Andressa

Cand vreau sa stiu ceva despre un ONG, ma uit la:

- vechime -

daca a reusit sa supravietuiasca mai mult de cativa ani inseama ca proiectul este sustinut de mai mult decat entuziasm: de o viziune, de o strategie, de o echipa care se si regenereaza in timp.

- ce proiecte are -

cat de dese sunt activitatile (cateva pe an -luand in cosiderare si amploarea lor- ma fac sa spun ca e un ONG activ, pentru ca dureaza ceva sa misti resurse, sa pui in aplicare idei);

parteneriatul este o valoare importanta pentru mine. Daca au parteneri – inca o bila alba. Si este si un indicator de succes.

ce fel de activitati sunt (cat de eficient isi gestioneaza resursele: au strans trei pixuri si au cheltuit 1000 de euro? Cam nasol. Dar daca au folosit 3 pixuri si au strans 1000 de euro e misto de tot.

ce grup tinta au. nu ca ar fi un grup tinta mai bun ca altul – dar vreau sa stiu daca au o viziune sau lucreaza heirupist facand ce apuca pentru cine apuca. consecventa e o calitate imensa.

reusesc ei sa atraga 2%? E un indicator de succes.

- cine lucreaza in ONG -

pentru mine voluntariatul este o alta valoare foarte importanta. Daca ONG-ul are un program de voluntariat coerent sau daca tot staff-ul ONG-ului lucreaza in voluntariat, au de la mine o bila alba.

Si uite asa, dupa aceste criterii, si multe altele subiective,

am decis sa adopt Asociatia VIP.

Pentru ca asociatia lucreaza din 1998 – 9 ani inseamna ceva! -, pentru ca sunt consecventi, stiu cui se adreseaza si au 10 proiecte anual (multe cu traditie si de succes), pentru ca lucreaza in voluntariat, pentru ca au un departament de PR si unul de Marketing (putine ONG-uri stiu sa se promoveze, ca si cum nu ar fi tot responsabilitatea lor sa se “vanda”), pentru ca sunt studenti si ambitiosi.

“Adoptia” mea face parte din initiativa Adopta un ONG. Si pentru ca nu vreau sa promovez pe gratis, testez Asociatia VIP: ii provoc sa ma convinga sa donez bani/produse (un computer?) pentru activitatile lor. Sper sa ma contacteze. Sa vedem daca departamentele de PR si Marketing nu dorm! Si daca nu se ridica la nivelul provocarii, o sa imi retrag cuvintele de lauda.

Am invitat niste prieteni la cina acum catva zile si ceva din conversatie m-a socat. Vorbeam despre bani.

Despre cat castiga la o corporatie cineva care a facut o facultate si un masterat si are cel putin 5 ani experienta de munca si are si cativa oameni in subordine. Atat de putin incat trebuie, la propriu, sa aduci bani de acasa.

Plecand de la Kinecto, pe la 18:00, m-am intersectat cu o tiganca batrana pe strada. Incerca sa convinga 2 doamne sa le citeasca in palma. Cele doua au refuzat elegant, iar ghicitoarea m-a ochit pe mine!

S-a uitat cateva secunde la subsemnata si fara a-mi cere bani, fara a dori sa studieze liniile din palma mea, mi-a spus:

“Un baiat te iubeste, si el se gandeste la tine cum te gandesti tu la el!”

Nu m-am oprit din mers, iar ea si-a continuat drumul in directia opusa.

Stiu ca mi-a zis asta pentru ca sunt o fata tanara ce poarta o bluza cu un decolteu adanc, nu trebuie sa fii medium sa iti imaginezi ca problemele mele existentiale se invartesc in jurul unor relatii si ca traiesc telenovele cu final nefericit de la o saptamana la alta – tinerii din ziua de azi! – dar mi-a smuls un zambet!

M-am gandit imediat: “Daaaa? Ma iubeste si el?”, iar peste doua secunde: “Stai un pic! Care dintre ei?”

“Un baiat te iubeste, si el se gandeste la tine cum te gandesti tu la el!”…. e prea vag!

• Azi mi-am amintit ca inainte sa vin in Finlanda, inca in Polonia, la ora de poloneza, profesoara m-a luat prin surprindere cu un:

- “Sing a Romanian song!”

- “Who – me?”

- “Yes, sing!”

Si am inceput sa cant. Stiti care a fost primul cantec ce mi-a venit in minte??
: )))))))) Treceti batalioane romane Carpatii!

Norocul meu este ca dupa un vers, Ina m-a ajutat. Imi tremura vocea de ras! : )))))

• Paris Hilton, watch out! Andressa has lived the simple life! Azi am vizitat o bunica si am cunoscut 4 familii (rude de-ale Minnei). Una din matusi are o mica ferma de gaini si mi-am facut poze cu un cocos! : ))))) Pictures soon, of course.

• Poimaine, pe 28 adica, ma intorc in Varsovia.

AUTOR, singurul târg românesc de bijuterii de designer, este astăzi şi mâine, între 11:00 şi 20:00, la Institutul Francez din Bucureşti Sala Dalles. Asta aşa, dacă vă pasionează chestiile astea. Pe mine mă.

c u there!

update: anul trecut a fost la Institutul Francez, dar eu nu am ştiut că anul ăsta e în altă parte. Aşadar am făcut o plimbare până la Institutul Francez… degeaba!

Ariel a fost exmatriculat din cauza blogului. A luat locul al doilea la blog de minor la Roblogfest 2007.

Ariel, tu nu esti clasa a XII-a? Mai poti da Bac-ul? E clasa a noua.

Am gasit informatia la Subiectiv si la Andrei Crivat.

Ce minunat e afara si ce multa zapada e un spatele masinii mele. Si a mamei adica, dar a mamei oricum avea bateria moarta deci poa’ sa stea si sub nameti.

Adica ma trezesc ca o floare pe la 13:30 si imi spune bunica la telefon ca afara e prapad. Zic: “Mamaie, nu m-am uitat inca pe geam, stai sa ma dezmeticesc.” Si nu-mi pun bine cafeaua in cana ca mama ma suna si zice ca e la matusa unde am fost si eu chemata de urgenta la un pranz in familie extinsa, respectiv mic-dejun pentru mine ca-s mai putin matinala. Fie.

Si imi pun my fat pants (cine citeste blogul de un an stie despre ce vorbesc), ma echipez corespunzator – eschimos style – si pornesc spre matusa care sta la 10 blocuri distanta. Am baut sampanie si bere si am mancat multe bunatati. Foarte tare.

La intoarcere, prin nameti si cu mama pe langa mine, admir masina mea acoperita complet in zapada. Fuck, zic, ce facem? Ca-n fiecare an, asteptam pana in martie sa se mai topeasca si apoi platim niste golani din cartier sa dea cu lopata? Nu se mai poate! Si observ, plina de ciuda, ca in stanga masinii mele un nene cu un Volkswagen argintiu dadea de zor zapada lui in spatele masinii mele. Mai precis, in spatele masinii mele e un munte de 2 metri inaltime. Maaaaaama, ce m-am enervat. Eu ca eu, dar mama ce s-a enervat! ))) Adica eram si eu nervoasa, dar ii ziceam mamei sa se calmeze. Si zic: “Stai ca ma iau eu de el.”

Si ma adresez acelui nene dotat cu lopata: “Nu va suparati, mai dati zapada si in strada, nu numai in spatele masinii mele, va rog.” Si el o taie scurt: “N-am unde!” Maaaaaama, ce m-am enervat. Si zic: “Uitati-va ce e acolo, cata zapada, suntem doua femei, cum vreti sa dau eu muntele de zapada de 2 metri de acolo?” A bombanit si a inceput sa dea zapada in strada… noi am mai stat 5 minute cu bratele incrucisate, batand din picior, cu ochii la el. Sa vedem daca nu uita de la lopata pana la gura, sau cum se spune.

Cand sa plecam, mama zice: “Dar sigur e masina noastra aia?” )) Ca sub zapada aia poate fi si un audi, nu se vede nimic. Apoi ne-am dus la magazin sa ne luam reviste (paine n-am gasit) si cand am trecut iar pe langa parcare am constatat ca nenea ala arunca in continuare zapada in strada. Norocul lui! Eram in stare sa fac un scandal monstru (bausem un pic, ce naiba!) daca imi mai punea zapada in spatele masinii. Cata nesimtire. Vezi ca e muntele de 2 metri, ca toti boii o arunca in spatele daciei, nu-nteleg de ce, si tot acolo o dai si tu ca te doare in cot de ce va face omul ala. In fine.

Ma duc cu Patric sa cumpar lopata de la o benzinarie. A zis ca ma ajuta el sa o scot de sub nameti. Si ca ii vor fi datoare cu favoruri sexuale. Well, a girl’s gotta do, what a girl’s gotta do! Adica sa exploateze barbati si sa refuze asemenea santaje! Urati-ne succes la deszapezirea generala. Plec spre Agip, ma incalt as I’m typing this. Cu o mana adica. Intelegeti voi. Pa.

update: n-am gasit lopata. Am mers sa beau un vin cu Pampas, Bobby, Eugen, Tudor si Dana (ea n-are blog). O sa mai caut maine in magazine si daca nu gasesc voi imprumuta una. Pampas si Bobby ziceau sa cer aici ajutor pentru “lopatare”, dar am zis “nuuuuu.” Eh, o sa vad eu ce fac.

Am vazut aseara Charlie’s War si mi-a placut mult de tot. Mi-a placut nu numai pentru ca dialogurile au avut umor, dar si pentru ca a fost o lectie de istorie bine venita [mi-aduceam aminte amuzata de un curs de istorie de mai demult in care mi se spusese ca afganii au fost extrem de curajosi, ca i-au batut pe rusi cu mainile goale (in comparatie cu resursele URSS, nu aveau mare lucru), ca rusii au fost invinsi prin strategii ingenioase care au compensat lipsa armelor, abia mai tarziu am aflat de cate resurse pompasera americanii acolo].

Dar mi-a placut filmul si pentru ca Tom Hanks este actorul meu preferat. M-am gandit sa fac un top al filmelor mele preferate cu el, ca-n High Fidelity.

1. Forrest Gump
2. Philadephia
3. Band of  Brothers
4. Cast away
5. Saving Private Ryan / Charlie Wilson’s War (nu ma pot hotari daca cel din urma sa intre sau nu in topul preferintelor).

Si Green Mile, dupa Stephen King, mi-a placut mult. Greu sa faci un top. Stupid intr-un fel, e greu sa compari filmele astea cand sunt atat de diferite. M-am raportat la cat de mult mi-ar placea sa le revad, in orice moment al zilei, un fel de impresie generala, nu la altceva.

Mai incerc ceva. Top 5 melodii Beatles:

1. Yesterday
2. Let it be
3. Anna (go with him)
4. I want to hold your hand
5. Obladi oblada

Top 5 cantece ABBA:

1. The winner takes it all
2. Knowing me, knowing you
3. I have a dream
4. Voulez vous
5. Thank you for the music

Nu stiu multa lume care sa nu spuna ca Mamma mia sau Dancing Queen sunt cele mai bune cantece ale lor. Mie imi plac mai mult acestea 5 totusi.

As vrea sa vad si Rambo. Macar numai asa, ca sa-mi aduc aminte de copilarie. Pe-atunci vedeam Rambo I pe caseta VHS, tradus execrabil,  de cateva ori pe saptamana. Si Cobra, si Rocky. Trebuie sa vad ce a mai facut Sylvester.

Varianta online se gaseste aici, iar articolul la care am lucrat cel mai mult este asta.

N-am gasit cizme. Apropo de ce va spuneam ieri. Dar am cumparat cadouri de Mos Nicolae.

Am primit un telefon de ziua mea de nume. Inca invat sa folosesc telefonul, but it outsmarts me for the moment. Sper sa nu-l fac praf cand il scap pe gresie, fenomen iminent de altfel. Sunt neindemanatica.

Anul asta nu am prea simtit ca e ziua pe 30 noiembrie. Am avut o zi lunga, nu grea, doar lunga la serviciu si nici la telefon nu am prea vorbit. Seara am primit minunatul cadou (e minunat pentru ca cineva a tinut minte ca as vrea un telefon nou si cam cum sa fie masinaria) si am baut o jumatate de pahar de vin.

Mi-am adus aminte ca M. m-a sunat. Imi spunea ca nu are timp de nimic. El munceste prea mult. Traim ca sa muncim si nu muncim ca sa traim. Pentru ca nu ne-am mai vazut de un an cred desi sta la 10 minute de mine. Sau poate totusi ne-am vazut acum cateva luni, dar am uitat eu.

M-au mai sunat si altii. Ce-mi place mie cand de zilele de nastere sau de nume reinvie mortii. Te suna tot felul de stafii din trecut si-ti ureaza clasicul safiiiubita si-ti vine sa le spui vreo doua de tip sa-tibagiundevaurarileaifipututsamaidaiuntelefonatunci dar zambesti cat sa se simta in voce si multumesti pentru ca n-are nici un rost sa iti mai aduci aminte si, in plus, de cate ori nu ai fost si tu in locul lor?

La farmacie, asta fara nici o legatura, ma intreaba mereu o domnisoara in halat alb “Aveti card de fidelitate?” si eu spun “Nu”. De fapt am, il tin acasa. Si ea insista “Ati dori sa va faceti acum? Beneficiati de o reducere de…” si eu spun “Nu.” As vrea de fapt sa-i spun ca reducerea de 1 leu nu ma intereseaza. Ca mi-as vinde cam ieftin fisa medicala unor necunoscuti. Ca as plati eu mult mai mult ca sa nu imi monitorizeze ei istoria medicala. Dar nu-i spun toate astea pentru ca oricum nu o intereseaza, ea ma intreba doar pentru ca i-au spus altii sa o faca.

Am senzatia de continua asteptare. Uneori imi pierd rabdarea si nu stiu ce sa fac. Alteori uit de ea. Ca atunci cand astepti la dentist si gasesti in sala de asteptare o revista atat de interesanta ca uiti de durere si de ceea ce urmeaza dupa ce intri in cabinet. Tot nu stiu ce astept.

Am dormit prost. Nu imi place sa ascult visele altora, asa ca o sa ma abtin si eu la randul meu sa dau detalii despre cosmarul pe care l-am avut. Dupa ce facusem ceva ce regretam, mi-am spus “Nu stiam ca pot sa spun nu.” M-am trezit tulburata si de atunci ma tot gandesc ca am de ales.

Incredibil cum toamna asta a trecut atat de repede. Credeam ca ma va tortura fiecare zi ploioasa. Fie nu au fost zile ploioase, fie nu am fost eu atenta la ploaie.