Ion se uita la televizor…

Gheorghe facea curat in fata statiei.

Linistea le este tulburata de un apel de urgenta. O pisica este in pericol in centrul Legoville!

Baietii isi pun echipamentul si se grabesc spre autospeciale! Ion coboara in viteza spre garaj.

Gata pentru o noua misiune de salvare, Ion, Gheorghe, Vasile si Petre se grabesc spre locul unde pisicuta astepta sa fie salvata!

Imediat ce ajung acolo, pompierii trec la treaba. Ion nu se gandeste la riscuri cand urca pe scara la mare inaltime pentru a salva animalul.

Ion face tot ce poate pentru a calma speriata pisica…

…dar pentru ca animalul este prea speriat e nevoie de alte metode de salvare. Ghoerge isi anunta prin statie colegii ca e nevoie de plasa!

Impreuna, pompierii spera sa poata sa o salveze pe pisicuta.

Si… victorie! Felina este in siguranta, in plasa pompierilor!

Pentru ca s-au atasat de pisica fara stapan, cei patru eroi s-au hotarat sa o adopte. De acum statia de pompieri este mai vesela cu Mitzy jucandu-se printre flori.

Inca o misiune incheiata cu succes pentru pompierii din Legoville!

© 2012 Andressa. Toate drepturile rezervate.

Reporterul o intreaba pe Maria ce a vrut sa spuna cand zicea ca avantajul ca Frank e strain e ca nu citeste presa din Romania. O intreaba daca ii e teama ca el si-ar schimba parerea despre ea daca ar afla ce se scrie in presa despre ea.

Frank raspunde: “Da-mi voie sa raspund eu. Crezi ca presa o cunoaste pe Maria mai bine decat mine? Eu zic ca nu. Nimic din ce vor spune ei vreodata nu-mi va schimba parerea despre ea. Doar ea mi-o poate schimba prin ceea ce face.”

© 2012 Andressa. Toate drepturile rezervate.

- Vreau si eu un novac. Da’ mi-l curatati si mie de solzi?
- Daca-l cinstiti pe colegu’, vi-l curata el.
- Il cinstesc!
- Bine. Il chem acum.

Ma gandeam. “Oare cat sa-i las? Ce inseamna sa-l cinstesc? Daca pe peste dau 15 lei, lui cat ii dau? Sau sa nu fie un procent din pret – ca el oricum munceste, chiar daca pestele a fost scump sau ieftin? Daca-i dau 2 lei? El oricum curata multi pesti, cu 2 lei de la fiecare face cateva sute de mii. Si are si un instrument special cu care il curata, deci nu e munca dificila. Totusi… Doar 2 lei? Hai sa ii dau 3 lei. Sarcau’ de el miroase a peste. Poate din cauza pestelui meu prietena lui ii spune azi sa o lase sa iasa singura, ca el prea pute. Da, macar 3 lei.”

- Ii scot si matele?

Raman perplexa. Imi intrerupsese gandul. Ezit. “Nu stiu. Vreau sa-i scoata si matele?”

- Da, scoateti-i si matele.

“Clar trebuie sa ii las 3 lei. I-a scos si matele. Sau e prea putin? 5 lei e totusi prea mult.”

Imi da pestele si eu ii dau cei trei lei in bancnote scoase pe rand din portofel in timp ce ma gandeam. Am plecat simtindu-ma extrem de vinovata pentru ca i-am dat dpar 3 lei.

Ceva mai tarziu, dupa ce am ajuns acasa, am constatat ca nu am legume. Fir-ar. Abia ma dezbracasem. Ma echipez iar, insfac portofelul si o plasa (prietenii stiu de ce!) si plec.

Traversez in fuga, merg calm pana la usa magazinului, intru si apoi cercetez cu atentie morcovi pentru a alege cativa. Selectia fusese facuta cand constat ca nu mai am la mine decat plasa, portofelul ioc. Las morcovii la locul lor si ma adresez bodyguardului din minimarket:

- Ma scuzati, mi-a cazut portofelul de strada, ma intorc imediat.

El nu zice nimic.

Reconstitui traseul. Trecusera cam 10 minute. Pe jos nu-l vad. O zaresc pe o domnisoara bruneta cu o geaca roz. Astepta pe cineva. Era acolo si cand eu traversasem. O intreb:

- Scuza-ma, n-ai vazut cumva un portofel? Cred ca mi-a cazut cand am traversat.

Ea nu scoate un cuvant, dar mi-l indica cu degetul pe un nene dcare tocmai traversa inspre noi. Purta o geaca de piele neagra, avea cam 60 de ani, parul gri si putini dinti in gura.

- Buna ziua. …Unde e?
- Ce sa fie?
- Portofelul meu. Nu l-ati vazut? Mi-a cazut pe aici cand am traversat.
- Domnisoara, eu am gasit un portofel, dar n-am vazut bine cui i-a cazut. Am alergat dupa dumneata si nu te-am prins din urma ca nu am vazut in ce magazin ai intrat. Am intrebat-o pe domnisoara asta, dar nici ea nu vazuse unde te-ai dus. Deci eu il am, dar de unde stiu ca e al tau, ca nu am vazut bine. Zi mai bine ce aveai in el, sa stiu ca i-l dau cui trebuie.
- Am tot. Acte, bani, carduri…
- Cum pe cheama?
- Andreea.
- Andreea si mai cum?
- Scoateti buletinul din portofel, ma veti recunoaste dupa poza.
- Poftim, scoate-l tu.

Imi da portofelul. Era plin de noroi.

- Uitati.

Ii arat buletinul. Omul se face ca verifica, nu pare sa aiba vederea prea buna totusi. Din reactie voia sa vada mai degraba, daca chiar era portofelul meu.

- Bine. Sa ai grija de el.
- Va multumesc mult.

Omul traverseaza din nou si asteapta in continuare autobuzul. Verific, nu-mi lipsea nimikc din portofel. Ma intorc la magazin, iau morcovii deja selectati si ii spun bodyguardului: “L-am gasit.”

Dupa ce platesc morcovii plec spre alt magazin sa iau si telina. La un moment dat, o voce se aude in spatele meu:

- Vezi ca ti-a cazut portofelul!

Ma intorc. Un baiat ce vreo douazeci si ceva de ani era la 2 metri in spatele meu. Se apleaca si-mi ridica portofelul de pe asfalt:

- Poftim.

Eu incep sa rad.

- Multumesc. Din nou.

Ma gandesc: “Bine ca nu i-am dat 2 lei.”

© 2012 Andressa. Toate drepturile rezervate.

Nu am putut sa dorm. A fost un calvar noaptea asta trista.

Iar m-a facut sa plang revista Tango. Alice Nastase si Simona Catrina m-au facut praf. Alice Nastase zguduie prin sinceritate cand povesteste despre istoria noastra amoroasa spusa in cadouri: cele pe care le pastram si nu ne dor sunt de la cei pe care i-am parasit de buna voie, pe care nu i-am iubit destul. Cele pe care nu le suportam sunt de la cei pe care i-am iubit si poate inca ii mai iubim. Si imi vine sa arunc telefonul pe fereastra!!! Simona Catrina povesteste despre goana dupa cadoul perfect pentru omul iubit. Si finalul (cu ursuletul de plus) m-a durut. Poezia aleasa pentru numarul acesta este…

Ne cunoastem

Ne cunoastem,
Ne-am intalnit intr-o zi
Pe pamant,
Eu mergeam pe o parte a lui
Tu pe cealalta.

Tu erai asa si pe dincolo
O, erai ca toate femeile,
Uite ca ti-am retinut
Chipul.

Eu m-am emotionat
Si ti-am spus ceva cu mana pe inima,
Dar n-ai avut cum sa m-auzi.

Pentru ca intre noi treceau intruna masini
Si ape si mai ales munti,
Si tot globul.

M-ai privit in ochi
Dar ce sa vezi?
In emisfera mea
Tocmai se facuse noapte.

Ai intins mana: ai dat de un nor.
Eu am cuprins de umeri o frunza.

Am sa ma imbrac fistichiu azi si nu ma voi machia – asa fac eu cand am o anumita stare: sa nu va inchipuiti ca plang intruna, sunt chiar vesela pe dinafara. Am primit ieri cadou, cand mi-am luat un sacou Mango la mana a doua, un fel de sfoara cu pene care merge purtata la gat daca ai mult curaj. Azi am mult curaj.

Ieri am fost la spital pentru a vizita pe cineva si m-a secat de energie lumina aia chioara. Azi ma duc iar.

Imi voi lua un parfum Burberry Brit. Mi-l doresc demult, nu stiu de ce am tot amanat. In fond, viata e frumoasa. Si daca nu, ma duc la BCR si sigur tipul ala de la ghiseu o sa stie ce imi doresc si o sa ma si ajute! Nu?

Va rog, nu lasati comentarii.

© 2012 Andressa. Toate drepturile rezervate.

Me be shopping for boots.

© 2012 Andressa. Toate drepturile rezervate.

© 2012 Andressa. Toate drepturile rezervate.

Este despre un tip care nu a sunat o fata. Zice in filmulet, la inceput. Mi se pare un minunat exemplu despre transformarea unui sentiment negativ (dezamagirea, in acest caz) in ceva pozitiv (un cantec). Ce misto ar fi sa putem face asa tot timpul: suntem suparati – pictam un tablou, suntem gelosi – plantam un copac, ne e dor (nu neaparat un sentiment negativ, dar doare uneori) – construim o casa.

Ma intreb cum ar suna un cantec despre mine. Sau unul scris de mine despre cineva. Probabil ar suna similar cele doua. Suferinta e cam la fel, desi ne dorim sa fie unica in fiecare caz, doar modul in care o exprimam e diferit. Iata: alanis, shakira.

Intr-o seara, cand francezul canta la chiatara blues, ne-a pus sa improvizam. Si, amuzati, eu si un amic incepusem sa cantam aiurea. Dar nu mai stiu versurile. Acum as canta: “Mai stii cand era traficul ingrozitor pe Stefan cel Mare? Nu ne grabeam atat de tare si am stat de vorba in masina si ai spus ca nu m-ai minti niciodata?… Acum imi pare rau ca nu am ajuns acasa mai rapid. ”

Va provoc sa lasati si voi in comentarii cateva versuri pe care le dedicati cuiva din trecut! Sa vad cat de creativi sunteti.

© 2012 Andressa. Toate drepturile rezervate.

Rochia mi-a facut ziua mai buna, dupa multe emotii si peripetii.

Sambata as fi vrut sa plec cu prietena mea, S., in afara orasului. Dar masina s-a stricat la 5 minute de locuinta mea. Cand impingeam la ea in benzinarie un individ se uita la noi si, ridicandu-si ochelarii de soare, a intrebat: “Ce s-a intamplat?”

O poseta in cap merita, ma scuzati, la fel ca ceilalti masculi beta din benzinarie, pentru ca in loc sa puna umarul sa ajute punea intrebari tampite. Ce s-a intamplat?! S-a stricat, Sherlock, ca doar nu facem sport extrem in fusta prin benzinarii!!

Am cautat piesa lipsa si nu am gasit-o. Pe la pranz mi-am cumparat o fusta. Fir-ar sa fie de viata! Am ramas cu costumul de baie pe sub haine, dar tot in oras ne-am plimbat.

Duminica am primit o rochie verde. Adica mi-a adus-o un prieten de departe, ca in Romania nu livreaza magazinul.

Poza cu rochia verde:

Cati bani am dat pe ea, nici mama nu stie. Si nici nu va afla. Dar stiti cum e, prexul x lei, sentimentul cand o porti – nepretuit!

Iar azi, nu stiu cum am facut, dar am ajuns acasa iar cu un trandafir. Si cu frumosul compliment: “El stie ce comoara are langa el?” Iar eu am raspuns pisicita: “Nu cred!”

Femeile astea!

Ma simt asa de bineeeee…

Din cand in cand, trebuie sa uitam de lucrurile importante, grave, serioase. Si sa ne pisicim.

© 2012 Andressa. Toate drepturile rezervate.

Ieri am avut o zi plina. Si nu in fata monitorului s-a petrecut, slava Domnului!

Pe seara am fost la sala de sport. Am fost cu cel mai bun prieten al meu si bine am facut pentru ca aveam senzatia ca se vede de la o posta ca vin pentru prima data acolo si nu stiam cum se folosesc aparatele.

Am alergat pe banda (o fi normal sa ametesti dupa ce alergi pe chestia aia??), m-am jucat la aparate diverse (am putina febra musculara la spate ca am tras de o chestie ciudata la indicatiile prietenului dupa ce m-am plans ca stau prea mult la computer si ma doare spatele…), mi-am facut ochi dulci cu un tip cat un dulap caruia voiam sa-i zic “Crezi ca acum sunt draguta? Stai sa ma vezi machiata!” )) si “Vai, ce triceps ai!” )) (intotdeauna mi-am dorit sa spun asta dar nu am avut ocazia!) In fine, poate nu erau ochi dulci, poate doar se uita la mine tot timpul pentru ca radeam fara incetare.

Doua lucruri sunt infecte la sala: muzica e invariabil numai house (bleah!) si e si cam tare, ajunsesem sa urlu la prietenul meu: “Cate serii ai ziiiiis?? Poftiiiim?“, iar al doilea lucru: televizorul e doar pe protv. Daca tot se aude numai muzica aia oribila, nu inteleg de ce mai merge televizorul, cu atat mai putin pe protv – la ora stirilor erau niste titluri ingrozitoare pe ecran “Rupti de mama”, “Violata in propria casa”, “Orfani…” – chiar ca iti venea sa o iei la fuga (eu fiind pe banda aia…) !

Ce m-am distrat cand am vazut pe bicicleta ca arsesem 68 de calorii, iar inainte sa ajung acolo bagasem la McDonald’s sute, poate chiar mii de calorii. Cand ai 48 de kg chiar iti vine sa razi de lucrurile astea.

Un lucru bun la sala este ca poti face sauna pe gratis daca ai orice fel de abonament. Foarte dragut!

Merg si la tae-bo (am abonament cu mai multe optiuni), dar la tae-bo un lucru e insuportabil: nu sunt baieti draguti cu muschi mari si tari, ci doar femei “normale-ca-n-reclamele-dove” echipate in traininguri solide si foarte hotarate sa slabeasca. Prefer baietii transpirati. Cine nu e de acord cu mine nu are decat sa se duca zilnic la tae-bo si ii recomand si aerobic – aceeasi companie si dincolo. Voi suporta cu eroism situatia deoarece mi s-au atrofiat muchii de la atata nefacut nimic. As prefera sa inot, dar nu prea ai unde in Bucuresti, numeri piscinele pe degetele de la o mana si ultima data cand am incercat sportul asta (acum doi ani), m-am ales si cu o iritatie de piele de la clor.

De pe net: am mai citit pe undeva niste injuraturi la adresa mea (de fapt a blogului astuia, ca pe mine nu m-a cunoscut autorul injuriilor) si ma intreb cum naiba nu inteleg unii ca un blog e doar un blog, ca nu ne cunoastem intre noi (si asa sa ramana lucrurile sper!) chiar daca poate nimerim unii pe blogurile altora. Unii se iau cam mult in serios. Cum sa urasti pe cineva dupa ce ai citit un text care nu ti-a placut? Asta e, fiecare face ce vrea. Urati pe cine vreti voi, daca asta va face mai fericiti!

Scot comentariile o vreme. Vreau liniste. :-*

© 2012 Andressa. Toate drepturile rezervate.

It started with the Pidjin Party, of course.

A lot of nice people came. I showed up with lovely Tina. Boo and Fry were there, too. And may I just say, hoping that Fry’s lovely wife won’t kill me, he looked absolutely cool with that iFry Tshirt! Also there: Catalin and Radu and Mordax and Oana and part of the metropotam staff! And Jen and Dani and Iancu and Mazilique! (I’m not sure about Mazilique, though, it could’ve been just my imagination, I kinda had one too many drinks so…)

By the way, check out the look on Patric‘s face when I’m lighting up a cigarette! ) And I don’t even smoke, I was just being helpful. Cute Nihasa in the picture, too, girls!

There, I finally met Florin and he said I’m better looking in person. I most certainly hope so!! )

I had too much to drink… Here I was after four beers, having gin tonic.

Then another one… )

Too much, as I said! Gelu made me laugh. Geeks are funny!

The next day, there was the Sutu party! He’s on vacation now. Hope he’s having fun! I’m taking care of his blog while he’s away. I’m the maintenance-blogger.

I’ll show you the wonderful lamp we (his friends) gave him. I resized the picture, making it minuscule, don’t want to risk any “zoom in + nipple slip” again )))

And then, on Saturday, there was the Pam-pas party! Happy birthday, old boy!

Here’s another picture for you: pam-pas and a loooot of beers! He’s pretty generous, you know.

I’m still recovering. I need a longer weekend. And I hope beer is healthy, as they say, because I should be damn healthy after all this partying! ))) Summer is nice. Seaside, anyone?

© 2012 Andressa. Toate drepturile rezervate.