De fapt ar trebui ca tatii lor sau alta figura paterna din viata lor sa fie un model pentru ei si sa isi faca naibii timp sa le explice tot felul de lucruri care mai tarziu ii vor face sa arate si sa se poarte altfel decat un homeless. In lipsa timpului acestei persoane, ne bazam pe acel volum care ar trebui sa contina cateva lectii simple, dar ESENTIALE!

1. Spala-te! Tunde-te! Fa-ti manichiura! Rade-te sau tunde-ti barba! Ati observat in autoboz, sa zicem, cati barbati au chica pentru ca n-au mai mers la frizer de la Craciun? Si cand se tin de bara din autobuz li se vad unghiile crescute aiurea, una mai lunga ca alta, roase sau ciobite ca niste copite? Si unii isi lasa un fel de barba de tip Colin Farrell  dar nu ca fashion-statement ci pentru ca le e lene sa se rada numai ca ei nu observa la Colin barba nu ajunge sa se carlionteze ca la un rabin de lunga ce e si nici nu se uneste cu parul de pe piept, care la randul lui banuiesc ca se uneste u o alta zona cu pilozitati si tot asa… Adica, nene, gatul trebuie ras! Suntem in secolul 21, barbatii sunt in continuare mai bine platiti decat femeile, dar nu-si permit si ei un aparat de ras?

Legat de unghii: daca nu te pricepi sa ti le ingrijesti, intra intr-un salon de cosmetica. Macar o data pe luna. Nu te teme, nu vor sari pe tine cu ceara fierbinte si nu vei iesi de acolo epilat in zone pe care soarele nu le-a vazut niciodata. Intra relaxat si spune ca vrei o manichiura simpla. Daca ai cojones, fii barbat si cere si o pedichiura. Nu o sa pleci cu oja rosie pe unghii, ci o sa arati ca un om ingrijit.

2. Cumpara-ti haine! E de notorietate deja faptul ca barbatii romani cred ca moda e o chestie specific feminina, ca si menopauza sau spalatul vaselor. Si de-asta, e usor sa obervi mergand pe strada, ca regula dupa care aleg unii haine de mers pe strada este “inca ma incape”. Si se vede dupa culori si texturi ca tricoul ala a fost primit de la mama cand a absolvit liceul, iar noua culoare pe care detergentul a dezvaluit-o in timp il face si mai simpatic in ochii puratorului. Bai nene, nu va place sa mergeti la cumparaturi, rugati pe cineva sa va ajute sau cumparati haine pe net. O data pe an aruncati hainele uzate: da, chiar si blugii! Fiul tau nu ii vrea ca mostenire! Ah, si daca tot suntem la acest capitol: ALEGE OPAC! Stai departe de hainele transparente. Seriously, we do not want to see your nipples. O sa ziceti ca e o chestie de gust. sau cel putin asta ar spune Pepe-fara-Oana. Sau Botezatu. Seriously. Stay away from transparency.

Si sa nu uitam partea cea mai important: chilotii se arunca dupa vreo 6 luni. Reveniti-va din soc!!!! Stiu, este incredibil ce v-am spus! Cum ati putut trai pana acum fara sa stiti asta? Nu stiu. Asadar, nu ii mai purtati pana ce sunt atat de gauriti incat practic mai mult descopera decat acopera. Daca le atarana elastic sau scame, daca s-au largit, s-au decolorat sau pur si simplu i-ati purtat mai mult de 6 luni: LA GUNOI.

3. Aveti grija la mirosuri. Regula este: chiar daca tu nu simti, nu inseamna ca altii nu il simt! In aceasta categorie intra respiratia urat mirositoare si hainele imputite de fum. Asta inseamna ca trebuie sa va spalati pe dinti de cel putin 2 ori pe zi (si daca asta inseamna sa-ti iei periuta de dinti la serviciu sa stii ca nu e PREA MULT, E NORMAL!) si sa ai grija la ce mananci. Unele alimente (in special cele cu multe proteine) dau mirosuri groaznice cand sunt digerate. Fa un efort si evita-le daca nu vrei sa ti se spuna intr-o zi in fata “Bai, nene, puti!!!” sau si mai rau, sa nu ti se spuna ci sa fii evitat si barfit! In acelasi capitol intra regula: “Mananca“. Adica daca nu mananci nimic si mai stai si cu gura inchisa mult timp, probabil ca respiratia ta poate ucide muscate si gladiole. Un “huuuu” in directia gresita si poate ucizi persoana iubita!!! Deci MANANCA de cateva ori pe zi si apoi spala-te pe dinti (daca esti acasa) sau mesteca macar o guma.

Cat despre haine: regula “l-am purtat doar 3 ore” este ridicola. Nu trebuie sa fi transpirat 5l in ceva ca sa-l pui la spalat. Newsflash: HAINELE PRIND MIROS. Daca nu pe al tau, pe cel din ambient: fum de tigara, mancare…

Si cam atat deocamdata. Pana sa ajungem la chestii de finete, sa vedem daca regulile astea schimba putin lumea.

Imi pare rau daca v-am ingretosat sau v-am speriat cum imaginea de “om al pesterilor” creionata mai sus, dar adevarul este ca majoritatea barbatilor pe care ii vedem zi de zi nu respecta cel putin una din regulile de mai sus desi sunt lucruri de bun-simt. Trist, nu?

© 2012 Andressa. Toate drepturile rezervate.

As vrea sa spun in gura mare ceva de care mi-era oareacum jena pana acum. Ceva ce nu voiam sa recunosc ca este adevarat. Ceva ce ma deranjeaza groaznic si care ma face sa scriu foarte putin pe blog. Ceva ce am senzatia ca daca as marturisi, m-ar elibera macar putin de stres.

Am un iubit gelos. Indiferent ce scriu este trecut prin filtrul: “ce ai vrut sa spui?”. De cele mai multe ori nu am vrut sa spun nimic. Cel putin nu despre noi. Am o lume interioara aglomerata. Ma gandesc in fel si chip si, in general, intr-un minut scurs intr-o clepsidra obisnuita incap pentru mine zeci de minute in care diverse variante de realitati au loc in acelasi timp.

Ma gandesc uneori, stand in pat, uitandu-ma la televizor in dormitor unde m-am exilat ca sa ii fac placerea de a-l lasa sa se uite la celalalt televizor la ceva ce eu nu suport sa ma uit, ca i-as spune sa-si bage undeva cursa de masini. Ca daca nu vrea sa stam impreuna putin si sa stam de vorba in loc sa ne holbam fiecare la ecranul lui inseamna ca nu ma iubeste si atunci nu mai vreau sa-l vad niciodata. Dupa care ma gandesc ce ar spune el. Probabil, la cum il cunosc, ar zice ca sunt complet nebuna si ca exagerez. Ceea ce este partial adevarat: sunt un pic nebuna si de obicei exagerez. Dar nu conteaza, i-as spune ca ma scoate din minti si m-as incalta si as pleca! El ar regreta, dar mandru cum este, nu m-ar cauta spunand ca dupa o astfel de criza inexplicabila ar trebui eu sa il caut si imi cer scuze. Si eu n-as face asta si nu ne-am mai vedea decat atunci cand lamurim ultimele aspecte ale desparirii: mutare, cheile, el isi ia cuptorul cu microunde, iar pentru nespressor ne certam ca i-am zius de la inceput ca nu i-l dau daca ne despartim!

Acest scenariu se deruleaza in capul meu in 3 secunde. Nu se intampla niciodata in realitate. In urmatoarele 3 secund ma gandesc cum ar fi sa vina el in camera si sa spuna ca ii pare rau ca vrea sa se uite la nu stiu ce prostie la televizor, ca ii dor de mine, chiar daca e in camera cealalta. Ma bucur atat de mult sa aud asta, chiar daca numai in imaginatia mea, incat uneori imi dau lacrimile. Absolut nimic nu zic, astept sa se termine cursa lui, filmul sau ce-o fi. Apoi totul revine la normal.

Ma uit la niste seriale, cel mai mult imi place acum “The Good Wife”. Imi place pentru ca felul in care e facuta povestea si figura actritei care o joaca pe Alicia ma fac sa traiesc foarte personal fiecare episod. De cate ori ma uit ma intreb daca as putea sa-l iert pe sotul care dupa 17 ani de casnicie, dupa ce am crescut doi copii, s-a culcat cu alte femei si, mai mult decat atat, fiind o persoana publica scenele de sex au fost filmate si au ajuns la televizor. Ma intreb cum ar fi sa fiu in locul ei si sa stiu ca toata lumea se uita la mine si se gandeste: “Saraca de ea…”. Inainte sa vad vreun episod as fi raspuns scurt “nu l-as fi putut ierta”, acum insa nu-mi vine nici mie sa cred ca am inteles personajul si i-am inteles gandirea si nu mai sunt atat de sigura ca despartirea e cea mai buna solutie. Nu-mi dai seama ce este mai idealist: sa crezi ca nimeni nu greseste sau sa crezi ca dragostea invinge totul.

Am niste prieteni care ar trebui sa fie impreuna pentru totdeauna. Este foarte clar pentru mine, nu imi dau seama cum poate sa nu fie pentru ei. Sunt pur si simplu perfecti. Realitatea ma contrazice. Refuz inca sa cred ca este adevarat, parca sunt schizofrenica, in mintea mea inca se iubesc si iubrea lor imi confirma ca exista sufltele pereche. De fapt, ei nici nu isi vorbesc.

La fel dar invers, am niste prieteni care se inteleg grozav, formeaza cuplul perfect dar eu refuz sa recunosc asta. Timpul, diverse probleme pe care le depasesc – totul imi confirma ca sunt un cuplu indestructibil si eu tot ma incapatanez sa spun ca dintr-o clipa in alta se vor trezi si vor vedea ADEVARUL MEU.

O stiu pe o tipa care umbla cu doi tipi. Unul stie de celalalt. Celalalt habar nu are de altul si daca ar afla probabil ca ar suferi un soc ce l-ar face sa se poarte urat cu toate femeile pe care le va intalni vreodata in viata lui de atunci inainte. Ma fascineaza tipa: ma intreb tot timpul ce simte si nu imi dau seama cum se poarta in preajma lor si daca nu ii este teama ca ii face un rau iremediabil tipului care nu stie de celalalt. Mi-e mila de toti implicati in poveste.

De fapt, imi place sa trec de la una la alta!, cand am fost intr-o situatie similara, numai ca eu eram tipa care umbla cu un tip care mai umbla cu cineva, m-am surprins cu sentimente de vinovatie: in mintea mea, nu inteleg nici acum de ce, desi fusesem mintita m-am simtit in plus in acel scenariu, m-am simtit ca persoana care statea in calea fericrii unui cuplu perfect. In mintea mea, m-am transformat in personajul negativ. Stiu ca nu e asa dupa standarde normale, stiu ca persoana mintita e victima, dar tot asta simt.

Si, iar trec la altceva!, si in legatura cu relatia actuala uneori ma gandesc ca nu sunt perechea potrivita, ca eu stric in loc sa construiesc. Ca, mai devreme sau mai tarziu, o sa isi dea toata lumea seama ca eu sunt o impostoare: adica de fapt destinul meu este sa traiesc singura si nefericita.

Scary shit, isn’t it? Well, the truth is our minds work in creepy ways. Nu ma pacalesc crezand ca sunt speciala pentru ca am aceste ganduri. Modestia este un dar pe care l-am primit recent: mi-am dat seama la un moment dat, din senin, ca nu sunt OUTSTANDING in nicio privinta. Nu sunt originala sau unica. Foarte putini oameni sunt. Si cred ca temeri si ciudatenii si complexe cum am eu probabil ca mai au multi altii.

Unde voiam sa ajung? Ah, da! Ma deranjeaza ca nu pot exprima liber idei ca “poate ca daca inseli nu inseamna ca nu iubesti” sau “poate amanta e de fapt personajul pozitiv” sau “cred ca nu exista iubire adevarata in sensul hollywoodian” sau dimpotriva “cred numai in iubire de tip hollywoodian si cred ca daca lucrurile nu se intampla perfect de la inceput o relatie va esua”. Nu le pot exprima pe blog pentru ca Dr. Freud sta cu mine in casa si imi intoarce toate cuvintele pe toate partile.

Dau din casa ceva, nu?

Si ajung uneori sa cred ca adevarul nu suna destul de adevarat si daca am ceva de facut si suna dubios, oricat de adevarat si simplu ar fi, prefer sa nu fac pentru ca mi-e groaza de suspiciunile pe care trebuie sa le indur. Ma rog, sper ca trec printr-o faza. Cam atat am avut de spus. Acum ma duc sa ma tund.

Si apoi voi auzi de la Testos o interpretare surprinzatoare a tot ce am scris aici.

© 2012 Andressa. Toate drepturile rezervate.

Iata raspunsurile despre destrabalarea noastra. Voi ce raspundeti: puneti punct relatiei si o luati de la capat sau ma asteptati, sa vedeti unde duc cele doua drumuri, inainte sa luati o decizie?

© 2012 Andressa. Toate drepturile rezervate.

UPDATE 30.01.2011 ORA 01:00 PM
Imi cer scuze fata de primii 4 patru care mi-au raspuns a fost o eroare cu sondajul si am pierdut raspunsurile lor. Va rog mai raspundeti o data!

Romantica din mine sau, ma rog, curioasa romantica din mine, vrea sa stie cata lumea pierde vremea pe Facebook rasfoind albume foto cu necunoscuti/necunoscute, verificand apoi ce “relationship status” au persoanele… interesante.

Daca esti singur(a) si vrei sa stii ce sanse ai sa-ti gasesti jumatatea in aceasta jungla cibernetica sau esti doar curios/curioasa sa stii cati stau la agatat si cati ignora din principiu orice invitatie de a iesi in oras, hai sa luam pulsul internautilor!

Raspunde, te rog, la intrebarile de mai jos si vino inapoi pe 14 februarie ca sa vezi cati romantici au mai ramas pe lume. Mersi!

© 2012 Andressa. Toate drepturile rezervate.

Si pentru cei care gusta astfel de incurcaturi ale vietii sau, altfel spus, comedii romantice, va invit sa vedeti filmul “When in Rome“.

Si daca spun “va invit“, inseamna ca n-ar trebui sa platiti biletul, nu? Pai, da! Fac cinste cu 4 invitatii (2 invitatii de cate 2 persoane, desigur, ca la un astfel de film trebuie sa iei pe cineva de mana dupa ce termin popcornul!) celor care lasa cele mai interesante comentarii la acest post, legate de filmul “When in Rome”.

Una din invitatii va fi data saptamana aceasta, pentru un comentariu de pana in 27 aprilie, iar cealalta va fi data pentru un comengtariu din perioada 28 aprilie-5 mai.

Vizitati pentru mai multe detalii site-ul Fantana Dragostei. Acolo veti gasi si mai multe informatii despre concurs, dar si distributia si sinopsisul filmului.

Ceva foarte dragut pe site e o lista de superstitii in dragoste trimise de utilizatori. (Si eu credeam ca nu sunt superstitioasa, dar de cate ori n-am rupt codita marului prin rasucire…!)

In plus, romanticii pot castiga bilete la film pe fantanadragostei.ro: trebuie doar sa invite pe cineva (special ) la film folosind jucaria din dreapta paginii. Iar cei care vor cumpara bilete la film, pot introduce detaliile pe site impreuna cu impresia despre film pentru a castiga o cina romantica (din cele 10 cine romantice disponibile)

Premiera “When in Rome” este pe 23 aprilie, la urmatoarele cinematografe: Cinema City Cotroceni Bucuresti, Movieplex Plaza Bucuresti, Cityplex Bucuresti, Cinema City Iasi, Cinema City Bacau, Cinema City Cluj, Cinema City Timisoara, Cinema City Pitesti, Light Cinema Bucuresti, Starplex Bucuresti, Odeon Cluj, Cityplex Constanta. Amor la Roma este distribuit in Romania de Forum Film.

Asadar, daca vreti sa aveti noroc si sa castigati invitatiile, aruncati un banut in fantana din bannerul meu din dreapta. Cine stie, poate va functiona!

UPDATE: Prima invitatie dubla merge la… Andrutza! Andrutza, ti-am trimis un email. Vizionare placuta!

Multumesc pentru ca comentarii. Pana pe 5 mai alegem inca un castigator pentru o invitatie. Asa ca daca mai aveti de impartasit asteptari despre film sau alte ganduri, write away!

UPDATE 2: A doua invitatie dubla a mers la madalina, cea care a lasat cometariul pe 29 Aprilie 2010 la ora 4:02 pm. Multumesc!

© 2012 Andressa. Toate drepturile rezervate.

Uneori e nevoie să faci mai multe cheesecakes până îți iese unul exact așa cum îți dorești. Unora le iese din prima. Just! Sau poate pentru că nu au încercat mai multe rețete, trăiesc toată viața cu impresia că au reușit să facă cheesecake-ul ideal. Deși poate ei au făcut o pască, nu un cheesecake, sau au făcut unul cu altceva în loc de cremă de brânză și ajung să creadă e o prăjitură foarte overrated și că de fapt într-o relație contează doar respectul reciproc. You get the picture.

Eu am făcut patru cheesecakes pănă mi-a ieșit unul cu adevărat bun (putting all metophores aside now…). Arăta ca un cheesecake, mirosea ca un cheesecake și avea gust de cheesecake – adică vanilat, ușor și bun. Până am ajuns la gustul perfect, am încercat diverse rețete găsite pe net pe care le-am evaluat după ingrediente și comentarii și… m-au dezamagit. Sau poate eu le-am dezamăgit pe ele cu neîndemânarea-mi proverbială. N-am avut răbdare cu ele, am uitat să pun ceva esențial (puțina dragoste, poate, vorba lui knorr), am înlocuit crema de brânză cu ricotta, într-un exces de creatitiviate, sau m-am jucat de-a bucătăreasa, fără vreo intenție reală de a face ceva bun, pentru că așa aveam chef și uneori girls just wanna have fun, mă rog. concluzia este că am sfeclit-o.

Pentru al patrulea am adunat toate informațiile din încercările nereușite, mă maturizasem! Am căutat rețete mai atent, am măsurat cu precizie ingredientele și, deja știind cât de dulce îmi place și câtă vanilie se cere, am reușit o capodoperă culinară! (Pe care Țestosul a savurat-o cât ai zice cheese.)

Sigur că ar fi de dorit să îți iasă din prima figura. Să nu mai pierzi timpul și să te bucuri de binefacerile gustului delicios de cheesecake de la începutul pănă la sfârșitul vieții tale de gurmand. Dar ai putea să mesteci liniștit la același cheesecake toată viața fără să te întrebi dacă e the one sau doar the only one? Nu te-ai întreba dacă undeva într-un frigider, cine-știe al cui, te așteaptă numai pe tine your true cheesecake? Nu te-ai uita în farfuria altuia la French Bakery întrebându-te dacă nu cumva aia are gustul care te-ar face cu adevărat fericit și nu te satură doar, ca prăjitura făcută din prima rețetă găsită?

În altă ordine de idei, mi s-a făcut poftă de cheesecake.

© 2012 Andressa. Toate drepturile rezervate.

Îți primești papucii când ți-e lumea mai dragă, când ai fi făcut orice ca să rezolvi problemele. Nu știi cu ce ai greșit sau știi foarte bine că nu ai greșit cu nimic. Asta e situația.

”Is it something I did?”

”Can’t we work this out?”

”Let’s give it another try…”

Și nici nu poți fi furios, nu te părăsește pentru altcineva, o persoană mai bună, mai tânără, mai frumoasă, mai dispusă la compromisuri… Cineva pe care poți urî pentru că s-a insinuat între voi, te-a săpat făcând pe nevinovata, clipind seducător din gene la fiecare greșeală a ta.

Nu. Pur și simplu te părăsește pe tine. Nu mai are nevoie de tine.

E umilitor. Trebuie să-ți strângi lucrurile și să pleci. Cât mai repede, dacă se poate. Și fără să faci o scenă.

Nimic din ce spui nu va schimba lucrurile. Poți să te rogi, să implori, să explici ce simți tu și câte nevoie ai de relația voastră.

Hotărârea a fost luată. Fără tine. Despărțirile și concedierile sunt decizii unilaterale. Nu e ca la cuplare sau angajare, când e nevoie de consens.

Și exact ca într-o despărțire, la disponibilizare nu știi dacă te simți înfrânt și disperat pentru că din viața ta dispare ceea ce te făcea cu adevărat fericit sau dacă te obișnuiseși cu viața ta atât de mult încât nu ți-o poți imagina altfel.

Prietenii te încurajează, fac haz de necaz și își spun că ai ocazia să o iei de la capăt, să îți urmezi în sfârșit visul, vis de care uitaseși demult, prins în rutina zilnică, vis amânat de învălmășala deadline-urilor.

Numai că ai orgoliul rănit, îți iei lucrurile și pleci spre alte zări șchiopătând ca un cățel lovit din senin de o mașină. Ești speriat, schelălăi, te doare și fugi să-ți cauți un adăpost ca să-ți lingi rănile.

Exact ca după o despărțire, disponibilizarea te face să te simți singur într-o junglă.  Nu știi de unde să începi. Ai avea nevoie de ceva, orice să te țină ocupat ca să nu aluneci pe o pantă a autocompătimirii. Dar nici să te arunci în prima chestie care apare nu e bine. La fel cum nu ești gata să-ți iei un alt angajament.

Lumea întreagă îți pare ca o altă planetă. Lucrurile s-au schimbat mult de când mergeai tu la întâlniri și la interviuri. Te simți depășit, nu-ți poți imagina cum cineva te-ar vrea pe tine când pe piață sunt acum alții mai tineri, mai cool.

Cum să îți urmezi visul când tocmai ți-ai luat un șut în dos de la cel în care îți puseseși toată încrederea? Dimpotrivă. Acum ești mai dispus ca oricând să faci compromisuri de dragul stabilității. Ai vrea să știi, în primul rând, că nu te vei mai simți umilit, părăsit, confuz. În starea asta vei analiza ofertele pe care le vei găsi.

Tot ceea ce e aproape de visul tău va suna ”prea bine ca să fie adevărat”, vei revedea scena în care ți se spune ferm, dar cu milă: ”it’s not you, it’s me”. Și orice s-ar întâmpla, nu vrei să mai treci prin asta.

Cu încrederea la pământ și disperat să ai ceva acolo, accepți să fii un fuck-buddy. Ești în stare să accepți condiții mai proaste, un birou minuscul, de trecere, bani mai puțini și să faci și cafea pentru șeful. Orice îți pare acceptabil pus în balanță cu riscul de a fi lăsat din nou pe drumuri.

Criza asta e o curvă. Fucks us all up.

© 2012 Andressa. Toate drepturile rezervate.

De fapt întotdeauna ai impresia că iubești pe cineva după puțin timp, când încă nu-l cunoști pe om cu adevărat, când ai impresia că zâmbește mereu, glumește mereu, e adorabil mereu.

Abia după o oboseală cruntă, o boală nasoală, primele crize de nervi te lămurești cât îți e de simpatic omul de fapt. [De-aia eu i-am spus Țestosului că dacă am trecut peste certurile de anul trecut, înseamnă că putem trece peste orice! Dar tot eu spun și că dacă ne-am apuca să construim o casă împreună, ca la Grand Designs, ne-am despărți înainte să punem fundația! ]

Și de-asta cu unii oameni îți vine să spui că ești obosit, că te doare ceva, că ceva te scoate din minți. Pentru că simți cât poți să te întinzi, poți să fii tu însuți fără să fii taxat. Cu alții trebuie să-ți păstrezi întotdeauna machiajul, mănușile, zâmbetul.

Eu însămi am fost iubită pe jumătate, dacă pot să spun așa, și m-am simțiti și neîntreagă din cauza asta. Când încercam să păstrez aparențele mă simțeam ca o impostoare și nimic nu mă făcea fericită cu adevărat, nu trecea nimic de masca pe care o purtam.

Acum însă, friguroasă și infectă, isterică și obosită cum sunt, sunt eu. Și sunt foarte fericită!

Nasol de cel care trebuie să mă suporte!

© 2012 Andressa. Toate drepturile rezervate.