Andressa » Search Results » Andressa

care sunt sansele?

andressa — Wed, 08 Feb 2012 07:00:09 +0000

Care sunt sansele sa intri intr-un pub impreuna cu niste prieteni si dupa o jumatate de ora de stat la masa, band bere si ascultand o trupa care canta live, sa primesti un biletel de la chelnerita spunand: “De la DJ”, iar pe bilet sa scrie “Buna seara, Andreea”?

Well, dupa cum am pus problema, sunt sanse mari doar daca te cheama Andreea. =))

Era vorba de sunetist, nu de DJ, am aflat mai tarziu, si el era un amic din perioada mea zbuciumata de pe la 14-15 ani, cand eram in gasca cu niste rockeri un pic mai mari ca mine. Lui ii ziceam Satan (maica-mea era ingrozita cand auzea poreclele celor din gasca) si nu il mai vazusem de vreo 10-12 ani. A zis ca sunt neschimbata (ceea ce nu e neaparat un lucru bun!), ca m-a recunoscut imediat. Eu nu stiu daca l-as fi recunoscut.

Vorbind cu el am redevenit pustoaica nesigura de atunci cand sufeream ca nu ma place un alt baiat si care nu voiam decat sa fiu placuta si acceptata. Eu nu o sa ma simt niciodata cool.

Am mai scris o data un post cu acelasi titlu in 2007, dar situatia e totusi foarte diferita.

on hold

andressa — Mon, 06 Feb 2012 20:09:46 +0000

Epoca asta glaciara m-a facut sa aman toate lucrurile pe care le asteptam cu placere. Sa ma vad cu diversi prieteni, sa merg la Campina pentru un gratar si pentru a da un fel de interviu canonic (long story), sa ma intalnesc cu un fotograf, sa imi cumpar blugi de-aia skinny pentru ca nu mai sunt atat de nesigura pe mine incat sa evit sa port ceva mulat, sa merg la mama, sa merg la un hypermarket pentru ca am de luat o gramada de chestii, sa merg sa cumpar niste cadouri…

Pe langa vreme, s-a adaugat si faptul ca din cauza unor probleme personale am avut un pic de recuperat la serviciu si am lucrat si seara si in weekenduri si deci toata viata mea personala a fost amanata pentru ca nu am mai avut timp de nimic. Si toate amanarile astea ma fac sa simt ca astept ceva si deja nu mai suport suspansul. Parca viata mea toata e pe hold si ascult o melodie din-aia enervanta ca la taxi leone (mama leone…) sau la call center (apelul dvs. va fi preluat imediat…).

Am senzatia ca trebuie sa evadez si de multe ori cand simt asta ajung sa dau iama intr-un fast-food si apoi regret pentru ca nu numai ca n-am evadat, dar am si o senzatie de greata care nu trece decat dupa 2 zile. Anyway, nu am cedat tentatiei de a manca prostii, dar nici mult nu mai rezista in starea asta. As vrea sa trec din nou pe “play”.

Daca va injur zilele astea, nu o luati personal.

Ziua Z de la Zonga

andressa — Fri, 03 Feb 2012 08:21:47 +0000

update: cine vrea invitatii pentru un cont la Zonga? E inca in varianta beta si numai cativa norocosi se pot bucura de serviciu deocamdata. Lasati-mi comentarii si va voi trimite pe email una din cele trei invitatii pe care le am.

Am fost aseara in La Scena la invitatia lui Victor Kapra. Dupa cum bine stiti daca aveti cont pe Twitter (probabil ca v-au capiat oamenii cu hashtag-ul #ziuaz), 5 bloggeri au invitat cate 30 de bloggeri la o petrecere si uite asa ne-am strans mai mult de 150 de oameni si ne-am incalzit dansand intr-una din cele mai geroase zile din an. Evenimentul organizat fara cusur de The Practice a marcat lansarea Zonga, un serviciu ascultat muzica online. Mai multe despre Zonga, de la Sergiu Biris, cel care l-a creat.

Inapoi la petrecere acum! Fiecare blogger care lansa invitatii trebuia sa isi anunte oamenii sa se imbrace dupa echipa din care facea parte: hippie, rock, hard rock si anii ’20 (cred). Dupa cum ghiciti vazand poza, eu am fost in echipa Hard Rock.

Poze de la eveniment mai gasiti la :

Sutu… cred ca va pune in curand, eu sunt gata sa pun link =))) Probabil ca doar in pozele lui apar si eu, in rest nu m-am vazut pe nicaieri. Dar jur ca am fost acolo!!!

Mai pun linkuri pe masura ce le gasesc si va povestesc despre petrecere mai tarziu, cand imi fac putin timp.

UPDATE: dovada ca am fost acolo vine de la Sutu. Iata cateva poze.

fiancee

andressa — Thu, 29 Dec 2011 09:38:55 +0000

Acum vreo 4 ani si jumatate, intr-un interviu de Alexandru-Bradut Ulmanu (partea intai era aici), eram intrebata daca o sa ma marit. Intrebarea (transmisa de Iulian Comanescu) m-a lasat cu gura cascata. Adica lasasem vreodata impresia ca sunt antimaritis sau antibarbati? Cred ca dimpotriva, intotdeauna pe blog au transparut nevoile mele de afectiune si de atentie. Asadar, nu neaparat cu alai si cu nunta, dar sa imi impart viata cu cineva intotdeauna mi-am dorit.

Daca atunci am raspuns asa…

petit_sapin: ceea ce ne duce la cea de-a doua intrebare a lui iulian si cu asta gata
petit_sapin: care intrebare se refera la maritis
petit_sapin: adica te mariti?
Andreea Retea: pai nu stiu
Andreea Retea: adica in viitorul apropiat? sau cum ?
Andreea Retea: vreodata? )
Andreea Retea: lool
petit_sapin: nu stiu, a zis ca cum vrei tu sa interpretezi
Andreea Retea: e buna de tot asta. nu-mi propun sa ma marit luna asta, anul asta, habar n-am. candva? nu stiu. se prea poate, dar nu e scopul meu in viata, nu cred ca a te casatori este apogeul implinirii unei persoane. oricum, viata mea amoroasa este off-limits

Pe atunci inca nu-l cunoscusem pe Testos. Abia peste aproape un an ne intalneam si ne indragosteam. Acum pot sa raspund asa…

Da, ma marit. In 2012. De Craciun, cand eram in Bruxelles, Testosul a reusit sa ma surprinda, desi eram cu ochii pe el si simteam ceva in aer (ca dovada, acum vreo doua saptamanai, cand au venit pe strada colindatorii cu trompete si de toate, eu am alergat la fereastra crezand ca imi face o sereneda! =)) Nu va zic ce dezamagita am fost cand am vazut gasca de colindatori imbracati in Mos Craciun in loc de mariachi!) In vacanta m-a cerut de sotie ca-n filme (nu dau detalii, ca e totusi momentul nostru) si am zis da.

Intotdeauna mi-a placut cuvantul frantuzesc “fiancee” si acum pot sa il folosesc! ”This is my fiancee, Andreea!”, asa m-a pezentat Testosul, cand am mers la bijutierul din Bruxelles de unde cumparase bijuteria care sta acum pe degetul meu inelar ca sa sa o micsoram putin (am degete imposibil de subtiri si cu aceasta ocazie am aflat si eu pe cate scari se poate masura circumferinta inelului si cat s-a chinuit Testosul meu sa afle ce este aproape masura mea). Seara, ne-am intalnit cu prietenii nostri, Marta si Cristi Manafu, abia aterizati in oras, si, dupa ce le-am dat vestea noastra, am baut multa sampanie.

Desi imi place foarte mult statutul de logodnica, nu cred ca ma voi bucura de el prea mult. In 2012 va fi sfarsitul lumii… mele de burlacita! De Revelion, va rog sa beti un pahar de sampanie si pentru cuplurile fericite! Adica si pentru noi!

Craciun fericit!

andressa — Sun, 25 Dec 2011 16:34:04 +0000

Sa vada toata lumea! :)

andressa — Tue, 20 Dec 2011 08:11:03 +0000

As vrea ca de sarbatori sa declar public ce simt pentru oamenii importanti pentru mine. Testosul, rudele, prieteni si colegi: ma faceti in fiecare zi sa ma trezesc in fiecare zi cu zambetul pe buze! Si pentru ca tot scriam recent despre cat de greu este sa iti faci prieteni noi, as vrea sa ii fac o dedicatie speciala Elenei, o persoana pe care am cunoscut-o acum putin timp si pe care am indragit-o de la prima vedere.

Mi-a propus cineva sa scriu un mesaj pe www.scriepecer.ro, un site care ne pune la dispozitie… cerul (!) pentru a ne face publice mesajele pentru cei dragi. Intotdeauna mi s-a parut ca cea mai cool metoda de a face o declaratie este sa scrii pe un banner tras de un avion pe cer, sa-l vada toata lumea. Asa cum bine zice Alphonso in filmul “Valentine’s Day” (l-am revazut aseara, un film adorabil) : To some people, love doesn’t exist unless you acknowledge it in front of other people. Well, sa zicem ca nu mi-ar displacea daca si mie Testosul mi-ar face o serenada de s-o auda tot cartierul sau ar semna un astfel de banner tras de un avion. Pana sa imi scrie el mie un mesaj, eu vreau sa trimit unul pentru Elena, asa cum ziceam mai sus. I-am lasat mesajul “This is the beginning of a beautiful friendship” la adresa unde am intalnit-o pentru prima oara. Sunt convinsa ca isi aminteste locul. Si sper sa am dreptate, sa ne revedem cu placere mereu!

Daca aveti si voi oameni carora vreti sa le transmiteti mesaje amuzante sau din suflet, aveti mai jos un demo. E bine de stiut ca destinatarul trebuie sa foloseasca un smartphone cu camera si GPS, compatibil cu una din platformele Android/iOS pe care sa instaleze aplicatia Layar si in cadrul acesteia “layer-ul” dedicat pentru aceasta campanie, numit scrie pe cer. Apoi destinatarul mesajului trebuie sa mearga in locul indicat si poate vedea mesajul scris chiar “pe cer”, prin tehnologia “augmented reality”, pe ecranul telefonului. Pare complicate, dar, cum cum vedeti mai jos, chiar nu e.

Mesajele predefinite si obiectele 3D apar imediat pe cer, iar cele compuse de noi sunt aprobate in cateva ore (prin moderare, se asigura un mediu civilizat si un limbaj decent). Daca cititi postul meu de pe telefon, ar trebui sa stiti ca puteti chiar acum sa transmiteti un mesaj prin scriepecer.ro, nu trebuie neaparat sa ajungeti la un computer pentru ca site-ul poate fi folosit si cu un smartphone.

sa te tot distrezi :)

andressa — Sun, 18 Dec 2011 17:20:52 +0000

Am fost si eu, dupa cum dovedeste poza (credits go to danblanaru.com), la Bloggers’ Secret Santa Party. Am adus un cadou (nu spun ce ca de-aia e Secret Santa!) si am plecat cu alt cadou (o caciula!). A fost o gasca imensa acolo, nici nu am apucat sa-i salut sau macar sa-i vad pe toti. Eu prefer petrecerile mai mici: cu numar mai mic de invitati, in spatii mai mici, cu volumul muzicii dat mai mic. Ca sa pot vorbi cu oamenii si sa pot cunoaste mai multi. Dar, desigur, scopul acestei petreceri nu era sa stam ca la Cercul de Lectura, ci sa dansam, sa cantam si sa bem: ceea ce s-a si facut.

Ca o observatie: pe vremuri mai puteai spune ca mergi la o petrecere cu bloggeri, dar acum lucrurile s-au mai schimbat. Adica oamenii din online sunt si bloggeri, si PR-isti, si jurnalisti, si angajati ai unor firme din domeniul online. Practic, nu a fost o petrecere a Bloggerilor, ci mai degraba una a celor care… respira online! =))

Petrecerea a fost organizata pentru noi de catre Vodafone, iar Manafu a fost cel care s-a ocupat de minunata organizare, fapt pentru care ii multumim toti. Mai venim si data viitoare. Cat mai curand, speram!

iubirea egoista

andressa — Thu, 08 Dec 2011 05:44:56 +0000

Una din expresiile care ma scoate din minti este “Te iubesc mult”. Evident, ce ma enerveaza este acel mieros “mult” care insinueaza ca poti iubi si mediu si putin sau doar un pic.

De fapt, poate ca exista si “Te iubesc putin”. Te iubesc putin sau Te iubesc doar uneori. Acestea se manifesta extrem de imprevizibil, in functie de necesitati.

Asa cum scriam ieri in “sa nu te mariti cu el” despre umilinta prin care trece omul care iubeste cu adevarat, la fel exista si “marita-te cu el“, exprimarea indiferentei cuiva care iubeste… un pic.

“Eu te iubesc, dar nu-ti pot oferi totul, nu te pot face fericita, asa ca nu ma astepta, vezi-ti de viata ta, poate intr-o zi…” Cam asta spune barbatul care place o femeie suficient cat sa o sune, sa flirteze cu ea, sa se culce cu ea, dar nu atat cat sa se mute cu ea, sa imparta cu ea grijile si stresul si planurile de sarbatori.

Iar aia cu “poate intr-o zi” e de fapt bomboana de pe coliva. Este geamul lasat deschis dupa incuierea portii pentru a le permite hotilor sa intre in casa dupa lasarea noptii. Ne facem ca ne-am despartit, dar nu se stie niciodata cand am chef sa iti mai dau un telefon…

Iubirea asta egoista se manifesta cu intreruperi, dupa chef si nevoi, fara sa tina cont de dorintele, sentimentele celuilalt sau de statutul pe care i-l ofera nefericitului/nefericitei care e iubit asa si asa. Ca intotdeauna in astfel de cvasi-cupluri, unul sufera ca nu e iubit de-adevaratelea si se tot explica celor din jur: “lucreaza atat de mult incat nu se poate atasa de nimeni” sau “relatia cu mine e cea mai serioasa de pana acum”,

Cunosc atatia nefericiti iubiti putin si mi-e atat de mila de bietii fraieri care cred ca si daca iubesti putin se pune, incat incep sa cred ca a spune “te iubesc mult” nu e totusi o prostie atat de mare.

ochelarii noi

andressa — Fri, 02 Dec 2011 11:38:59 +0000

Pana la urma, asa cum am prevazut, mi-am comandat ochelari noi. (Un cadou enervant de practic, parca mi-as fi luat pijamale, pe cuvant.)

Sunt cei mai scumpi pe care mi i-am comandat pana acum. Au costat mai mult de o treime din cat am primit pe masina, cand am vadunt-o. Relax, am vandut o dacie, nu un BMW, adica nu am chiar cei mai scumpi ochelari din lume. Dar nici ieftini nu au fost.

Si cei dinaintea lor au batut un record, de altfel. Probabil ca o sa ajung sa imi cumpar ochelari din ce in ce mai scumpi, desi am aceleasi dioptrii de 15 ani. Pana acum 3 ani imi si comandam ochelari cu aceeasi reteta, cea luata cand aveam 12 ani, pana cand la un cabinet oftalmologic / magazin de ochelari s-au uitat aia la mine de parca furasem reteta de la muzeu. Hartia era atat de invechita incat ajunsese galbena si avea si niste pete de cafea, de suc… Ma rog, trecuse prin multe de-a lungul timpului. Acum am o reteta noua, mult mai cool. Dar daca ma intreaba cineva “cat porti?”, ca si cum la ochelari as purta un numar ca la pantof, habar nu am ce sa raspund. Pur si simplu nu tin minte si nici nu am inteles absolut niciodata ce inseamna cilindru si nu-mai-stiu ce. Asa ca zic “nu prea vad sa citesc…”

La cabinet am intrebat acum daca mi-as putea face lentile de contact. Desi nu vreau sa imi bag ceva in ochi, vreau macar sa stiu daca am aceasta posibilitate. Si mi-a raspuns tipa de acolo ceva atat de complicat si alambicat incat am tras eu singura concluzia la sfarsit: “Deci nu se poate….”

Anyway, despre lentile poate nu stiti ca exista 3 feluri de tratamente de subtiere: astfel ca, in functie de cati bani dai pe ele, pot fi groase, asa si asa sau subtiri. Data trecuta mi-am facut asa si asa. Acum mi-am facut subtiri. Adica sunt din ce in ce mai cool.

Mai dureaza vreo 10 zile pana ii primesc. Adica ori dureaza foarte mult sa imi faca mie lentilele, ori mi le fac in Japonia si vin cu trenul. Nici nu conteaza. O sa am rame mov. Givenchy. Poate asa o sa-i port mai mult, ca prea ii ascund in geanta.

Am senzatia ca povestesc ciudat. Asta pentru ca ma simt ciudat. Cred ca am racit. Probabil pentru ca ieri am plecat de acasa fara sa beau suc de goji.

pe canapeaua de la Fotounion

andressa — Mon, 28 Nov 2011 09:27:03 +0000

Ieri ne-am distrat la FotoUnion Studio. Radu si Cristi ne-au facut poze bestiale pe care ni le-au si tiparit, pe loc, cu o masinarie ingenioasa, in format de carte postala (dar cine sa se indure sa le trimita daca sunt asa de misto?). Au fost acolo pe post de modele Sutu (el a facut si poze), Manafu, Costin, Andreea, Anca Bundaru si multi alti oameni foarte fotogenici si draguti.

Intre 6 si 13 decembrie, puteti sa mergeti si voi sa va strambati la aparat si apoi sa pastrati sau sa expediati rezultatul. Informatii despre “Portret de familie” gasiti aici.