Andressa

I’m so using my vivishor now and loving every click of it.

Bai, ca de fiecare data cand am o idee misto, aflu ca cineva a avut-o inaintea mea. )

Pana ma apuc eu sa fac pagina delicios.andressa.ro cu retete facute de mine (deja pozez toate cratitele cand fac opere de arta culinara), o sa o fac probably never, sa fim realisti, fac poze sa ma aflu-n treaba, Mazilique a lansat un superblog cu retete culinare de m-am facut galbena de pofta si de invidie!!

Luati de aici daca va tine. Link.

Face niste retete de centura neagra, dulciuri la care eu nu m-as baga decat cu lingurita / furculita, in nici un caz cu mainile inainte direct in aluat! (Recunosc ca am avut o tentativa de pricomigdale esuata lamentabil si de rusine nici nu ma mai apropii de zahar).

Chapeau, Mazi!

Nu stiu daca Vlad s-a tinut de cuvant, dar eu am mai facut paine, asa cum am promis! Si am vazut ca si Cristi Sutu s-a pus pe treaba!

Am facut asadar un Atelier de paine la mine acasa la care eu am fost singura participanta si astfel am castigat premiul “Cea mai frumoasa paine”. Premiul a constat intr-o chifla. Yay!

Am trecut deja la nivelul “avansati” si am facut paine cu masline, la cererea Testosului, din – tananam! – faina 650! Sunt o profesionista! Vorba maica-mii, o tin tot asa si-mi deschid un bistro, ce atata carte! Pana la Chez Andressa, ma laud cu painea pe care o vedeti in poza (facut chifle ca sa se coaca mai repede. au fost mai multe chifle, dar pana m-am gandit sa fac poza, cateva au fost luate de maini criminale si mancate).

Pentru cei care au participat la atelier, cei initiati deja in tainele brutariei, mentionez ca faina 650 face coca mult mai elastica, de aceea si rezultatul e mai elastic, painea se rupe mai misto, nu se faramiteaza, iar coaja iese mai groasa, e o crusta din-aia de paine adevarata, nu de cozonac. Eu am folosit faina “nature bio” de la Cora, 7 lei / kg parca. Am uns painea cu putin ou si am pus niste seminte de susan pe ea. I-am sabotat deci cura de slabire Testosului.

IAzi am fost si mai tare! Daca n-ar fi vorba de brutarie , ci de World of Worcraft, as fi fost un Undead Night Elf de nivel 20!! Daca exista asa ceva, habar n-am, de fapt. )) Dar cum e vorba de brutarie, sunt doar la nivelul “faina cu cereale” si vin. Adica am folosit de data asta faina cu 6 feluri de cereale, speciala pentru paine (de la Mega Image, 13 lei / 2 kg parca) si mi se pare foarte misto!! Am pus si masline si – tananam – putin vin in aluat. Am citit ca asta ii da un gust deosebit. Mi-a iesit beton! Ma rog, nu beton, painea calda e moale…

Violeta has created a bread-baking maniac!! A monster!!

ps: nu va ingrijorati! Am tot 49 de kg. )

pps: ma lupt cu demonul obsedat de gatronomie, but I’m turning to the dark-cooking side ) va trebui sa-mi  fac un blog special despre chestiile pe care le gatesc, ca sa nu va plictisesc pe toti. Hm, oare cum se face un subdomeniu? delicios.andressa.ro?

Se numeste Vivienne Tam, dar eu ii spun simplu, “Vivishor”.

E un laptop cu diagonala de 10″, un fel de Barbie Gadget!

Ne-am imprietenit imediat pentru ca e foarte usor si colorat, spre deosebire de monstrii cu tastatura care imi rup spatele si arata ca o cutie de pantofi, numai ca mai subtire.

L-am primit de la HP pentru ca am fost cuminte si pentru ca sa va spun si voua cum mi se pare.

Recunosc ca atunci cand Flavia, prietena mea cu care am lansat Overheard in Bucharest, mi-a zis acum vreo 2 luni ca vrea sa-si ia un laptop-jucarie, adica mic, mic de tot, mi s-a parut o idee neispirata. Da, e usor, dar cat de mult il cari de fapt? Si daca e mic, mic, nu e enervant, enervant? Lucrurile s-au schimbat atunci cand am vazut la o alta tipa, intamplator, un laptop-de-buzunar si mi s-a parut bestial! ) In teorie, era o prostie, practic insa era o mare smecherie!

Pentru ca am deja o magaoaie de 15″ si nu am castigat la 6 din 49, am zis ca mai astept pana sa-mi iau unul. Uite insa ca am o mini-stea norocoasa si am primit mini-laptopul! Acum ma intreb, bineinteles, cum am trait fara el pana acum!

Cel mai mult imi place la jucarie ca e ultraportabil. La greutatea asta, il poate cara si un strumf. Ma rog, o strumfita, e destul de colorat totusi.

Si ajungem la al doilea lucru care imi place foarte mult: arata foarte bine.De fapt, se numeste Vivienne Tam dupa creatoare de moda care a facut designul produsului. Tipa e nascuta in China (numele chinezesc era Yin Yok Tam, dar si l-a schimbat cand a urmat Scoala Catolica in Hong Kong),a studiat la Londra,  iar cum ea locuieste la NY si e foarte apreciata pentru colectiile ei, unele dintre ele destul de controversate (colectia Mao din 1995 – puteti citit despre asta aici daca vreti detalii). Ii puteti vedea site-ul lui Vivienne aici. Ea a facut designul unei serii de produse HP in editie limitata. Laptopul pe care il am e unul dintre cele 50 de acest fel aduse in Romania.

Si ajungem la al treilea lucru care imi place la acest laptop: exclusivitatea! Stiti cum e sa vezi o tipa cu pantofi la fel ca ai tai, poseta sau rochie ca a ta? Ei bine, cu doar 50 de bucati de-astea in Romania, cred ca pericolul de a vedea o jucarie identica este destul de mic.

Acum partea mai putin fluffy! Primul lucru care m-a facut ma incrunt la jucarie e faptul ca nu e prea dotat. Nu are CD/DVD-ROM, de exemplu. Dar mi-am dat seama ca nu am mai folosit un CD de… nu mai stiu. Poate de un an, poate de mai mult timp. Am un memory stick de 1 giga in portofel mereu, just in case!

De fapt computerul asta nu e facut ca sa salvezi lumea cu el. E facut ca sa te simti bine si sa arati bine. Oriunde.

Se conecteaza wireless la internet, are webcam si microfon incorporat, bluetooth, are un hard de 80 giga, iar bateria tine cateva ore bune. (Gasiti pe primul link specificatiile tehnice).

Am prieteni care pufaie a dezamagire la orice computer pe care nu se pot juca World of Warcraft. Altii care pufaie daca nu pot folosi Autocad! Dar pentru asta ai nevoie de o magaoaie, nene, nu de o jucarie diafana!

All in all, e superb pentru verificat mailul, blogat, se cara extren de usor (eu l-am pus in husa lui si apoi in poseta!) si  arata adorabil: tastatura e rosie, dupa cum ati vazut, iar caracterele sunt scrise cu un fel galben inchis; boxa este chiar sub monitor, cum ar veni, la balamaua laptopului. Exteriorul e colorat, inspirat din desenul unor bujori, asa zice Vivienne Tam.

Nu stiu cat conteaza pentru voi, dar pentru mine, un gadget, pe langa a fi util, e important sa arate si bine, sa fie personalizat si usor de folosit. Sa simt ca e facut ca pentru mine!

Azi am aflat ca este Ziua Europeana pentru Depisatarea Melanomului. Pentru ca suna mai dragut si mai putin inspaimantator, eu i-am spus “Ziua Alunitelor“.

update: Ziua Alunitelor e de fapt pe 25 mai, am primit un al doilea email cu erata. Scuze!

Eu am o piele sensibila si pentru ca vesnic am de patimit din cauza asta, sunt foarte atenta. In ciuda faptului ca sunt catalogata drept ipohondra , deja ma dau cu crema de protectie solara cand ies din casa, desi merg doar pe strada, nu ma duc la plaja. Cred ca romanii sunt inconstienti cand vine vorba de sanatatea lor. Nu numai ca in general iau medicamente cu pumnul la sfatul farmacistului sau, si mai rau, al unor cunostinte, dar de multe ori ignora probleme grave si ajung la medic cand nici nu mai pot merge pe propriile picioare.

Eu una ma innegresc de grija cand vad ca oamenii stau la plaja fara sa se dea cu lotiune de protectie solara. Pana mea, chiar daca nu mori de la asta, oricum arata bolnavicios sa ai pielea ca racul, ustura de mori, iar cojirea e megadizgratioasa! (Imi aduc aminte cand eram mica si mergeam cu mama la Mamaia si ma dadea mama cu nu-stiu-ce cacasmac uleios cand stateam la plaja si intr-un an am cam depasit perioada rezonabila de dat cu lopatica la soare si am petrecut o noapte plina de iaurt pe corp, in chinuri groaznice. Never again!!!)

In orice caz, chiar daca nu mergem la plaja, e bine sa ne urmarim pielea, mai ales daca avem alunite. Am primit un mail de la Avene in care scrie ca saptamana asta e pus la dispozitie un numar de telefon gratuit pentru programari la consultatii dermatologice gratuite. Asa ca daca aveti o alunita dubioasa sau pur si simplu vreti sa stiti cum sa va feriti de cancerul de piele, sunati, sunati, sunati si intrebati!

Numarul de telefon este 0800.800.883.

Iata si afisul campaniei. Si sloganul meu, propriu si personal: “Daca n-ai grija, vai si amar de pielea ta!”

update: Am aflat ca in numai trei zile de cand a fost deschisa linia telefonica s-au epuizat toate programarile la cei 263 dermatologi din program. Au fost cam 140 de apeluri pe ora! Poate m-am inselat, romanilor le pasa de sanatatea lor. Ce bine! )

…Carmen! A lasat 90 de comentarii in perioada 25.03 – 25.04.

Pe locul al doilea este Alexandru cu 83 de comentarii lasate in aceeasi perioada. Asa ca, Alexandru, fii pe faza, poate Carmen nu raspunde la mesaj!

Multumesc pentru perticiparea intamplatoare sau voluntara la concursul “Comentarii fara numar“.Sa-i spunem asa.

De ieri s-a incheiat perioada concursului. Voi numara in cel mai scurt timp posibil comentariile si va voi anunta cu o completare la acest post cine primeste geanta de la Booq.

Voi scrie un mail acelei persoane (pe adresa lasata la comentarii) pentru a solicita numele complet si adresa de livrare a produsului. Daca nu mi se va raspunde intr-o saptamana, voi scrie persoanei situate pe locul al doilea. Si asa mai departe.

Multumesc din nou.

Adevarul e ca nu am fost prea curajoasa.Inainte de operatie, dupa un xanax, m-a apucat un plans… )

Starea de nervozitate a inceput cand imi venea sa-l strang de gat pe Testos care, atat de adormit de la ora 7, de cand ne treziseram ca sa plecam la spital, tacea malc in loc sa imi distraga atentia de la ceea ce urma sa mi se intample. Nu-mi era frica de operatia propriu-zisa cat mi-era groaza de starea de rau de dupa. Cu Xanaxul la bord si cu Testosul un pic mai treaz, m-au lovit toate gandurile lacrimogene, declaram cu patos dragoste si uite-asa sarea camasa de pacient de pe mine…Inca un pic si fugeam in pijamaua aia semitransparenta pana acasa, numai sa scap de asteptare.

In rest am fost cuminte, am adormit repede, am dormit mult si dupa si am zambit la pozele facute de Testos.

Din pacate, asa cum ma asteptam, starea de dupa a fost ingrozitoare. Aproape ca nu aveam control asupra mea, mi-era atat de somn incat nu puteam vorbi, nu ma puteam contrentra incat sa ascult mai mult de doua fraze fara sa intreb “poftim?”, eram obosita, dar nu puteam nici sa dorm.Nu v-as dori sa treceti vreodata prin asa ceva, va urez multa sanatate!!

Cum nici cofeina nu am voie, din cauza regimului, am fost o leguma in urmatoarele 24 de ore (din care am dormit vreo 16). A doua zi am mers insa la serviciu, zambareata si energica. Doar v-am spus ca am fost cuminte.

Am supravietuit. Am dormit ieri toata ziua din cauza anesteziei. Sunt inca zombie, dar incet, incet imi revin. Mersi pentru incurajari.

N-am visat nimic in timpul operatiei.  Dupa operatie am visat-o pe Monica Columbeanu.

Peste vreo 10 ore o sa fiu operata din nou. A treia ora (prima data, a doua oara).

Stati linistiti, nu e grav. Dar e suficient de grav pentru a fi anesteziata de-a binelea, adica general, o premiera pentru mine. Si mi-e cam groaza de cum o fi somnul ala de spital, ma intreb daca o sa visez, daca o sa-mi amintesc ceva, daca o sa ma trezesc inainte de vreme si cine va fi acolo cand ma dezmeticesc si vad in ceata. Testosul va astepta pe hol.

Urati-mi somn usor!

Am pus poze de la Paris, unde am fost weekendul trecut, dar nu am scris nimic. M-am tot gandit si nu-mi convenea frustrarea pe care inca mi-o aduce acest oras.

Am fost prima data la Paris acum 10 ani. Nu era prima data ca vedeam o capitala din Europa de Vest. Trecusem deja o data prin faza in care ma minunam de curatenie, de aspectul strazilor, al cladirilor, de comportamentul oamenilor. Adulmecasem si studiasem intr-o excursie prin Ungaria, Austria, Germania magazinele cu parfumuri, strazile inguste pe care se plimbau pisici, balcoanele colorate de petunii roz si mov, cafenelele unde chelnerii sunt politicosi si serviciul e inclus in nota de plata, mijloacele de transport in comun in care toata lumea citeste.

Cu toate astea, Parisul m-a facut praf. Am vazut zece muzee, m-am asezat la zece cafenele, am schimbat metroul de zece ori. Nu m-am saturat. Unii spun ca nu e prea curat, eu spun ca atmosfera e superba.

De atunci am mai fost in Paris de cateva ori. Anul asta m-a scos din sarite faptul ca inca nu mi-a trecut sentimentul de “niciodata nu voi simti asta zilnic, pentru ca ma voi intoarce intr-un cosmar urban.”

Ma intreb daca se va intampla vreodata asta. Daca ma voi plimba vreodata printr-un oras superb bucurandu-ma de el si atat, fara complexul unui cetatean european de categoria a doua. Sau a treia.