- Cum adica nu mai vii maine? Nu avem cu ce filma. Iti dai seama ca noi contam pe tine, nu? Am refuzat cealalta camera. Ce facem acum?
- Iti spun maine dimineata daca vin.

- Nu mai vine.
- Cum adica? De ce nu ne-a spus acum cateva ore? Acum de unde gasim alta camera?
- Nu stiu. Il mai sun dimineata.
- Bine. Daca nu gasim alta camera, renuntam. Avem timp sa le spunem tuturor sa nu mai vina. Vorbim maine la 9.

9 a.m.

- Nu raspunde. Nu avem camera.
- Am facut eu rost de una. Ne vedem la 11.

11 50 a.m.

- Scuze ca am intarziat atat de mult. M-am ratacit pe aici.
- E ok. Camera nu are baterie. Acumulatorii sunt la incarcat intr-un bar din apropiere.
- Vad ca aleea nu e pustie.
- Da, stiu. Ieri era. Dar ieri era vineri.
- Hai sa facem o repetitie.

12:00 a.m.

- Si aici spuneti prima replica.
- “Stai, fa” ?
- Da.
- Nu pot sa cred ca trebuie sa spun asa ceva. Parca e fii-mea, cum sa vorbesc asa urat?!

12:30 a.m.

-  Ati mai jucat in vreo productie?
- Da, am aparut intr-o reclama. Stiti, eu cant si la vioara. Si copiii imi spuneau azi cand plecam de acasa: “Ia uite la el, tata e artist!”

1 p.m.

- Nu mai pot de frig.
- Hai ca incepem.
- Zi-mi unde sa stau.

1:10 p.m.

- Mergi ca un fotomodel.
- Dar asa merg eu.
- Mergi si tu… mai repede!
- Bine.
- Asa!!

2 p.m.

- Tresari. Intelegi? Tresari si te intorci.

3 p.m.

- Bateria nu mai tine. Poate inca trei cadre.

3:10 p.m.

- Ploua? Nu pot sa cred.

Mai incercam o data in curand.

Iata filmare de unghi subiectiv:

Macar sandvisurile aduse acasa de regizor au fost bune.

© 2012 Andressa. Toate drepturile rezervate.