In adolescenta, am rupt complet legatura cu unii oameni, desi ne stiam de ani buni, trecusem prin multe si ne legau mult mai multe lucruri decat ne desparteau. Dar am considerat ca anumite lucruri nu pot fi trecute cu vederea. “Bai, cine spune asa ceva, nu poate fi prietenul meu.” Sau… “Daca nu ma ajuti cand am o problema, inseamna ca eu sunt fraiera ca te consider prieten.” Nu acceptam ca cineva sa ma dezamageasca. Si uite asa, am incetat sa ma vad si sa sun persoane care au incetat la randul lor sa ma caute. Imi pare sincer rau, mi-e dor de cei carora le-am spus demult “Nu vreau sa te mai vad niciodata” si m-am tinut de cuvant. Aveam pretentii prea mari de la ei. Si cred ca acea karma negativa ma va urmari mereu.

Nu stiu de ce, dar cu mintea de acum, accept dezamagirile ca pe ceva foarte firesc. Nu ma mai astept ma nimeni sa se ridice la nivelul dorintelor mele. Intr-un fel, cred ca asta e iubire. Sa-i accepti pe oameni asa cum sunt, iar majoritatea suntem si lasi, si enervanti, si foarte egoisti. M-as simti foarte singura daca as continua sa pedepsesc oamenii care imi intorc spatele  cand mi-e lumea mai draga. Prefer sa ma gandesc de cate ori m-au ajutat, decat sa pun pe hartie prostiile pe care le-au facut. Iert orice, desi stiu ca, la o adica, putini din cei pe care ii iert imi sunt prieteni pana la cer si inapoi. Adica nu stiu cati dintre ei imi permit si mie sa fiu altfel decat isi doresc ei sa fiu.

Exista o intreaga cultura creata in jurul conceptului de despartire de iubiti, dar nu vorbim deloc despre despartirile de prieteni. Totusi, exista relatii romantice care tin 3 luni sau 3 ani (si vorbim despre ele de 3 ori mai mult de atat) si prietenii care tin cat o viata de om. Cred ca ar trebui sa le pretuim mai mult si sa le dedicam mai mut timp in discutiile noastre.

Cred ca singurele persoane de la care imi permit sa mai am pretentii sunt in acest moment mama mea si Testosul meu. Mi-ar parea foarte rau ca nici ei sa nu fie asa cum imi doresc eu.

© 2012 Andressa. Toate drepturile rezervate.

Acasa am inceput sa caut pe Internet ecranizari si am gasit si cateva imagini filmate cu Anna Frank si aproape a o puteam si auzi vorbind (in imaginatia mea, sa fie clar). Ma atasasem atat de mult de ea incat, imi spuneam, cu sentimentele astea, daca as fi putut sa ma intorc in timp, si eu mi-as fi riscat viata ca sa o ajut, ca si Kugler, Kleiman sau Miep.

Ma rog, nu despre carte voiam sa scriu, ci despre un gand de atunci: despre cum textele (mai ales jurnalele intime, fie ca sunt pe hartie sau bloguri afisate pe monitoarele noastre), ne fac sa ne apropiem atat de mult sufleteste de autorii lor incat, desi este o relatie unilaterala (autorul nu stie cine il citeste si nici nu dezvolta sentimente de afectiune pentru public), ca cititor il iubesti pe autor ca pe un prieten. Si asta am simtit si eu ca autoare de blog de cateva ori: cand eram plecata in Polonia si necunoscuti imi scriau ca vor sa ma ajute, sa imi trimita pachete, sa imi aduca lucruri de la mama sau ca daca trec pe acolo vor sa ma intalneasca, atunci cand am cazut in cap (la propriu) de pe cal si am scris ca aveam capul bandajat si toata lumea ma intreba cum sa ma ajute, iar ultima oara acum, cand am dat vestea logodnei si oamenii imi scriu mailuri si comentarii cu ganduri frumoase. Va multumesc, chiar daca nu va cunosc.

PS: sper ca blogul asta sa nu aiba totusi un final trist.

© 2012 Andressa. Toate drepturile rezervate.

La jumatate de ora dupa ce trecuse ora la care eram asteptati, cei de la bar m-au sunat. Mi-am adus atunci aminte ca nu am spus ca nu mai venim si am intrat in pamant de rusine. Am intrebat cu voce tare: “Ce fac acum?!” si prietenii m-au sfatuit sa nu raspund. Asta e, ziceau ei. Nu am rezistat tentatiei si am dat totusi un sms in care mi-am cerut scuze, am spus ca a intervenit ceva si nu putem ajunge. Ce puteam sa mai fac? Pana la urma, nu stiu cat i-am incurcat, dar mi-era foarte rusine, eu intotdeauna anulez rezervarea cand sunt intr-o astfel de situatie. Atunci pur si simplu am uitat.

De atunci, nu mi se mai raspunde cand sun la acel bar. Adica mi se raspunde si apoi mi se inchide. In mod evident, mi-a fost salvat numarul cu “nu raspunde” sau poate chiar “tzepara”. Am zis ca poate sunt paranoica si am rugat mai multi oameni sa sune imediat dupa mine si lor li se raspunde. Este deci oficial. Sunt pe lista neagra.

Evident, mi se pare culmea tampeniei sa faci asa ceva. Dupa ce mi-am facut doua zile de nastere acolo cu multi prieteni (adica am achitat note grase) si am onorat zeci de alte rezervari (sunt client fidel, imi place acolo si am baut vinuri bune si scumpe, nu de 12 lei), e suficient sa nu apar o singura data (si mi-am cerut si scuze pe sms, chiar daca era cu intarziere) si, gata, s-a rupt lantul de iubire?! Haha! Ma simt ca-n Seinfeld.

Stiti ce? Ati intrat voi pe lista mea neagra! (Asa ca nici macar nu le dau numele ca sa nu le fac reclama. Nu merita.

© 2012 Andressa. Toate drepturile rezervate.

Dupa ce am scris eu despre cum m-am reapucat de sport, am primit un email de la Madalina, persoana care se ocupa de Lala Fitness. Ea mi-a scris ca si la sala ei vin numai fete, ca acolo se tin ore de aerobic, pilates, spinning, kangoo jumps si ce mai vreti voi si ca ma invita acolo cand vreau eu. Din pacate insa, sala e departe de unde locuiesc eu si, la cum am eu programul, nu mi-as permite sa petrec atata timp pe drum. Desi e foarte generoasa oferta, eu nu o pot accepta.

Asa ca i-am propus sa dam prin concurs abonamente la sala aceasta, ca sa o descopere fete care locuiesc in zona sau lucreaza pe acolo si le-ar fi mai usor sa ajunga acolo inainte sau dupa serviciu. Asadar, luati in calcul faptul ca sala se afla pe Prelungirea Ghencea nr 93D. (Eu am o prietena care sta pe acolo si careia i-am negociat un abonament la pret preferential: poate nu se tine de sport, sa vezi ce-i fac!)

Punem la bataie 3 abonamente de cate 12 sedinte cu sporturi la alegere (puteti incerca orice in ce combinatie vreti: kangoo, spinning, aerobic, pilates, fitness). Vedeti pe site ce mai ofera sala. Eu personal va recomand pilates pentru tonifiere, este sportul meu preferat. Pentru slabit, probabil ceva cu elemente cardio ar fi mai potrivit.

Pentru a castiga unul, lasati un comentariu in care sa completati fraza: “Miscarea este pentru mine ca ….”. Cele mai originale trei comentarii, alese de Madalina, vor castiga. Aveti timp pana pe 3 noiembrie ora 23:59. Succes!

UPDATE: Castigatoarele sunt anuntate aici.

© 2012 Andressa. Toate drepturile rezervate.

Si Marele Gatsby, carte citita in vacanta, mi-a ramas foarte vie in minte (mai citisem si una de marketing dar sa zicem ca nu mi-a mers la suflet chiar asa de tare) si ma gandesc ca am citit degeaba pana acum cativa ani. Abia cu sufletul de acum si/sau poate cu mintea de acum cartile ma rascolesc cu adevarat. Cum ar fi sa recitesc totul? Never gonna happen. =)) Dar ma gandesc ca tot ce am trait pana recent nu a insemnat mare lucru. Oare despre asta vorbesc filmele alea cheesy pentru femei cand spun ca viata incepe abia la 30 de ani? Probabil ca da. Deci mai am 3 ani pana incep sa traiesc! =))

© 2012 Andressa. Toate drepturile rezervate.

Bine, dar sunt si exceptii. Oana Zavoranu. Stiu ca faptul ca se cearta cu toata lumea, inclusiv cu propria ei mama, si nu pentru orice: se cearta pentru bani!, ar trebui sa te faca sa te astepti la orice din partea ei. Si totusi reuseste sa ne surprinda inca!  ”Dumnezeu ne dă tuturor după sufletul nostru, după faptele noastre. Acuma, ce să spun, “faptele vorbeşte”, ca să zic aşa, pentru fiecare. Te întrebi de ce unii de Crăciun, de Paşte, când toată lumea este acasă, stau prin spitale sau în comă”, a declarat ea pentru Cancan.

E posibil oare sa gandesti si sa spui asa ceva despre un om care pana la urma nu ti-a facut nimic? Sa faca cineva misto de tine nu e chiar asa de dureros, cel putin daca esti intreg la minte. Pana la urma, atat o duce mintea. Pacat ca cineva a intrebat-o ce parere are. Chiar daca m-a socat, asa cum a socat probabil multa lume, parerea ei nu merita atentie.

© 2012 Andressa. Toate drepturile rezervate.

Si pentru cei care gusta astfel de incurcaturi ale vietii sau, altfel spus, comedii romantice, va invit sa vedeti filmul “When in Rome“.

Si daca spun “va invit“, inseamna ca n-ar trebui sa platiti biletul, nu? Pai, da! Fac cinste cu 4 invitatii (2 invitatii de cate 2 persoane, desigur, ca la un astfel de film trebuie sa iei pe cineva de mana dupa ce termin popcornul!) celor care lasa cele mai interesante comentarii la acest post, legate de filmul “When in Rome”.

Una din invitatii va fi data saptamana aceasta, pentru un comentariu de pana in 27 aprilie, iar cealalta va fi data pentru un comengtariu din perioada 28 aprilie-5 mai.

Vizitati pentru mai multe detalii site-ul Fantana Dragostei. Acolo veti gasi si mai multe informatii despre concurs, dar si distributia si sinopsisul filmului.

Ceva foarte dragut pe site e o lista de superstitii in dragoste trimise de utilizatori. (Si eu credeam ca nu sunt superstitioasa, dar de cate ori n-am rupt codita marului prin rasucire…!)

In plus, romanticii pot castiga bilete la film pe fantanadragostei.ro: trebuie doar sa invite pe cineva (special ) la film folosind jucaria din dreapta paginii. Iar cei care vor cumpara bilete la film, pot introduce detaliile pe site impreuna cu impresia despre film pentru a castiga o cina romantica (din cele 10 cine romantice disponibile)

Premiera “When in Rome” este pe 23 aprilie, la urmatoarele cinematografe: Cinema City Cotroceni Bucuresti, Movieplex Plaza Bucuresti, Cityplex Bucuresti, Cinema City Iasi, Cinema City Bacau, Cinema City Cluj, Cinema City Timisoara, Cinema City Pitesti, Light Cinema Bucuresti, Starplex Bucuresti, Odeon Cluj, Cityplex Constanta. Amor la Roma este distribuit in Romania de Forum Film.

Asadar, daca vreti sa aveti noroc si sa castigati invitatiile, aruncati un banut in fantana din bannerul meu din dreapta. Cine stie, poate va functiona!

UPDATE: Prima invitatie dubla merge la… Andrutza! Andrutza, ti-am trimis un email. Vizionare placuta!

Multumesc pentru ca comentarii. Pana pe 5 mai alegem inca un castigator pentru o invitatie. Asa ca daca mai aveti de impartasit asteptari despre film sau alte ganduri, write away!

UPDATE 2: A doua invitatie dubla a mers la madalina, cea care a lasat cometariul pe 29 Aprilie 2010 la ora 4:02 pm. Multumesc!

© 2012 Andressa. Toate drepturile rezervate.

Lumina buna, ambianta placuta, un ventilator care sa falfaie suav parul modelului…

Cred ca ar merge si un pahar de ceva, preferabil cu alcool, si niste bomboane. Cred ca decizia de a cumpara ceva sau nu este mai ales influentata pe jumatate de calitatea produsului si pretul sau si jumatate de cum se simte potentialul cumparator in cabina de proba.

Cum sa va spun… Ce mai conteaza meniul, mancarea si zambetul chelnerului cand la toaleta nu-i hartie igienica, curge doar apa rece, nu mai e sapun sau usa nu se inchide bine?! Precum toaleta intr-un restaurant, cabina de proba a unui magazin de haine este cartea lui de vizita.

Trebuie sa te simti ca acasa acolo, ca doar te dezbraci, ce naiba. Ai nevoie deci de spatiu suficient ca sa iti lasi paltonul, daca e iarna, cele 5 straturi de pulovere si bluze, daca e o iarna grea, sa ai un scaunel, sa te asezi cand te descalti, sa ai un presulet pe care sa stai dupa ce te-ai descaltat, sa nu stai cu piciorul gol pe gresie rece, murdara de noroiul pe care tocmai l-ai adus pe cizme.

Si, cel mai important, ai nevoie de o lumina buna. Una care sa bata din nu-stiu-ce unghi, ala care face sinusul care trebuie intre linia nasului tau si gatul aplicelui din perete, astfel incat TU sa arati BESTIAL.

Ca daca e un lucru util pe care l-am invatat cu totii de la televizor, acela e cu siguranta faptul ca in lumina potrivita ORICINE arata bine. Si nu stiu cat e de util sa arati bine la televizor, ma rog, e util pentru patrarea slujbei de prezentator, corect, dar si mai util si mai subtil e sa arati bine pentru tine insuti/insati. Sa te simti bine ca esti tu, nu pentru ca te uiti la televizor la cineva care se scalda intr-o baie de lumina perfecta. Dar ma lungesc. La fel cum in lumina gri a iernii orasul parca sta sa cada, intr-o lumina proasta poti arata cu 10 ani mai trist. Iar in cabina de proba nu trebuie sa dai o proba de curaj, infruntarea celor mai mari defecte ale tale. Trebuie sa te simti bine.

© 2012 Andressa. Toate drepturile rezervate.

Îți garantez că sunt în trecutul tău sau în jurul tău oameni care te pot desființa. Ești nesimțit(ă), superficial(ă), prost(proastă). Ceva cu siguranță nu le convine. Poate că îi zgărie pe creier vocea ta, pur și simplu, și nu pot asculta ce spui, oricât de inteligent ar fi, preferă să te evite sau să te înjure de câte ori deschizi gura; poate că la un moment dat ai avut o idee mai bună decât ei la școală sau la serviciu și din cauza asta tu ai primit toate laudele sau poate că i-ai frânt inima persoanei care le frânsese lor inima – nu poate fi plăcut să plângi după cineva care plânge după altcineva.

Oricine ai fi și orice ai fi făcut, cineva acolo te urăște.

Întrebarea e: dacă știi că n oameni te plac și n oameni nu te plac, la care te gândești mai mult?

Ești mândru de cei care te apreciază sau mori de ciudă că unii te antipatizează și te gândești cum să faci să le demontrezi că se înșală când te cred infect?

Noi toți putem împărți oamenii care ne cunosc (sau care abia dacă ne cunosc) între cei care ne simpatizează și cei care ne antipatizează. Cu cât ești mai dat dracului, cu cât ești mai ambițios, cu cât ai mai multe păreri exprimate, cu atât mai mult vei călca pe coadă alte persoane, cu cât ești mai muncitor, cu atât mai mult îi vei enerva pe leneși (you’re making us look bad!), dimpotrivă, cu cât ești mai leneș, cu atât mai mult îi vei enerva pe cei muncitori (din cauza ta rămânem în urmă!)

Când intri în clubul iubitorilor de cîini, te inscrii fără să vrei în cel antipisici. Când ești pro Băsescu ești anti Geoană și invers.

Când părăsești pe cineva ești categoric un om infect.

Truisme, nene, dar unii sunt încă șocați să afle că nu pot face pe toată lumea fericită și nu pot astfel deveni Miss sau Mister Popularitate.

Ieri îmi spunea cineva că nu-știu-cine nu mă place ca și cum aș fi fost condamnată de acte împotriva umanității. Și dacă alții mă plac ce înseamnă? Este asta un indice al calității unei persoane, popularitatea sa?! Trebuie să adunăm cât mai multe voturi de simpatie ca să avem conștiința împăcată?

Nu contează de fapt și de ce unii oameni nu ne-ar da votul lor? Că una e să nu te placă cineva pentru că ”nu-mi place cum se îmbracă” și alta e să nu te placă cineva pentru că ”mi-a furat portofelul”.

Și la fel de important e dacă simpatia altora se bazează pe faptul că știi să te asortezi sau pe faptul că i-ai ajutat la nevoie.

Dar cine contabilizează așa ceva? Unde e lista cu fapte bune și fapte rele și cine dă definițiile acestor termeni?

În fond, noi înșine trebuie să fim președinții propriului fanclub, noi trebuie să fim mândri de sine, mulțumiți, împăcați. Și dacă în același timp putem șă-i facem și pe alții să ne placă, foarte bine. Dacă nu, ne descurcăm.

© 2012 Andressa. Toate drepturile rezervate.

Nu cred ca mi se datoareaza ceva pentru asta, dar, asa, uneori, cand mi se intampla multe lucruri de cacao, ma uit in sus si zic printre dinti: “… bitch…”

© 2012 Andressa. Toate drepturile rezervate.