GANDIM

Cu relatia la psiholog 3. Diferenta dintre boala si somatizare

Vin cateva zile de vacanta pentru copii si de concediu pentru adulti, iar pentru toata lumea asta e motiv de bucurie. Pentru unele familii insa, e un motiv de stres pentru ca cei mici au anumite simptome si sunt foarte greu de diagnosticat.

De parca ar fi epidemie, in vremurile noastre somatizarea la copii este foarte des intalnita. Ba ii doare burta, ba capul sau au ameteli. Nu se leaga totusi, nu au parca nimic, analizele ies bine, simptomele dispar si reapar. Am aflat de cateva cazuri grave in familiile de cunostinte si prieteni.

Mintea si corpul nostru se afla intr-o relatie stransa si nu pot fi despartite sau tratate separat. De aceea, tot ceea ce traim in plan fizic se reflecta in plan psihic (atunci cand lucram cu corpul nostru, facem miscare, exercitii fizice si ne simtim bine, increzatori, cu sentimentul de putinta), iar ceea ce traim in plan psihic se reflecta in plan fizic (atunci cand avem o zi mai tensionata ne doare capul).

mi-a spus Dorina Stamate, psihoterapeut de la Clinica Oana Nicolau cand i-am pus intrebari despre asta. Cum iti dai seama insa ca problemele medicale ale copilului tau nu au o cauza fizica, ci una emotionala?

Cand copilul nostru are o suferinta, mergem la medic, facem analize, investigam pentru a putea gasi alinare pentru micut. Daca tratamentul pe care il urmeaza copilul nu-si face efectul sau daca medicul spune ca in spatele afectiunii nu se afla nici o cauza fiziologica, atunci este bine sa cauti si in alta parte raspunsuri. Cel mai probabil este o manifestare psihogena, adica o somatizare. Acesta este limbajul simbolic prin care copilul transmite ceea ce nu poate in cuvinte.
Cele mai frecvente manifestari somatice ale copiilor sunt: dureri de burta, dureri de cap, greata, varsaturi, eczeme. Aceste manifestari ne transmit nevoia copilului de atentie, faptul ca nu poate gestiona teama, furia, rusinea.

Interesant ca unii au tendinta sa spuna ca sunt boli “inchipuite”, dar ele sunt cat de poate de reale. De exemplu, anxietatea poate da dureri de stomac cat de poate de reale sau insomnii grave. De obicei cauzele sunt legate de stres sau o trauma. Iata ce sfaturi mi-a dat Dorina Stamate in legatura cu anxietatea de separare sau cu stresul provocat de separarea parintilor. 

Cum putem sa ajutam copilul cu anxietatea de separare pentru atunci cand merge la gradinita sau la scoala?
• Ajutati-l pe copil să se familiarizeze cu împrejurimile noi şi cu oamenii noi înainte de a lasa copilul acolo.
• Practicati anumite ritualuri (ora de culcare si dimineata)
• Jucaria preferata reprezintă apropierea de părinţi. Dacă este posibil, vorbiti cu educatoare să permită copilului să ia jucaria cu el pentru inceput.
• Amintiti-I copilului de lucruri anterioare in care el a fost curajos. Discutaţi despre modul în care un personajul lui preferat din desene animate sau filme s-ar putea descurca.
• Niciodată să nu faceţi haz de necaz de plansul unui copil. Nu certati copilul pentru asta.
• Minimizati temerile prin limitarea acesului la emisiunile TV care prezinta imagini infricosatoare.
• Pregătiti copilul citandu-i cărţi despre ursuleti sau alte personaje care merg la gradinita sau folositi-va de exemplul unor frati mai mari sau al unor prieteni mai mari care merg déjà la gradinita sau la scoala.
• A face cumpărături pentru gradinita/scoala reprezinta un eveniment special pentru copil.
• Asteptati-va ca micutul să fie mai obosit şi eventual mai iritabil decât de obicei atunci când începe gradinita pentru primele câteva săptămâni.
• Când il lasati la gradinita dati-i o sărutare şi o îmbrăţişare rapid şi cu voioşie si spuneti-i la revedere.
• Nu prelungiti plecarea si nu reveniti.
• Nu va furişati afară din cameră.

Cum putem sa ajutam copilul care somatizeaza cand parintii s-au despartit?
• Comunicand cu el il vei ajuta sa inteleaga ceea ce I se intampla. Raspundeti – i la intrebari sincer, chiar daca unele dintre aceste raspunsuri par sa fie dureroase
• Acceptati manifestarile copilului si incearcati sa i le intelegeti. Aveti rabdare cu el li lasati-i timp sa se adapteze, sa se mai atenueze durerea si sa se linisteasca
• Nu incercati sa supliniti lipsa parintelui celuilalt prin compensatii materiale
• Nu va sfiiti sa apelati la ajutorul unui psiholog, pentru a ajuta copilul sa depaseasca momentele critice
Cum putem ajuta copilul care somatizeaza la aparitia unui frate mai mic?
• Anuntati copilul de venirea in familie a fratelui mai mic; el are nevoie de timp pentru a se acomoda cu ideea ca va imparti atentia si dragostea parintilor lui
• Ajutati-l sa se simta important. Implicati-l in alegeerea hainutelor, a jucariilor pentru cel mic
• Puneti in valoare statutul de frate mai mare prin analogii cu personaje din povesti unde acestia sunt priviti ca niste eroi de catre fratii mai mici;
• Creati un spatiu doar al lui pentru a nu se simti invadat
• Este de preferat ca venirea pe lume a bebelusului sa nu coincida cu plcarea frateului mai mare la gradinita, scoala, bunici, in vacanta pentru a nu se simti inlocuit

Acest articol face parte din seria “Cu relatia la psiholog” de pe blogul Andressa. 

Sursa foto fetita trista: Shutterstock

ShareShare on Facebook71Share on Google+1Pin on Pinterest0Tweet about this on TwitterEmail this to someone

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply