Dragi preteni internauti, asa cum v-am anuntat, maine are loc petrecerea mea cu nume de cod “partyessa“. Pentru ca ne intalnim intr-un loc intim, deci relativ putin spatios, am lansat doar invitatii nominale (si chiar si asa nu stiu daca nu cumva va fi atat de aglomerat incat, prin rotatie, va trebui sa stam si afara! glumesc, desigur!). Sunt sigura ca ne vom simti bine si vom sta si comod. Ne intalnim la 19:00 la Simbio, pe Selari nr. 18, unde va astept cu aperitive si deserturi to die for.

Eu & Simbio va oferim urmatoarele bunatati:

1. Masline marinate cu portocale, chili, ghimbir, usturoi, busuioc si ulei de masline
2. Morcovi si tulpini de telina cu sos blue cheese
3. Alune coapte cu chili si ghimbir
4. Guacamole cu tortilla chips (4 platouri)
5. Mini rulouri din tortilla cu crema de branza, spanac si bucatele de bacon prajit
6. Bruschette asortate (200 buc) cu:
- rosii, busuioc, usturoi si ulei de masline
- somon afumat cu crema de branza, marar si capere
- salata de ton cu legume la gratar
- legume la gratar cu sos pesto si branza de capra
- mozzarella cu rosii uscate si sos pesto
7. Desert – mini portii de apple crumble cu inghtata

Dupa atatea bunatati, merge si ceva de baut. Peroni m-a ajutat sa va cinstesc si mi-a trimis mai multe baxuri cu bere. Trebuie sa stingem cu ceva acei tortilla chips, nu?

Pentru iubitorii de vin, Valvis Holding pune la dispozitie doua din cele mai bune bauturi pe care le produce: Domeniile Samburesti – Cabernet Sauvignon si Domeniile Samburesti – Chardonnay. Chardonnay-ul va fi probabil preferatul fetelor: sec,  cu un subtil gust de vanilie, cu accente fructate si un aftertaste de migdale. Iar Cabernet-ul este pentru cei care apreciaza un vin mai intens, bogat, cu accente de cirese negre si zmeura. (Cand am fost in vizita la companie sa discut despre vinurile care se potrivesc evenimentului meu, am invatat putin despre vinuri, un domeniu fascinant de altfel!

Tot Valvis Holding imi pune la dispozitie apa plata si minerala: Aqua Carpatica. De altfel, apa minerala Aqua Carpatica imi place mult pentru este naturala, nu este imbogatita cu CO2, iar asta o face foarte placuta si usor de baut.

Asta veti primi din partea casei, dar meniul de la Simbio este foarte bogat si orice va doriti, veti putea sa va comandati singuri orice altceva va doriti.

Si pentru ca este o petrecere neobisnuita, vreau ca invitatii mei sa primeasca daruri, nu sa aduca! Vichy ma sprijina in acest sens si ofera pentru invitatii mei produse excelente. Invitatele mele vor primi cate o crema hidratanta Aqualia Thermal 30 ml, iar invitatii mei, cate un balsam dupa ras, pentru pielea sensibila: Sensi Baume Mineral 40 ml.

Multumesc tuturor celor care ma ajuta sa sarbatoresc 6 ani in stil glamorous & chic. Ne vedem maine seara la Simbio!

© 2012 Andressa. Toate drepturile rezervate.

Cartile alea beton au fost, in primul rand, “Testamente tradate” de Milan Kundera – eseu despre deformarea artei prin indiscretie si neintelegere (cred ca v-ar placea); iar in al doilea rand cateva carti de Ernest Hemingway: “Zapezile de pe Kilimanjaro” – culegere de scurte povestiri, “Adio, arme!” si “Batranul si marea“.

Cea mai ciudata carte de anul asta trebuie sa fie “Omul-cutie” de Kobo Abe. (Cine se simte destept si a citit-o sa-mi scrie si mie un email sau un comentariu.)

Cea mai… hardcore (haha sau cum sa ii zic?) a fost “Povestiri erotice romanesti” de la editura Trei. 17 autori romani, cu varste cuprinse intre 29 si 69 de ani, au scris cate un text in care momente erotice sunt povestestite sau descrise in mod explicit sau mai mult sugestiv.

Si cea mai rusinoasa infrangere a mea este ca in 2010 am inceput “Razboi si pace” si inca n-am terminat-o. Mai am al patrulea volum. Ups.

La capitolul spectacole, cred ca cel mai mult mi-a placut piesa “Egoistul” – TNB, in regia lui Radu Beligan, cu Radu Beligan. De atata timp voiam s-o vad si ma tot gandeam ca trebuie sa fie supraestimata, dar ce stiu eu despre lucrurile astea? Radu Beligan e mama si tata lor, daca-mi permiteti exprimarea de cartier in acest context. Si spectacolul sau “Confesiuni despre viata si arta” a fost interesant, omul Radu Beligan m-a impresionat extraordinar. E adevarat ca a trait mai bine de 90 de ani, dar altii nu ar ajunge la acest nivel nici intr-o mie de ani. Deci nu timpul pe care l-a avut la dispozitie l-a facut sa devina un asemenea artist, carcotasilor!

Ce mi-a mai placut, dar nu atat de mult, au fost “Livada de visini” si “Dineu cu prosti“. Doua piese foarte diferite intre ele, dar au in comun faptul ca sunt cu actori foarte buni. Daca in prima m-a capiat dramatismul rusesc: Maia Morgenstern plange de rupe si te priveste cu ochii ei bulbucati de te trec toti fiorii, la “Dineu cu prosti” razi. Horatiu Malaele este fenomenal in rolul lui Francios. Am vazut recent si un film facut dupa aceeasi poveste adaptata. Se numeste “Dinner for Schmucks”, iar in rolul prostului este Steve Carell. Evident, piesa e mult mai buna ca filmul, iar Malaele e mult mai misto decat Carell. Dar daca nu aveti cum sa ajungeti la TNB sau sa gasiti bilete (zici ca e Opera din Viena, nu mai gasesti bilete la teatru nici cu saptamani inainte!!), puteti sa incercati filmul.

Incercati si “Straini in noapte“, daca va plac Florin Piersic si Emilia Popescu (de fapt acum joaca Medeea Marinescu in acel rol). Eu una l-am vazut pe Florin Piersic numai in filme, a fost prima oara cand l-am vazut la teatru si a meritat. E tatic. (Adica e tare.)

Nu va spun ce spectacole nu mi-au placut ca poate ranesc sentimentele monstrilor sacri sunt sigura ca toti imi citesc acum blogul si rasufla usurati ca nu i-am facut de porc. )) De fapt, nu vreau sa ma gandesc decat la ce mi-a placut in anul 2010. (Ok, va spun doar atat: “Cafeneaua“, chiar daca e cu Malaele, nu merita banii pe bilet si daca nu stai in primele 3 randuri in sala nu prea auzi ce se intampla pe scena.)

Imi dau seama ca am ajuns in 2010 sa merg aproape numai la TNB pentru ca nu se gasesc bilete nicaieri. Ma rog, se gasesc bilete la piese pe care le-am vazut deja sau am auzit ca nu merita vazute. Dar la spectacolele bune putini reusesc sa gaseasca bilete. La “Un tango mas”, de exemplu, tinut la Odeon, am incercat sa gasesc bilete pentru fiecare reprezentatie si nu am reusit!!!! Si am incercat si prin metode ilicite (nu ma dau in laturi de la nimic pentru un spectacol cu Razvan Mazilu!!) si tot nu am reusit.

Din filmele vazute anul asta o sa le numesc numai pe alea romanesti. “Nunta muta” in regia lui Horatiu Malaele m-a facut praf! Cred ca l-am vazut totusi la sfarsitul anului 2009, dar il trec la 2010 pentru ca mi-a ramas in minte ca cel mai bun film romanesc vazut in ultimul timp. Si “Le concert” de Radu Mihaileanu a fost tare. Nu intra chiar in categoria filmelor romanesti, decat daca fortam mult si eu fortez.

De pe mapamond, trebuie sa pun un stegulet la Amsterdam: muzeul Van Gogh si un restaurant italienesc ca la mama lui (desi nu am fost niciodata in Italia, zic si eu asa aiurea): Casa di David (poze mai jos). (Nu am fost niciodata la Casa din David din Bucuresti si nu cred ca exista vreo legatura intre ele.)

Si, desigur, cele mai dragi momente au fost cinele nostre la restaurantul Dada. Luv it, luv it, luv it! O romantica traditie a nostra. Si tot in 2010, in februarie, am luat cina la restaurantul Mandragora. Daca apreciati mancarea gourmet si vreti sa va rasfatati macar din cand in cand (e scump, nu prea ajunge un salariu daca mananci de cateva ori pe luna acolo – bine, depinde ce salariu ai, desigur, dar nu cred ca aia 300 de cititori ai mei sunt  fix aia din top 300), merita o vizita.

Despre serviciu nu o sa scriu, nu ca nu ar fi fost o multime de lucruri care mi-au placut in 2010, dimpotriva!, dar am facut o obisnuinta in a nu scrie despre serviciu aici si nu vreau sa fac acum pe nebuna.

Ce lucruri merita recomandate din cele traite / experimentate / consumate de voi in 2010?

© 2012 Andressa. Toate drepturile rezervate.

Spre deosebire de alte restaurante japoneze unde am mai mâncat, Maiko arată a restaurant, nu ca un fast-food.  Personalul e îmbrăcat în kimonouri, locul este decorat cu orhidee, iar la intrare, pe dreapta, este o fântână și un fel de iaz unde înoată pești koi (ușor de identificat pentru oricine se uită la Miami Ink!). Restaurantul pare destul de mare, dar eu am stat aproape de intrare și nu am văzut cu ochii mei până unde se întinde.

Este genul de loc de unde, când ieși, te aștepți să te agreseze niște paparazzi parcați strategic chiar la intrare, chiar dacă ești un nimeni, mai ales când la câteva mese mai încolo mănâncă Mihaela Rădulescu și Dani Oțil, preferații tabloidelor.

Mâncarea a fost excepțională. Vedeți meniul ca să vă faceți poftă. (Avertisment pentru cardiaci: restaurantul e scump, uitați-vă numai la poze!)

PS: Soții Mihai și Iulia Albu au făcut petrecerea de după botezul fetiței lor la Maiko. What a delisushious idea!

© 2012 Andressa. Toate drepturile rezervate.

Bloggeri ruleaza…. sushi rolls!

Fry m-a convins sa incerc sa fac sushi rolls in 2007 (see picture above) si tot de la el am auzit prima data de sosul de otet de orez pe care trebuie sa-l prepar pentru orez (am mai incercat o data sa-mi fac sushi si pentru ca nu am facut asta, orezul era foarte fad si nu stiam de ce!). Postul lui era aici, dar intre timp, Fry s-a mutat aici. (Enjoy his delicious blog!)

Apoi, tot in 2007, si altii s-au apucat de rulat. Len, de exemplu, a facut o treaba buna si aparent apetisanta! (Click the link for more photos)

Asa ca dupa ce am mai vazut tutorialele de la SushiMonsters, ….

….m-am simtit pregatita! (Era si timpul, au trecut vreo 3 ani de cand am zis ca vreau sa fac sushi!!)

Asa ca am improvizat cu surimi, castravete, morcov (fiert vreo 4 minute), somon, icre (ele au dat culoarea rosu=roz-neon!)… Data viitoare iau si icre de somon.

Mi-a parut rau ca nu am avut ton crud, preferatul meu, desi am vazut la Cora ultima data cand am fost, nu l-am luat. Si era chiar portionat pentru sushi sau sashimi!

All in all, desi fratele Testosului meu a avut dreptate cand mi-a zis ca algele cumparate de la Mega Image sunt mai greu de mestecat decat cele pe care le primim la home delivered sushi (poate trebuia sa ii facem ceva algei si nu am stiut?), rolele au fost foarte bune si relativ aspectuoase (pe prima rola am cam desfacut-o la taiere, dupa cum vedeti in poza, dar dupa aia m-am obisnuit cu miscarea).

Am facut o mare economie: toate ingredientele pentru o tona de sushi (eu am facut din patru foi mici de alge, pentru 2-3 persoane adica, puteam face mult mai mult, pentru 6-8 persoane, dar numai eu mananc peste in casa asta, asa ca…) au costat cam un milion. Iar de un milion de lei, o suta de lei noi adica, abia comanda o persoana ceva sushi de la un restaurant.

Va recomand sa cumparati otet de orez si orice altceva va trebuie pentru mancare asiatica de la magazinul online al prietenei mele, Ioana: cinciarome.ro. (Pentru asta Ioana, astept free sare chinezeasca pe viata, hahaha!)

Asadar, sper ca am dus mai departe flacara olimpica si curiozitatea de a face sushi si astept poze si testimoniale despre experienta voastra cvasi japoneza. Si poate punem de-un atelier de facut sushi (ca ala de facut paine, pour les connaisseurs!)

Sayonara!

© 2012 Andressa. Toate drepturile rezervate.