Fiecare blogger care lansa invitatii trebuia sa isi anunte oamenii sa se imbrace dupa echipa din care facea parte: hippie, rock, hard rock si anii ’20 (cred). Dupa cum ghiciti vazand poza, eu am fost in echipa Hard Rock.

Poze de la eveniment mai gasiti la :

Criserb

Piticu

Sorin.Rusi.ro

Zonga Facebook

Sutu… cred ca va pune in curand, eu sunt gata sa pun link =))) Probabil ca doar in pozele lui apar si eu, in rest nu m-am vazut pe nicaieri. Dar jur ca am fost acolo!!!

Mai pun linkuri pe masura ce le gasesc si va povestesc despre petrecere mai tarziu, cand imi fac putin timp.

UPDATE: dovada ca am fost acolo vine de la Sutu. Iata cateva poze.

© 2012 Andressa. Toate drepturile rezervate.

In adolescenta, am rupt complet legatura cu unii oameni, desi ne stiam de ani buni, trecusem prin multe si ne legau mult mai multe lucruri decat ne desparteau. Dar am considerat ca anumite lucruri nu pot fi trecute cu vederea. “Bai, cine spune asa ceva, nu poate fi prietenul meu.” Sau… “Daca nu ma ajuti cand am o problema, inseamna ca eu sunt fraiera ca te consider prieten.” Nu acceptam ca cineva sa ma dezamageasca. Si uite asa, am incetat sa ma vad si sa sun persoane care au incetat la randul lor sa ma caute. Imi pare sincer rau, mi-e dor de cei carora le-am spus demult “Nu vreau sa te mai vad niciodata” si m-am tinut de cuvant. Aveam pretentii prea mari de la ei. Si cred ca acea karma negativa ma va urmari mereu.

Nu stiu de ce, dar cu mintea de acum, accept dezamagirile ca pe ceva foarte firesc. Nu ma mai astept ma nimeni sa se ridice la nivelul dorintelor mele. Intr-un fel, cred ca asta e iubire. Sa-i accepti pe oameni asa cum sunt, iar majoritatea suntem si lasi, si enervanti, si foarte egoisti. M-as simti foarte singura daca as continua sa pedepsesc oamenii care imi intorc spatele  cand mi-e lumea mai draga. Prefer sa ma gandesc de cate ori m-au ajutat, decat sa pun pe hartie prostiile pe care le-au facut. Iert orice, desi stiu ca, la o adica, putini din cei pe care ii iert imi sunt prieteni pana la cer si inapoi. Adica nu stiu cati dintre ei imi permit si mie sa fiu altfel decat isi doresc ei sa fiu.

Exista o intreaga cultura creata in jurul conceptului de despartire de iubiti, dar nu vorbim deloc despre despartirile de prieteni. Totusi, exista relatii romantice care tin 3 luni sau 3 ani (si vorbim despre ele de 3 ori mai mult de atat) si prietenii care tin cat o viata de om. Cred ca ar trebui sa le pretuim mai mult si sa le dedicam mai mut timp in discutiile noastre.

Cred ca singurele persoane de la care imi permit sa mai am pretentii sunt in acest moment mama mea si Testosul meu. Mi-ar parea foarte rau ca nici ei sa nu fie asa cum imi doresc eu.

© 2012 Andressa. Toate drepturile rezervate.

© 2012 Andressa. Toate drepturile rezervate.

Ea pana in ultima zi a spus ca omul trebuie sa faca ceva, nu sa stea pur si simplu, iar asta a tinut-o sanatoasa pana la aproape 83 de ani. Mamaie era foarte, foarte tare.

Mamaie facea parte dintr-o generatie de oameni foarte puternici, care au trecut si printr-un razboi si prin comunism si o saracie ingrozitoare. Nevoia a invatat-o ca orice se rezolva, ca trebuie sa nu te plangi si sa faci tot ce poti ca sa iti fie bine. Pe vremea cand nu se gasea nimic prin magazine, mamaie tot facea o mancare de te lingeai pe degete. Avea retete din Ardeal, de unde era ea, si facea din orice bucatica mica de carne o tocanita bestiala din care manca toata lumea cateva zile. Si mancarea mea preferata cand eram mica era “ceapalau”, o mancare de ceapa care era in primul rand ieftina, dar mie mi se parea cea mai dulce si cea mai buna mancare de pe pamant.

Mamaie stia sa faca sapun sau branza, desi stateam la bloc si toata lumea voia sa cumpere din magazin totul. Ea dramuia foarte inteligent totul si uite asa avea mereu pentru noi ceva, chiar si un dar generos de nunta (pe care eu din pacate nu l-am prins, dar ma voi gandi la mamaie tot restul vietii).

Mamaia mea a facut totul pentru nepotii ei. Era vaduva demult, eu nu l-am prins pe bunicul. Ea s-a mutat mai aproape de matusa ca sa ajunga la nepotica si apoi, pe rand, i-au intrat in grija si ceilalti nepoti si a devenit un fel de educatoare in gradinita familiei noastre. Dimineata, cand eram eu foarte mica, mama pleca la serviciu pe la 5:30-6 (ca sa ajunga in celalalt capat al orasului la ora 7) si eu o auzeam cand se pregatea sa plece si incepeam sa plang si mamei i se rupea sufletul si plangea si ea si imi spunea ca va veni repede inapoi si ca mamaie trebuie sa ajunga si sta ea cu mine. Nici nu mi se uscau bine lacrimile pe obraji ca mamaie descuia usa (se sincroniza cu mama perfect) si ma lua repede: hai sa ne imbracam, hai pune-ti si aia ca e frig afara, hai sa mergem la verii tai. Si uitam repede ca mama a plecat si stateam sa ma imbrace mamaie cu cate doua perechi de pantaloni, una peste alta, si cizme de cauciuc imense ca era iarna si zapada pe atunci se punea pe asfalt, nu ca acum. Si petreceam ziua cu verii mei mai mari si ne jucam, iar mamaie ne facea de mancare si uneori ne mai povestea de cand era ea mica si mergea pe dealuri. O data s-a intalnit cu un lup si s-a speriat groaznic si lupul s-a speriat si el groaznic si au luat-o fiecare la fuga inapoi de unde venisera. Pe asta mi-a povestit-o de multe ori ca imi placea mie.

De la mamaie am invatat sa cos, sa crosetez si sa tricotez. Nu-mi folosesc aceste calitati niciodata, dar pe atunci era foarte distractiv sa ma joc cu croseta sau andrelele. Pe atunci nu prea aveam ce vedea la televizor, casete cu desene nu prea se gaseau, asa ca ne distram altfel. Mamaie mi-a facut si papusi din carpe, asa cum avea si ea cand era mica. M-am jucat cu ele, dar eu deja visam la Barbie, recunosc.

De cateva luni, de cand a inceput sa aiba probleme de sanatate si simtea cum timpul ei s-a dus, spunea sa fim cuminti. Si mie imi spunea sa nu ma cert cu prietenul meu. “Sa nu va certati, mamaie”. Asa spunea ea si eu ii ziceam “Nu ne certam, mamaie, de ce sa certam?”. Mamaie a fost bestiala. O sa incercam sa fim macar putin ca ea. Si o sa ne fie foarte dor de ea.

© 2012 Andressa. Toate drepturile rezervate.

2. Florin Piersic Jr.

3. Marius Moga

4. Alexandru Tomescu

5. Radu Vâlcan

6. Adrian Despot

7. Dragoş Bucurenci

8. Mihai Petre

9. Răzvan Fodor

10. Dan Cruceru

As putea spune ca Alexandru Tomescu este surpriza topului, dar avand in vedere ca Florin Piersic Jr. este pe locul al doilea, iar Moga e pe al treilea, mai bine zic ca e un top plin de surprize!  As zice ca seamana mai degraba cu un “top al celor mai doriti barbati care sa faca show la petrecerea firmei.” Tomescu va canta la vioara, Mihai Petre danseaza , Moga canta “mai sus, tot mai sus”,  Cruceru zice “aplauze pentru marius moga!”, Bucurenci spune “va rugam nu uitati sa donati la plecare pentru panselutele galbene” si… Florin Piersic Jr. tot e in plus. El poate sa scrie o carte despre ce se intampla.

Nu stiu de ce topul ma amuza, a fost facut de femei, din cate stiu. Femei care apreciaza un barbat cu burtica, daca ma uit la primul pe lista.

© 2012 Andressa. Toate drepturile rezervate.

© 2012 Andressa. Toate drepturile rezervate.

© 2012 Andressa. Toate drepturile rezervate.

Acasa am inceput sa caut pe Internet ecranizari si am gasit si cateva imagini filmate cu Anna Frank si aproape a o puteam si auzi vorbind (in imaginatia mea, sa fie clar). Ma atasasem atat de mult de ea incat, imi spuneam, cu sentimentele astea, daca as fi putut sa ma intorc in timp, si eu mi-as fi riscat viata ca sa o ajut, ca si Kugler, Kleiman sau Miep.

Ma rog, nu despre carte voiam sa scriu, ci despre un gand de atunci: despre cum textele (mai ales jurnalele intime, fie ca sunt pe hartie sau bloguri afisate pe monitoarele noastre), ne fac sa ne apropiem atat de mult sufleteste de autorii lor incat, desi este o relatie unilaterala (autorul nu stie cine il citeste si nici nu dezvolta sentimente de afectiune pentru public), ca cititor il iubesti pe autor ca pe un prieten. Si asta am simtit si eu ca autoare de blog de cateva ori: cand eram plecata in Polonia si necunoscuti imi scriau ca vor sa ma ajute, sa imi trimita pachete, sa imi aduca lucruri de la mama sau ca daca trec pe acolo vor sa ma intalneasca, atunci cand am cazut in cap (la propriu) de pe cal si am scris ca aveam capul bandajat si toata lumea ma intreba cum sa ma ajute, iar ultima oara acum, cand am dat vestea logodnei si oamenii imi scriu mailuri si comentarii cu ganduri frumoase. Va multumesc, chiar daca nu va cunosc.

PS: sper ca blogul asta sa nu aiba totusi un final trist.

© 2012 Andressa. Toate drepturile rezervate.

Daca atunci am raspuns asa…

petit_sapin: ceea ce ne duce la cea de-a doua intrebare a lui iulian si cu asta gata 
petit_sapin: care intrebare se refera la maritis
petit_sapin: adica te mariti?
Andreea Retea: pai nu stiu
Andreea Retea: adica in viitorul apropiat? sau cum ?
Andreea Retea: vreodata?  )
Andreea Retea: lool
petit_sapin: nu stiu, a zis ca cum vrei tu sa interpretezi
Andreea Retea: e buna de tot asta. nu-mi propun sa ma marit luna asta, anul asta, habar n-am. candva? nu stiu. se prea poate, dar nu e scopul meu in viata, nu cred ca a te casatori este apogeul implinirii unei persoane. oricum, viata mea amoroasa este off-limits 

Pe atunci inca nu-l cunoscusem pe Testos. Abia peste aproape un an ne intalneam si ne indragosteam. Acum pot sa raspund asa…

Da, ma marit. In 2012. De Craciun, cand eram in Bruxelles, Testosul a reusit sa ma surprinda, desi eram cu ochii pe el si simteam ceva in aer (ca dovada, acum vreo doua saptamanai, cand au venit pe strada colindatorii cu trompete si de toate, eu am alergat la fereastra crezand ca imi face o sereneda! =)) Nu va zic ce dezamagita am fost cand am vazut gasca de colindatori imbracati in Mos Craciun in loc de mariachi!) In vacanta m-a cerut de sotie ca-n filme (nu dau detalii, ca e totusi momentul nostru) si am zis da.

Intotdeauna mi-a placut cuvantul frantuzesc “fiancee” si acum pot sa il folosesc! ”This is my fiancee, Andreea!”, asa m-a pezentat Testosul, cand am mers la bijutierul din Bruxelles de unde cumparase bijuteria care sta acum pe degetul meu inelar ca sa sa o micsoram putin (am degete imposibil de subtiri si cu aceasta ocazie am aflat si eu pe cate scari se poate masura circumferinta inelului si cat s-a chinuit Testosul meu sa afle ce este aproape masura mea). Seara, ne-am intalnit cu prietenii nostri, Marta si Cristi Manafu, abia aterizati in oras, si, dupa ce le-am dat vestea noastra, am baut multa sampanie.

Desi imi place foarte mult statutul de logodnica, nu cred ca ma voi bucura de el prea mult. In 2012 va fi sfarsitul lumii… mele de burlacita! De Revelion, va rog sa beti un pahar de sampanie si pentru cuplurile fericite! Adica si pentru noi!

© 2012 Andressa. Toate drepturile rezervate.

© 2012 Andressa. Toate drepturile rezervate.