Andressa

M-au lovit unde ma doare mai tare: nu am apa calda.

Eu cred ca asta s-a intamplat pentru ca ieri, cand am auzit a Preafericitul s-a dus, in loc sa plang am zis : “Haha, fac pariu ca nu mai e atat de fericit acum!” Energia negativa rezultata in urma acestei glume ingrozitoare s-a dus fix in teava cu apa calda, tocmai acum cand  e de groaza sa ma spal cu apa rece pentru ca am niste problemute medicale.

Apropo de probleme medicale, precizez ca ieri am avut o experienta chirurgicala (cu anestezie locala, spre deosebire de Preafericitul Camghinionist) ce a fost indulcita de doamna doctor prin folosirea de numeroase diminutive (voi scrie cu diacritice ca sa nu se piarda farmecul cuvintelor): mânuşiţe, picioruşe, aculeţ şi, preferatul meu, popou!

Fata de anul trecut (link1 link2 link3), am mers la clinica privata si de aceea nu am mai avut atatea peripetii.

Nostalgia ma napadeste cand imi aduc aminte de sala de operatii in care mi-era frig… Si de studentii la medicina care se holbau la mine… Pai, sa va zic cum era pe vremea mea… O lacrima de emotie mi se scurge pe obraz cand mi-aduc aminte de bisturiu si usa salii mereu deschizandu-se: “Domnu’ doctor, v-am adus si noi ceva!” – “Da, da, lasati acolo plasa.”

Hehe, nu mai e ce-a fost! La privat a fost fara intreruperi, fara cozi, fara spaga.
Si cum diminutivele atentueaza parca durerea, anunt astfel ca am dat drumul la comentariute pe blogulet. Comentati fericiti! Dar nici prea, prea fericiti, nici foarte, foarte.

Share

Azi am participat la Conferinta “Blog vs. Jurnalism traditional” ce a avut loc la Centrul Cultural American. Iata la Dragos Novac agenda evenimentului: click.

Eu nu as fi pus un “versus” intre cele doua. As fi pus “si”. Eu cred ca cele doua se completeaza reciproc. Blogurile completeaza oferta de informatie a media traditionale pentru ca procesele de selectie si de verificare folosite de jurnalisti impiedica anumite informatii de interes pentru consumatorii de media sa patrunda pe flux. Blogurile umplu un gol mare pe piata textelor de opinie. Iar media “vechi” completeaza blogurile tocmai prin stilul obiectiv, oferind o varianta mai cizelata, trecuta prin verificari a informatiei.

Ce spun mai sus s-a spus si acolo. Discutiile au fost interesante. Speram totusi se dezbata mai mult anumite chestiuni precum initiativele comunitatii bloggerilor romani. Au fost trei module fiecare din ele cu mai multe persoane la microfon si putine intrebari din sala. Mi-au placut exemplele date de vorbitori referitoare la efectele blogurilor, datele despre publicitatea in bloguri si cadrul legal in care ele isi duc traiul.

L-am vazut pe Catalin Tolontan acolo, cel mai cunoscut blogger roman din cate stiu eu (daca nu l-a luat Cristi Chivu de curand!). A stat foarte putin (mi-a spus ca il cheama “offline-ul”, adica are treaba in redactie) si parea sa nu stie foarte multi bloggeri ceea ce ma face sa cred ca bloggerii in general ii stiu doar pe cei mai influenti ca ei, iar cum el e la varful piramidei…

Am plecat de la intalnire cu trei idei:

1. …sa organizez un mic eveniment impreuna cu Bogdan Manolea si Cristi Manafu, in urma unei discutii cu cei doi. Mai multe detalii curand.

2. Este incredibil cat de putini bloggeri suntem in Romania (daca nu am fi putini nu ne-am sti aproape toti dupa nume sau dupa URL si nu ne-am tot intalni la aceleasi evenimente sau in aceleasi carciumi!) si totusi cat de greu ne este sa ne coalizam pentru o cauza comuna. Tocmai cand dezbaterile ar trebui sa fie usor de organizat (pentru ca suntem putini intram intr-o sala toti!), multi ataca ideile inovatoare si refuza dialogul. Unii refuza sa mai incerce organizarea de evenimente pentru ca au fost acuzati de vedetism de altii care nu stiu decat sa critice si sa critice iar. Ca niste babe, pe cuvantul meu!

3. E atat de usor in fata unui monitor sa stergi pe jos cu cineva fara argumente! Iar blogurile ofera aceasta arma: distrugerea unei imagini printr-un click pe “publish” (daca postezi un text in care il acuzi pe un politician ca e pedofil, dreptul la replica dupa cateva saptamani nu va repara scaderea popularitatii acelei persoane). S-a discutat despre credibilitate astazi, dar si despre popularitate – cele doua se confunda adesea si un blogger poate face mult rau fara a se teme de repercusiuni.

Evenimentele de acest tip dau ocazia oamenilor sa se cunoasca intre ei si offline, sa discute, sa puna la cale proiecte ce duc online-ul intr-o noua etapa (nu stagnam, dar ne miscam incet!). Ca studenta pe punctul de a infrunta lumea dura a business-ului cu numai o diploma de jurnalism in buzunar, sunt incantata de oportunitatile ce se intrevad!

Share

Ramona Gabor inainte si dupa operatii.

Creierul Ramonei Gabor inainte de operatii….

… si dupa operatii.

Share

(*era un banc cu greierele si furnica in care greierele devenea cantaret de succes si pleca in franta, in turneu. furnica ii zice: “daca il vezi pe la fointaine, sa ii zici sa se duca dracu’!”)

Acum o saptamana m-am dus la dentist pentru ca trebuie sa-mi fac o lucrare, m-a luat si o durere de masea, in plus, am aflat ca maselele de minte imi cresc pe orizontala, trebuie sa ma operez de patru ori!, (de 5 ori, pardon, ca si apendicele e bolnav!!), ma rodeau pantofii si… m-au prins controlorii in autobuz, frate! WTF.

Share

Sa vedem despre ce e vorba:

Trei elevi – exmatriculati pentru sex oral la scoala
de Eugen CHELEMEN

Doi baieti si o fata din clasa a IX-a a Grupului Scolar Metalurgic Galati au fost exmatriculati, dupa ce au facut sex oral in toaleta scolii. “Elevii s-au laudat de ceea ce au facut in WC in fata colegilor de clasa, apoi au aflat jandarmii si, in cele din urma, s-a declansat o ancheta. Elevii au recunoscut in declaratii scrise obscenitatile pe care le-au facut in toaleta. Ca urmare a acestui fapt, s-a decis exmatricularea”, ne-a declarat Simion Stefan, inspectorul scolar general de Galati. Fata a spus, initial, ca a fost obligata de cei doi baieti sa faca sex oral, iar apoi a recunoscut ca a facut scenele porno de bunavoie.

2 Februarie 2005. Sursa aici.

Ai putea spune ca niste elevi merita o a doua sansa. Sau ca ar trebui sa ne ingrijoreze comportamentul lor si sa avem grija, noi, ca membrii societatii, ca cei trei sa ajunga sa discute cu un consilier psihologic. La 17 ani, sa faci sex in scoala si apoi sa dai declaratii despre asta, poate fi o experienta traumatizanta. Ultimul lucru de care as spune ca au nevoie niste elevi in aceasta situatie, deja stigmatizati de colegi si de profesori, este sa fie exmatriculati! Sa le taiem si ultimul fir de care atarna viitorul lor, nu?

Ma intreb din ce fel de familii proveneau acei tineri. Inainte sa fie exmatriculati, s-a discutat cu parintii lor? Sunt sau au fost abuzati sau neglijati? Multe din cazurile de comportament deviant au la radacina o relatie nesanatoasa cu familia. Si acum doar presupun, nu am de unde sa stiu de ce tinerii aceia s-au filmat facand sex. Dar sunt sigura ca exmatricularea a fost o idee foarte proasta, o decizie ce ii indreapta si mai mult pe cei trei spre o viata la marginea societatii. In loc sa-i ajutam, sa-i reintegram – daca e cazul – exmatriculandu-i ii indepartam si mai mult de sanse.

Si altii mai fac prostii:

O profesoara din Slatina a fost surprinsa, la Sibiu, intr-un bar la o cafea si o tigara alaturi de elevii pe care ii insotea intr-o excursie.

24.02.2007. Sursa aici.

Profesoara a primit un avertisment.

Sau o alta profesoara greseste:

O profesoara este anchetata pentru ca a fost filmata dansand la catedra si discutand aspecte din viata ei personala elevilor.

Sursa aici (scoll down).

Profesoara urmeaza sa fie evaluata psihic pentru a se stabili daca mai poate preda.

Nu militez pentru pedepse mai aspre in cazuri de abateri mai mici sau mai mari de la statutul profesorului, cred insa ca MEC se grabeste sa “scape” de elevii problema, fara a incerca sa-i ajute, fara a-si pune problema, ca in primul exemplu, ca acuzatului i se pot inchide orizonturile.

Share

Cand eram mica, de Craciun, casa matusii mele se tranforma intr-o sauna: mamaie facea cozonac. Geamurile erau sigilate, usa zavorata, nici sa respiri adanc nu era indicat! Orice tresarire a curentilor de aer putea distruge minunata coca dulce asa ca intreaga familie conspira la realizarea cozonacilor cu foarte, foarte, foarte multa nuca. Asa ne placeau noua. Imi placea sa mananc cozonac cald si imi pica greu, dar nu ma puteam abtine.

Eu nu mananc dulciuri de obicei, dar Craciunul nu-i Craciun fara sarmale si… cozonac!

De dor de mirosul ala, m-am hotarat anul trecut sa incerc si eu sa fac cozonac. Am stat 6 ore dupa el, am framantat de am facut febra musculara, m-am bagat coca si-n par, am stropit si peretii in avantul meu creativ si a iesit…. o paine bine crescuta. Am uitat sa pun zahar asa ca, vorba mamei, daca il bagai un pic in toaster mergea grozav cu sarmale.

Anul asta am gustat Cozonacul de Acasa de la Boromir. Mirosul de nuca multa si stafide a fost primul semn ca, oricat as fi transpirat eu in bucatarie, nu as fi nimerit aceleasi proportii intre ingrediente. E dulce si pufos, ca atunci cand mamaie nu-l punea pe masa. Numai ca mamaie nu punea bucati de portocale: si rau facea! Cozonacul asta are gust de… Craciun.

Share

Concursul Starbucks anuntat aici s-a terminat. Asadar marti, la 19:30 pe 14 decembrie voi sta la povesti la Starbucks din Plaza Romania (in postul precedent am anuntat ca loc de intalnire AFI Cotroceni din greseala, imi cer scuze!) cu Miky (Diana n-a putut veni), Corinas si Raluca!

Asadar, fetelor, nu uitati sa aduceti cu voi o carte pentru programul “Carti pentru copii”. Cartile donate de clientii Starbucks vor fi oferite organizatiei SOS Satele Copiilor si Civika, cu scopul de a creste sansa la educatie a copiilor. Asadar, alegeti cartile cu grija. Mai bine basme decat literatura erotica, mai bine atlase geografice decat filozofie (daca nu cumva e “Lumea Sofiei”, aia merge!).

Va multumesc tuturor celor care mi-ati scris comentarii cu povestile voastre. Sper sa ne intalnim cu alta ocazie la o cafea aburinda sa ne cunoastem putin.

Daca acest concurs s-a derulat sub sloganul “Povestile sunt daruri. Imparte-le!”, eu zic ca, indiferent daca ne vedem marti sau alta data, daca ne vedem in aceasta formula sau cu alte persoane, ar trebui sa profitam de orice moment sa spunem o poveste frumoasa. Indulceste sufletul si apropie oamenii. Craciun fericit!

Share

O carte, poate chiar Biblia, mobilul, baterii, mp3 player, poze… bla bla bla.

De ce spun unii că asta și-ar lua cu ei pe o insulă pustie? Don’t you, guys, watch Lost?

Lucrurile care ți-ar face viața cu adevărat mai ușoară sunt medicamentele, tampoanele, hărtia igienică (sau cartea preferată, dar hărtia ei e probabil mai puțin moale…).

Share