O zi din viata unui angajat la McDonald’s in imagini

Cum incepe o zi de munca perfecta? Cu o cafea perfecta. Cel putin pentru mine.

La McDonald’s, ca angajat pentru o zi, am inceput cu prepararea unui cappuccino cum imi place mie, cu lapte de soia si multa scortisoara.

Un angajat isi incepe ziua cu schimbarea in uniforma si dezinfectarea mainilor. Eu fiind o invitata speciala, am invatat sa fac cafeaua si am savurat-o, dar m-am dus la treaba pana la urma. Am primit si eu un sort, asa cum se cere, mi-am prins parul, m-am spalat pe maini, m-am dezinfectat si apoi am intrat in bucatarie unde am facut cunostinta cu colegii. Angajatii erau de toate varstele si cu vechimi diferite. Erau doamne care lucrau de 10-15 ani acolo si puteau face cam orice in spatiul ala, si cu ochii inchisi!, dar si tineri care incepusera de putin timp si se miscau totusi de parca acolo s-ar fi nascut! Am aflat care sunt regulile si cum functioneaza aparatura si mi-am facut incalzirea pregatind un cheeseburger pentru mine. Si l-am mancat!

Cu ocazia asta am inteles care e secretul vitezei de servire la McDonald’s. In bucatarie totul se asambleaza. Este o forma avansata de gatire, totul este deja spalat, portionat, dezghetat, cantarit, dupa caz, iar la momentul in care se cere un sandvis, operatiunile dureaza cel mult cateva minute: se pun chifla si carnea pe gratar si se asambleaza, ca un mic puzzle, sandvisul. Fiecare angajat stie foarte bine ce are de facut si de aceea oamenii nu se incurca intre ei: unul raspunde de pregatirea carnii, altul pune ketchup sau impacheteaza sandvisul in hartie, astfel ca merge totul ca pe banda rulanta. Ca idee, fiecare angajat poate tine locul altuia oricand, la nevoie. Nimeni nu e specializat pe un anumit lucru, cum ar fi vanzarea la casa, prajirea cartofilor sau asamblarea sandvisurilor, de exemplu. Chiar si managerul magazinului ajuta la casa cand e aglomerat! Este mai practic asa, rotesti angajatii dupa cum ai nevoie, dar si dupa cum le place lor. Unora le place mai mult la casa, iar altora in bucatarie, de exemplu. Dar ca sa afle ce le place mai mult inseamna sa le incerce pe toate, evident.

Recunosc ca nu am ajutat prea mult in bucatarie, nu sunt foarte indemanatica de fel si toata lumea parea sa se descurce foarte bine, asa ca am facut un tur al “culiselor” si am vazut cum se tin congelate anumite ingrediente sau care e procedura de curatare a restaurantului (se folosesc niste substante atent verificate, sa aiba o anumita concentratie). Totul e foarte bine organizat si bine pus la punct, altfel nu ar functiona bine un restaurant care primeste mii de clienti in fiecare zi.

Am ajutat la casa. Am stat langa persoana care lucra la Mcdonald’s de un an si jumatate si ii placea. Cand mie mi se prea extrem de aglomerat, ea mi-a spus: “Nu, mai stai o jumatate de ora…” si a avut dreptate. Nu stiu care sa fie explicatia, iesisera elevii de la scoala, erau studenti intre cursuri, nu am idee ce s-a intamplat, dar numarul clientilor s-a triplat, iar viteza angajatilor a crescut proportional. Eu am ramas sa aduc cartofii prajiti pentru ca de altceva nu ma simteam in stare, toata lumea dadea din maini in ritm ametitor. Cam doua ore a durat aceasta perioada de varf, se servea la toate casele si se faceau zeci de sandvisuri pe minut.

Toti angajatii isi iau pauze din cand in cand, sa respire, sa bea apa, sa stea jos. Eu insa am profitat de a mea ca vad locul de joaca. Aici isi petrec ziua de lucru hostessele, angajatele (intamplator am observat ca erau femei) care se ocupa de petrecerile pentru copii. Aduc mancare pentru parintii care asteapta, supravegheaza copiii si se joaca cu ei, le servesc tort. Pare foarte distractiv, dar e si foarte dificil, eu am vazut cu ochii mei cand am fost cu fetita mea. Stiu ca sunt un om in toata firea, dar visez sa imi fac si eu ziua de nastere la McDonald’s candva. Mi se pare super misto! Am auzit ca niste miri si-au facut petrecerea de nunta la Mec, genial, nu?

Dupa pranz tura mea s-a incheiat si am ramas sa lucrez pe laptop din restaurant. Trecuse ora pranzului si deja era mai liniste. Angajatii au reducere de 50% la produsele din restaurant, stiati? Bine, daca lucrezi acolo nu poti manca zilnic ce gasesti acolo, nici nu e recomandat, trebuie sa mananci cat mai variat. Dar eu una iubesc salata cu somon de la ei si cred ca as putea sa mananc asta de 3 ori pe saptamana! De data asta insa am luat un McTasty iuteee si mi-am ales o prajitura pe care nu o mai gustasem (de obicei imi iau profiterol, dar am zis sa traiesc pe muchie de cutit si sa incerc ceva nou!) si am deschis laptopul. La McCafe e Wi-Fi gratuit. Greu mi-a mai venit sa ma duc acasa.

Cam asa s-a incheiat ziua mea de angajat. Am fost cam rasfatata, recunosc. Dar am inteles destul de bine care e atmosfera si ritmul de munca. Faptul ca exista o politica de a recompensa angajatii buni, fideli, vechi, de a-i promova, se vede. Echipa se cunoaste bine, multi lucreaza demult in acelasi loc, la petrecerile pentru angajati se distreaza impreuna. Totul se intampla cu precizie elvetiana si disciplina japoneza, dar oamenii sunt intotdeauna foarte calzi si pregatiti sa se ajute unul pe celalalt. Degeaba e totul ordonat si programat, parca nu te simti bine daca nu auzi o gluma si nu te poti baza pe colegul tau. Cam asa deci la McDonald’s. Am petrecut o zi la ei, se numeste ca am vechime, spre sa primesc inca o prajitura ca bonus!

Multumesc pentru poze: prietenii mei de la the bucharest’s m-au ajutat si de aceasta data. <3