Andressa

Scriu pentru ratoni, veverite, pisici si pentru ca imi place

Cha-cha-challenge de la htc :)

Cine vrea un telefon HTC Chacha cadou sa ridice mana si sa lase un comentariu!

Saptamana asta am primit un HTC Chacha pentru a-l intoarce pe toate partile (pentru ca m-am descurcat la testarea HTC Sensation atat de bine, sunt sigura!) si am mai primit unul pe care trebuie sa il dau ca premiu unuia dintre voi. Daca as putea, v-as da cate unul fiecaruia, you know I love you all, dar am doar unul, asa straduiti-va sa-l castigati!

Intai si intai as vrea sa va spun ca telefonul a fost lansat de Orange si poate fi cumparat la un pret foarte bun (49e) cu abonament la portocala. :)

Este o jucarie ideala pentru social-freaks pentru ca are un buton de Facebook, astfel incat orice postare devine foarte rapida. Are de asemenea o camera foto de 5 MP si tastatura qwerty, ceea ce este o usurare pentru cei care scriu zeci de mailuri si de sms-uri in fiecare zi (me, me, me!). Ecranul este tactil (touchscreen, mai pe romaneste) si, in ansamblu, telefonul arata foarte tineresc. Va mai spun dupa ce-l folosesc ce puncte tari si puncte slabe are.

Daca deja va face cu ochiul si il vreti de la mine, iata ce trebuie sa faceti: lasati-mi un comentariu pana pe 7 iulie cu raspunsul la intrebarea: “Care au fost situatiile cele mai neasteptate in care ai postat pe Facebook sau in care ai avut nevoie de acces rapid la Facebook?” Comentariul care imi place cel mai mult va fi premiat pe 7 iulie, deci incercati sa ma vrajiti, sa ma faceti sa rad sau sa plang. Orice ar fi, impresionati-ma! Bafta, dragii mei cititori! :-*

Pin It
176 comments  

176 Comments so far

  1. Valentin Valeanu 30 June 2011 12:43 pm

    Ha, pai daca te uiti la albumele mele pe Facebook, o sa vezi multa mancare, gatita. Intr-o zi eram la terasa Muzeului Taranului si am observat in meniu clatite cu pui, am zis sa incercam. Doamne ce senzatie, ce placere, bineinteles ca am scos telefonul si am postat pe Facebook ca sa impartasesc si cu prietenii :) .

    Deci, pentru poze mai bune si mai dese, mi-ar fi de folos un Chacha :)

    P.S.: poza cu pricina chiar e pe Facebook :d

  2. Roxanyka 30 June 2011 12:47 pm

    Ce super cadou, sigur vei infrumuseta viata celui/celei care il va castiga. Din pacate eu nu am cum sa raspund la intrebarea ta pentru ca nu am cont de facebook, sunt anti-facebook momentan, sa vedem cat rezist :))
    Asadar succes tuturor ce vor incerca sa te impresioneze :)

  3. [...] iulie, deci incercati sa ma vrajiti, sa ma faceti sa rad sau sa plang. Orice ar fi, impresionati-ma!Participa acum la acest concurs !Castiga un laptop Sony Vaio, o tableta Samung Galaxy Tab, 2 telefoane HTC [...]

  4. Andrew C. 30 June 2011 12:48 pm

    Cel mai decisiv moment in care un smartphone ar fi rezolvat usor problema a fost in minunata Londra cand trebuia sa ma intalnesc cu un grup de prieteni pentru un concert.

    Evident, prieteni este putin cam mult spus pentru a numi niste persoane de pe un grup de Facebook dedicat unei formatii mici si necunoscute, dar sa-i numim asa in continuare.

    Din motive numai de noi stiute nimeni nu avea numarul de telefon al nimanui (pana la urma, desi comunici cu cineva online, nu mereu vrei sa risti dand informatii prea personale unuor persoane totusi necunoscute) si nici locul unde trebuia sa ajungem nu era prea usor de gasit iar ca totul sa fie perfect s-a stabilit sa ne vedem direct acolo in loc sa ne strangem intr-un loc usor de gasit de unde sa pornim spre concert.

    Ca sa nu mai lungesc povestea prea mult, un Andrei prins de ploaie, ratacind pe strazile Londrei in cautarea unui club de care nimeni din jur nu auzise (si care aparent se afla intr-o cu totul alta parte a orasului), chinuindu-se sa intre pe Facebook de pe un maret Nokia 6300 doar ca sa afle ca de pe versiunea mobila a Facebook grupurile nu pot fi accesate.

    Finalul a fost trist: un concert bun ratat, o raceala minunata si niste prieteni foarte speriati de faptul ca mi s-a intamplat ceva rau si nici un mod de a intra in contact cu mine pana a doua zi.

  5. miky 30 June 2011 12:58 pm

    Haha, acum mi-amintesc cu jena dar atunci era pur si simplu disperare de cauza. Am avut nevoie sa anulez a doua intalnire pe care trebuia sa o am cu un tip (prima fusese un blind date) si nici macar n-am avut curaj sa-i scriu pe YM sau sa-i dau un telefon dupa. A fost by far cea mai dezastruoasa intalnire din viata mea (imagineaza-ti toate cliseele din comediile americane proaste si aplica-le aici) asa ca cea mai rapida metoda la care m-am gandit a fost sa-l adaug si sa-i las un mesaj pe FB. Si pentru ca nu prea eram obisnuita cu contul, era cat pe ce sa-i scriu pe wall in loc sa-i las mesaj privat :D

  6. Alex 30 June 2011 1:00 pm

    Am postat pe Facebook dupa ce am castigat concursul de alergat pe plaja. Alta situatie cand am postat a fost cand mergeam pe autocar si un coleg a adormit si a inceput sa sforaie, noi muream de ras :)) .

  7. simion 30 June 2011 1:22 pm

    :)

  8. Catalin Tenita 30 June 2011 1:24 pm

    Imi vine minte o poveste cu situatii de urgenta in care ai nevoie de net (nu neaparat pentru Facebook)

    Acum vreo 4 ani (sau poate 5) eram intr-un teambulding pe la Bran (max exact in satul Simon unde nu are acoperire Vodafone – sau nu avea). Anyway, la un moment dat mergem la o carciuma, eu imi verific emailul si vad ca ne taiase hostingul 3 servere pentru ca de pe unul dintre ele se lansase un atac DoS. Eu aveam un N80, colegul Emil cred ca avea ceva cu tastatura (un HTC top level la momentul ala, acum super antic).

    Faza e ca am stat vreo 3 ore la o carciuma de langa castel, ca acolo era ocoperirea buna, debugand servere, curatand scripturi, dand emailuri in disperare la provider, reinstaland serverul si tot asa. Acum pare fun, dar atunci chiar ne-am nenorocit ziua. Noroc ca emil avea un SSH pe telefon si eu un client de FTP.

    Anyway lucrurile au mai evoluat, de cand cu Andoidul. SI BTW si eu si Emil tot HTC-uri avem acum (Desire si Desire HD). Si isi fac treaba foarte bine.

    Pe facebook, de mobil, mi s-a intamplat sa duc o lunga conversatie cu un client (one time) care nu avea telefonul la el. Nimic mind-breaking.

  9. simion 30 June 2011 1:25 pm

    pai eu mi-am trimis invitatiile de nunta pe FB ca mi s-a parut mai usor la momentul respectiv. si din 2 click-uri si o poza in photoshop am facut un event si am trimis invitatia tuturor prietenilor. care bineinteles ca au fost “impresionati” :)

  10. Barbu Valentin 30 June 2011 1:46 pm

    Salutare, si iti multumim ca ne dai seansa de a castiga un telefon bun, legat de raspunsul la:

    “Care au fost situatiile cele mai neasteptate in care ai postat pe Facebook sau in care ai avut nevoie de acces rapid la Facebook?”

    De cateva saptamani cautam un job, si am gasit o oferta pe facebook, am optat pentru ea, si la numa cateva zile ma suna cineva sa-mi spuna ca au primit CV-ul meu si ar fi interesati sa colaboram, insa doreau sa le spun un nr de confirmare cum ca eu sunt cel care am optat pentru job, si acest cod il puteam afla numai intrat pe contul meu de facebook, fiind in oras ( Craiova ) si avand noroc cu un WiFi pus la liber pentru toata lumea, m-am conectat repede cu telefonul prietenei si am reusit sa iau codul de confirmare, si iata-ma acum am obtinut acel job, fie el sezonier, dar a meritat ;). Deci sfat pentru toti, nu luati in deradere facebook-ul fiindca unii chiar pun accent si incredere pe el !

  11. ZAINEA MIHAELA 30 June 2011 1:57 pm

    Meseria de asistent medical iti ofera motive de bucurie si suparare, alaturi de pacientul caruia incerci sa-i oferi totul, pentru ca totul sa se sfarseasca cu bine, de ambele parti. Dar cand asisti la nasteri, tatii sunt acei disperati proaspeti parinti ce vor sa-si vada copilul chiar si in poze sau filme, motiv pentru care trimiterea de astfel de evenimente inregistrate direct pe pagina de socializare FACEBOOK ii face fericiti atat pe tata, bunici, matusi, unchi, prieteni si colegi. Pentru unii este motivul clar de incepere a sarbatoririi noului nascut cat mai repede cu putinta, peste doar o saptamana se inchide programul de galagie si pelerinaj prelungit.

  12. Participarea la un eveniment sportiv, departe de casa, presupune tinerea la curent a parintilor ramasi acasa nu e treaba tocmai usoara. Fa poze, scrie sms-uri, respinge apeluri pe final de meci cand scorul era strans, filmeaza ca sa ai si cateva amintiri live, te agiti pe margine incercand sa mai dai ceva indicatii copiilor. Acesta este unul dintre putinele momente cand un buton dedicat FACEBOOK te scoate din impas, motiv pentru care acest gadget merita laudele noastre.
    Asa ca recomand tuturor un astfel de telefon.

  13. Marius Sescu 30 June 2011 2:03 pm

    Acum un an eram in oras si trebuia sa ma intalnesc cu un tip. Am ajuns la locul stabilit, am stat 15 minute si el nu ajungea. Afara ploua torential, eu ma adapostisem sub o streasina.

    Dau sa caut numarul lui de telefon in agenda si nu il gasesc, pentru ca eu vorbeam cu el doar pe messenger, Twitter si… Facebook. Mda, cand te prinde internetul numarul de telefon devine irelevant, de fapt si telefonul a ajuns un gadget folosit pentru navigat pe net, fotografii, jocuri, GPS si ocazional, dar rar de tot…dat telefoane.

    Surpriza, tipul era online, uitase complet de intalnire. L-am “felicitat” pe chat si i-am “multumit” pentru seriozitate si eficienta.

    Da, Facebook m-a ajutat sa ii amintesc ce uituc este si sa nu mai stau in ploaie, altfel ajungeam acasa ca o curca plouata. Multumim Facebook, connecting people since 2004.

  14. arina 30 June 2011 2:18 pm

    imi doresc foarte mult ca cineva sa poata schimba situatia animalelor fara stapani sau maltratate..de aceea am postat pe facebook,pe pagina : http://www.adoptiicaini.ro un comentariu desprins din viata mea..ma gandesc ca poate cititorilor le vor da de gandit ceea ce am scris..si poate si ei vor proceda la fel ca si mine…UN CAINE CUMPARAT NU ESTE NEAPARAT MAI FRUMOS DECAT UN CAINE ABANDONAT.

  15. Stefan-Augustin 30 June 2011 2:21 pm

    Sincer, nu a existat absolut nici o situatie in care sa fie imperativ necesar sa postez ceva pe Facebook.
    Trebuie sa recunoastem ca facebook nu este decat un moft. Daca ma poate contrazice cineva sa o face.
    Facebook este cel mult un indicator spre o usa care este deschisa sau nu.
    Si poate o forma de exhibitionism la modul uite cine sunt eu.

    Nu sunt un anti FB dar a ridica la rang de utilitate maxima acest “fenomen” mi se pare ridicol, sa n uitam ca fenomene de astea au mai fost. Ecourile lor sau stins demult si nu a suferit nimeni de decesul subit sau de caderea lor in desuitudine.

  16. Parvu 30 June 2011 2:26 pm

    Hmmm, parca concursul a venit la tanc pt mine….
    Sunt in cautare de telefon de 2 saptamani, pana saptamana trecuta nu am fost decisa ce vreau, pana ce l-am descoperit HTC Cha Cha…love at first side. Sunt o fanatica de Facebook, e primul lucru ce il verific cand ajung acasa…poate sunt asa din cauza faptului ca la job nu avem acces la retele de socializare :(…si am zis 3 luni strang bani, il iau si dupa gata, FCB la discretie si atunci cand am eu chef :D

    Daca e sa ma gandesc la nevoile mele de a intra pe Facebook, acestea ar fi numeroase, dar am sa amintesc cea mai “dureroasa” patanie cu aceasta retea.

    Acum o luna a trebuit sa plec in Germania intr-un Business Trip cu compania pt o luna. In afara faptului ca am plecat singura si acolo am avut parte numai de nemti, nu am avut nici Internet la pensiunea la care am stat (ceva probleme cu providerul local…). Cand am aflat am crezut ca pica cerul pe mine…Nu m-am gandit la comunicarea cu familia, la noutatile cu examenele, la ce o sa vizitez cat o sa stau acolo…NUNU, m-am gandit doar la Facebook, OMG ce o sa fac…cum o sa rezist atata timp fara el

    Asa ca a inceput chinul, a trecut o zi, 2,3,4,5,6,7,8,9….15 zile. Dupa astea am cedat. Cu aproape toti banii ce i-am primit pt delegatie am fost si mi-am cumparat un smartphone de la HTC cu o cartela prepaid cu cea mai scumpa extraoptiune pt internet. Restul zilelor au fost un rai pt mine. Eram mereu conectata la Facebook, chiar daca mancam mai rar, deoarece bani nu mai erau. Toate bune si frumoase pana in momentul pierderii telefonului la intoarcere spre casa in aeroport :(( Nu mi-am dat seama de asta decat la aterizare in Timisoara, cand desigur am vrut sa il aprind ca sa postez “back home”…si Ioc telefon…nu mi-am dorit altceva decat sa ajung acasa si sa imi deschid laptopul si gata.

    Daca stau sa ma gandesc acum, imi pare rau pt telefon, am dat o gramada d bani pe el, dar nu-mi pare rau ca am navigat cat am vrut si am fost update la toate noutatile :P de pe FCB :)….

    Acum desigur am un telefon care doar are display colorat, sunt tot la lucru, fara acces la Facebook dar intr-o ora ajung acasa si ma potolesc.

    Tot cautand despre HTC Cha Cha am dat si de articolul acesta.
    Numai bine

  17. ilie valentin 30 June 2011 2:42 pm

    situatii neasteptate::
    -sa modific datele de pe facebook pentru a nu afla prietena mea
    -sa particip la concursuri(fac asta zilnic)
    am avut nevoie de facebook pentru a vorbi pe chat si a combina gagici;)

  18. [...] invidiez si eu. Bafta multa! •  Hoinaru • Ariel • Alex Negrea • Denisa Bârgău • Andressa [...]

  19. Despina 30 June 2011 2:44 pm

    Chiar zilele astea când am supravegheat la BAC mi-aş fi dorit să mă pot conecta rapid la Facebook să pot împărtăşi cam ce se întâmpla pe acolo. Şi nu ca să spun:”vai ce elevi avem, nu ştiu să scrie două sinonime!” ci ca să descriu atitudinea corpului de control al ministrului educaţiei. Dar… n-am avut conexiune, aşa că m-am revoltat când am ajuns acasă. >:)

  20. Larisa 30 June 2011 2:51 pm

    Sunt singura care isi doreste telefonul?yayyy meee!:x
    Haideti sa va povestesc si eu o intamplare care ma amuza ori de cate ori imi vine in minte!
    Era 1 aprilie 2011 si aveam chef de glume si pacaleli,in ziua aceea parca toata lumea uitase ce zi este si toti erau posomorati si tristi si plictisiti asa ca am ticluit eu un plan>:) :))!
    Am intrat pe Facebook si am postat frumusel un status in care am spus” La operatie! Sper sa ne mai vedem…”primeam mesaje si comentarii ca ce am patit,daca sunt bine,telefonul suna incontinuu iar eu nu raspundeam,un complice de al meu a dat un comentariu la indemnul meu in care a precizat unde sa vina sa ma vada prietenii mei”am fost la spitalul Judetean este in stare grava,salonul 8 etajul 6 va asteptam acolo sa fim alaturi de ea”si nu mica mi-a fost mirarea cand am vazut ca prietenii comentau si faceau planul sa vina sa ma viziteze,ba mai mult chiar au si plecat intr`acolo insa le-am dat eu un telefon mic si dragut in care le-am spus ca aveam chef de glumite…sarate sau nesarate!:))I-am chemat la mine acasa si i-am scos la un suc si le-am dat niste prajiturele care sa le mai indulceasca minile!ce-i drept s`au cam speriat!deci cu Facebookul nu te joci! [-x

    Asta a fost cea mai simpatica intamplare a mea cu facebookul…ar mai fi una cand tot primeam de la un prieten mesaje ca facebookul meu va fi sters si alte nebunii:)) dar in realitate era doar o mica teapa!:))
    Imi iubesc prietenii!

    Eu doresc succes tuturor participantilor si tie o vara miiiiiiiinunata!
    Muuuah:*

  21. Andrei 30 June 2011 2:53 pm

    Hmm..A fost odata cand am avut nevoie neaparata de acces la Facebook!Era intr-o vara..iesisem afara cu un prieten,si ne-am intalnit cu 2 vecine pe care nu le vazusem de foarte mult timp,si se schimbasera:D.Am stat cu ele la povesti..pana au zis ca ele merg acasa sa manance..si poate ies mai tarziu.Eu i-am cerut numarul uneia dintre fete(care mi se parea foarte draguta)ca sa le sun mai tarziu sa le chem din nou afara,dar ea mi-a zis ca il are amicul meu,sa il cer lui.Ok..nimeni nu a mai zis nimic…pana cand trecuse ceva vreme..si vroiam sa o sun..iar amicul imi spusese ca nu are numarul ei…si a crezut ca am inteles gluma:|..eram in cerul orasului la o terasa…si am intrat pe mess de pe telefon,dar nu era online…dar stiam ca va fi pe facebook…asa ca am intrat pe Facebook..si situatia a fost salvata!:))….si a contiunuat chiar foarte bine:D!

  22. sorin neagu 30 June 2011 3:00 pm

    n-am un caz intamplat, dar ma gandesc ce bun ar fi butonul ala intr-o conferinta, workshop, concert, cinema, cand esti acolo pentru fani, dar nici nu vrei sa pierzi vreun detaliu interesant stand cu ochii in telefon ;)
    rapid te-ar scoate din nacaz butonul ala.. mai ales daca iti intra in reflex sa folosesti si tastatura qwerty .. you’ll be sharing in an instant :)

  23. dan 30 June 2011 3:08 pm

    acum ceva vreme, cred ca au trecut doua saptamani, a trebuit sa iau legatura cu baiatul unui vecin de al meu, in urma unui incident neplacut. Alex fiind plecat in Italia singura modalitate de a da de el a fost Facebook, a fost singurul mod prin care l am putut anunta sa revina in tara, fiind singurul baiat, de fapt singura ruda, stiam ca foloseste site ul, avand un job in domeniu.

  24. nety 30 June 2011 3:13 pm

    Mu-ar place un astfel de telefon mai ales pentru situatiile de urgenta.As folosi butonul acela pentru a iesi din impas.

  25. Alina 30 June 2011 3:17 pm

    Hello,
    Cea mai faina “haina” a telefoanleor HTC, butonul dedicat FACEBOOK!!! imbina perfect utilul cu placutul.

    De o saptamana sunt obsedata de acest telefon, acasa ma uit la review-uri la el, la servici la fel, pana ce primesc un mail de la un coleg cu linkul catre pagina in care scriu acum…ASTA E!!!, am zis, am fugit si l-am pupat pe obraz in fata tuturor colegilor, au ramas muti toti, mai ales ca la servici sunt mai retrasa, dar asta a fost un motiv sa imi ies din fire, si pe bune!

    Momentul in care am avut nevoie urgenta sa postez a fost intr-o zi in care un fotograf mi-a facut o poza super super faina, foarte artistica….si dupa am vrut neaparat sa o postez, doar ca….eram la un picnic cu prietenii intr-o campie, cam la vreo 40 KM de oras…
    Pana la urma l-am platit pe un coleg care nu bause inca sa ma duca pana acasa ca am uitat ceva important, am urcat am deschis calculatorul am postat poza, si gata, am avut un weekend de vis :)

    In rest, Facebook-ul e my favorite!

  26. Ziua de nastere a unui coleg de scoala, pregatiri si surprize gandite de catre toti colegii, colegi care din motive mai mult sau mai putin intemeiate nu au putut participa. Eveniment organizat la o data si ora precis stabilite, veselie, bucurie, urari si surprize nenumarate. Surpriza cea mare, oferita sarbatoritului, una placuta si una mai putin placuta,
    au fost surprinse foarte frumos de camerele foto si video prezente, dar nu au putut fi share-uite si celorlalti colegi prin intermediul net-ului decat a doua zi. Ce bun era un astfel de telefon, cu buton dedicat accesului la Facebook, pentru transmiterea emotiilor si trairilor, aproape instant, tuturor colegilor ce au fost cu gandul alaturi de noi, cei prezenti la eveniment.

  27. munteanu mariana 30 June 2011 3:37 pm

    8 luni in urma cand l-am nascut pe baietelul meu Andrei la 4 dimineata, cu 2 saptamani inainte de termen. eram la spital, dupa operatia de cezariana, sotul meu era zapacit de eveniment si aveam mare nevoie de un mijloc de a-i anunta pe toti cunoscutii mei de fericitul eveniment. facebook-ul mi-ar fi fost de mare ajutor dar a trebuit sa astept sa ajung acasa. asa s-a facut ca multi cunoscuti, mai ales cei din alte localitati , au facut cunostinta cu Andrei dupa o saptamana de la cel mai fericit eveniment din viata noastra

  28. Dorin Dumitru 30 June 2011 4:37 pm

    Cel mai neasteptat moment in care am avut nevoie de facebook, a fost urmatorul: participasem de aproape o luna de zile la un concurs pe teme de cultura generala pe o pagina de facebook (barbierit.ro) si din prima zi eram pe locul 1. Dupa trei saptamani, eram tot pe locul 1, cu un avantaj semnificativ, dar am fost nevoit sa plec in alta localitate (Focsani) pt a-mi scoate un duplicat dupa Certificatul de nastere. Neavand cum sa intreu pe facebook, in toata aceasta perioada, am pierdut un numar mare de intrebari, fiind depasit de alt concurent. Degeaba am mai “tras” o saptamana la fiecare intrebare, in ultimele zile fiind chiar din ora in ora, nu am reusit sa reduc diferenta. Asa ca in locul unei truse de barbierit de lux, de peste 650 lei (pe care nu stiu daca mi-o voi permite vreodata), am primit un amarat de deodorant! Un HTC Chacha mi-ar fi fost de mare folos! Am un HTC P3600, de cand era mama fata… de care oricum sunt multumit, dar noul HTC e chiar tot ce am nevoie, un vis pe care acest concurs sper sa il transforme in realitate. O noapte frumoasa! Cha cha(u)

  29. George 30 June 2011 4:43 pm

    stateam intr-o seara la calculator , pe facebook, cu prietena mea. vroiam sa imi modific ceva la profil, nu mai stiu ce si din neatentie am schimbat din “in a relantionship” in “single”. la nici 2 minute a inceput sa imi sune telefonul , wall-ul era plin cu mesaje de la prieteni,toti ma intrebau ce s-a intamplat, de ce etc.. am decis sa nu schimbam sa vedem reactia de pe facebook, am inchis calculatorul si ne-am culcat. toate bune si frumoase cand a 2 zi dimineata ne trezim cu o buna prietena de a ei la usa, disperata, mai mai sa ma ia la bataie ca ce i-am facut, unde e, de ce nu raspunde la telefon. eu somnoros, am ramas blocat. nu intelegeam ce cauta ea de la pitesti in bucuresti. prietena mea a avut telefonul inchis, tipa a sunat-o in disperare si a venit cu primul tren de la pitesti la bucuresti sa vada daca este ok. dupa ce m-am dezmeticit, au durat vreo 10 minute pana am reusit sa ii explicam ca e ok, nu ne mai puteam opri din ras. dupa ce a pus la incarcat telefonul si la deschis, iar ne-am pus pe ras, zeci de mesaje disperate de la tipa, wall-urile de la facebook la fel. acum sunt iar “in a relantionship”.

  30. valentin v 30 June 2011 5:00 pm

    BUNAAAA… nu as vrea sa par PREA nebun, dar chiar ”SALIVEZ” cand vad acest htc cha cha :D este pur si simplu PERFECT! cha cha fits me like a glove :D
    Sunt dependent de Facebook, am nevoie de el in fiecare zi, iar situatii in care as avea ceva neasteptat de postat sunt foarteeeeeee multe…
    Am avut nevoie de Facebook ca sa postez prima melodia sau primul gand cu care ma trezesc in minte dimineata(fara sa fiu nevoit sa ma ridic din pat).
    Sper sa castig (si cred nu’s prea egoist cand spun asta) acest telefon ca sa pot sa-mi share-uiesc mai repede gandurile si intamplarile prin care trec de zi cu zi.

    Good luck everyone!!!

  31. Andrei 30 June 2011 6:15 pm

    Desi am vreo patru sute de prieteni pe Facebook, imi pasa cu adevarat de foarte putini si, cu majoritatea celor de care imi pasa comunic fara probleme, la telefon, in parc, acasa … nu avem nevoie de FB ca sa ne transimtem gandurile.

    E totusi printre acestia si o persoana, o veche iubire … prima iubire cu care, oricat as vrea, nu pot vorbi. Nu o pot suna sa o intreb ce mai face, nu ii pot spune ca imi e dor de ea sau ca simt si acum, dupa atatia ani, aroma parfumului ei. Nu ii pot spune nici cum viata mea e atat de incompleta fara ea. Viata ei “in a relationship” este perfecta si nu ma pot amesteca.

    Si totusi, e in lista mea de FB, si atunci cand vreau sa ii transmit Ei ceva, intr-un mod poate bizar si doar de mine inteles, scriu cateva randuri bine codificate pe perete sau “shareuiez” o melodie.

    Iar uneori, la fel de bizar si codificat, am impresia ca imi raspunde.

  32. Ralu 30 June 2011 6:39 pm

    Pai… O sa incerc sa scriu cat mai putin. O sa incerc. Eu una, am nevoie de Facebook MEREU! Cea mai disperata situatie ( daca o pot numi asa) a fost cand eram la un seminar undeva la subsol si nu aveam semnal la telefon. “Prindea” semnal, dar pana se misca netul meu amortit,se deconecta. Partea tare e ca vorbisem la cursul anterior :-” cu o prietena care trebuia sa ajunga la facultate sa-i tina locul la o testare unei colege. Vreo 10 minute m-am chinuit sa intru pe Facebook, am cerut telefoanele colegilor, dar nu era semnal la net. Intre timp, primesc sms de la prietena mea in care imi spune ca va ajunge in curand… Eu, in prostia mea, uitasem ca pot sa-i trimit sms in loc sa intru pe Facebook sa vorbim pe chat…
    Asta s-a intamplat de curand, dar cand eram novice in ale Facebook-ului, am vrut sa trimit un mesaj unei rude despre care nu mai auzisem nicio veste de cativa ani. In mesaj i-am scris mai multe, cum ca imi este dor de ea, am intrebat ce mai fac copiii, i-am lasat numarul meu de telefon, adresa de mail si alte cateva informatii personale:D. Am terminat textul si am apasat tasta “Enter”. Intre timp am primit nenumarate cereri de prietenie, atat pe Facebook, cat si pe Messenger de la diferite persoane, printre care si ruda mea, care ma anunta sa sterg postarea de pe “peretele” ei (nici ea nu se pricepea asa bine), pe motiv ca a inceput lumea sa faca misto de mine;)). Am sters “mesajul privat” si cu ocazia asta, m-am lamurit si cum sta treaba cu mesajele.
    Sper sa nu fi fost plictisitor comentariul meu, ci sa te fi amuzat. Mult noroc tuturor!

  33. Ferenc 30 June 2011 7:05 pm

    Era o zi foarte urata cu ploi,vijelii si a cazut reteaua de telefonie mobila .Pentru mine era foarte important si urgent sa-l comunic o stire importanta pentru un prieten si atunci am apelat la Facebook.Totul a iesit OK.Peste o saptamana am si sarbatorit lucrul acesta si toti am fost Facecheerful.

  34. Florin Oanca 30 June 2011 7:44 pm

    Buna seara.
    De foarte mult timp intentionez sa imi achizitionez un smartphone, dar am intre timp am trecut pe un minilaptop de 12′. Am ajuns la concluzia ca era mai bun un smartphone, ptr ca pana descid laptopul, pana se conecteaza la internet imi creste barba si nu mai e timp de verificat sau de scris vreun mesaj pe Facebook.
    Deci, cred ca sunt indreptatit sa primesc acest smartphone, iar laptopul i-l voi face cadou sotiei. multumesc anticipat.

  35. Victoria Giorgiana 30 June 2011 8:37 pm

    Eu una pe Facebook am aflat ca prietenul meu ma insala. Tipa cu care iesea mi-a lasat un mesaj sa-mi spuna exact unde a fost iubitul meu cu o seara inainte. (nu ne cunosteam, a intrat pe profilul meu de pe pagina lui de facebook) Nu e tocmai o amintire placuta dar totusi ii multumesc facebook-ului ca m-a ajutat sa aflu cu cine am stat 2 ani jumatate…
    Mesajul l-am vazut dupa ce am ajuns acasa de la o intalnire fierbinte cu el :P daca as fi avut un astfel de telefon as fi vazut mesajul exact cand eram cu el si cu siguranta ar fi avut cel putin un ochi vanat :D

  36. ion 30 June 2011 8:50 pm

    bai, ce misto. nu vreau sa fiu rautacios relativ la ce au scris TOTI ceilalti, dar.. in maternitate intr-adevar e obligatoriu sa ai facebook, tihihi!
    in alta ordine de idei, daca imi dai MIE gadgetu` asta social-friendly, promit sa nu il vand in regie la bani de pepsi :D, si chiar sa imi fac cont de facebook, poate-poate o sa am vreo urgenta gen “trebuie sa dau un like!!!”

  37. Allicia 30 June 2011 10:08 pm

    mi-as fi dorit sa pot posta pe fb (la serviciu nu avem “voie”) atunci cand m-a cerut in casatorie. :)

  38. Suminona 1 July 2011 6:30 am

    UUUUU , comments …. :)
    Ca sa vezi unde era ascunsa lumea … sta pitita si nu zice nimic… da priveste … :)
    Pai ce mai ciudata situatie a mea… si singura … (nu am cont facebook , si probabil nu o sa imi fac prea curind) , a fost cind … la citeva zile de la botezul copilului unui prieten , toata lumea vorbea de cateva poze “de la chef” (eu bineinteles nu le aveam) … si cand le-am cerut … am fost directionat frumos catre facebook , la pagina parintilor …. rabdare , nerabdare , iau io frumos telefonu , o rog pe prietena mea sa imi dea contul ei sa intru sa vad si eu pozele … tadam :) am vazut si eu minunile , dar de la o colega de la contabilitate…

  39. nelutu 1 July 2011 7:34 am

    merg la o pensiune…ce avea reclama pe facebook.
    pe facebook, super prezentare.
    curat, frumos, liniste.
    cand am ajuns acolo, jale.
    vazand jegul in care trebuia sa stau, intreb gazda daca are si net.
    avem , avem , net fara fir.
    ms, vreau si eu sa mi anunt colegii ca am ajuns.
    fac poze, si comentez pe facebook pe pagina gazdei.
    Sa vada si lumea cat de nesintiti sunt unii.
    Uau, ced ca ma acum eram in spital, plin de bube
    0723881930-si va spun si locatia

  40. Liliana C. 1 July 2011 8:43 am

    Ridic si eu timid mana pentru telefon.
    Partea mai proasta este ca nu am sa-l castig eu :(
    De ce? Pentru ca nu m-am aflat niciodata in postura celor ce nu pot trai fara FACEBOOK. Nu am inteles niciodata de ce aleg unii (muuuulti la numar) sa-si iroseasca timpul pretios plantand legume virtuale, pregatind retete apetisante in bucatarii virtuale, dand like-uri la cauze care nici macar nu cred ca au vreo finalitate…Acum ceva vreme mi-am creat si eu cont din curiozitate. Am si o lista de prieteni. Am observat ca toata lumea posteaza fotografii (dar nu orice fotografie – normal ca se face selectie pe ce are fiecare mai bun si mai cu mot), evenimente importante, etc… chestii care nu refelecta deloc REALITATEA, ci doar dau bine in ochii celorlanti. Din nefericire aceasta este societatea in care traim. Nu suntem capabili sa ne bucuram de viata fara sa “ne dam mari” in fata altora. Si cred ca ma opresc aici…
    P.S – Desi nu fac parte din categoria celor care vor sa arate altora ce bine le este in fiecare zi asteptand de la unul sau de la altul cate un LIKE am intrat in cursa pentru castigarea acestui telefon…

  41. Trasca Ana Maria 1 July 2011 8:45 am

    Situaţii in care aţi avut nevoie de acces rapid pe Facebook: cand nu am putut intra pe facebook din cauza ecranului meu mic de la telefon iar calculator nu aveam in jur si mi-a spus cineva prin mesaj sa intru deoarece cineva special are o surpriza pentru mine sau cand a trebuit sa confirm o invitatie si iarasi nu aveam accesibilitate la un calculator iar telefonul meu nu avea cum sa ma ajute dat fiind ecranului prea mic-ma rog de mama de 3 ani sa-mi ia altul. Am internet degeaba :( ca la halul meu de telefon il platesc degeaba daca nu pot intra

  42. Marius 1 July 2011 9:53 am

    Ma plimbam acu vreun an prin campus, frumos, ca tot studentul, si la un moment trece pe langa mine o masina, se pregatea sa parcheze.
    Vazand ca pe locul din dreapta e o gagicutza(avea ochelari de soare), si putin provocator din fire, o fixez din priviri. Ea intoarce capul la inceput, se uita finutz, dar dupa ce ma vede, si-a blocat privirea asupra mea.

    20 min mai tarziu am instiintat-o prin intermediul Facebook-ului (nu ma mandresc cu asta) ca nu mai suntem impreuna. Da, in masina aceea, era prietena mea :))

  43. Catalina 1 July 2011 10:09 am

    Ei bine marea mea pasiune sunt pozele si fotografiile..si de multe ori mi se intampla sa fiu plecata din oras si sa gasesc ori un peisaj superb ori un batran expresiv si sa constat ca telefonul meu nu poate face poza atat de reusita pe cat mi-am imaginat-o eu,iar dupa ce poate reusesc una destul de multumitoare nu am cum sa o postez pe facebook ca sa o vada si prietenii mei.Dar toate astea sper sa devina istorie daca voi castiga acest telefon HTC!

  44. manzur 1 July 2011 10:31 am

    chiar de Sf. Petru aveam vreo 3 sarbatoriti, si ramasesem fara minute pe telefon asa ca singura solutie era sa le transmit urarile pe facebook

  45. Georgeta Any Popovici 1 July 2011 10:49 am

    Eu sunt din Bucuresti dar de cand exista facebook-ul, mi-am facut cont si foarte multi prieteni!
    In urma cu jumatate de an cunoscand o familie de italieni din Roma via facebook, ne-am imprietenit si in final ne-au invitat la Roma, la ei acasa..noi vorbim limba italiana si am organizat totul, am luat avionul, am ajuns in aeroport la Fiumicino si de-abia acolo am realizat ca adresa lor ramasese in mesajele de pe facebook si nu ne-o notasem pe o bucata de hartie.
    Asadar am intrat in panica si ne puneam problema cum o vom duce la capat situatia creata!!!?? In final ne-am dus la biroul informatii aeroport si le-am explicat celor de acolo ce
    s-a intamplat si au fost foarte intelegatori, lasandu-ne sa ne conectam la facebook de pe telefonul HTC al unuia dintre cei 2 de la biroul informatii….si asa am reusit sa luam taxi-ul si sa ajungem la prietenii nostri italeni…Voi retine toata viata aceasta patanie! De aceea gasesc foarte util sa ai un telefon performant cu legatura la internet, la facebook!

  46. Posteuca Raluca 1 July 2011 10:50 am

    Am avut nevoie de acces rapid pe facebook cand am organizat o petrecere supriza pentru prietenul meu, care nu avea cont de facebook.Astfel, am comunicat pe Facebook cu toti prietenii nostri care m-au ajutat sa organizez petrecerea, dar era dificil cand eram plecata, si nu puteam comunica cu ei.Asadar, un HTC Cha-Cha m-ar fi ajutat foarte mult in acele momente.;))

  47. C.A.T. 1 July 2011 11:16 am

    Cand am vrut sa postez pe Facebook de ziua mea si nu am putut sa ma conectez prn telefon :( Un HTC m-ar fi salvat

  48. pop aurelia 1 July 2011 11:52 am

    Salutare, si iti multumim ca ne dai seansa de a castiga un telefon bun, legat de raspunsul la:Sunt dependent de Facebook, am nevoie de el in fiecare zi, iar situatii in care as avea ceva neasteptat de postat sunt foarte multe.

    “Care au fost situatiile cele mai neasteptate in care ai postat pe Facebook sau in care ai avut nevoie de acces rapid la Facebook?
    -sa particip la concursuri(fac asta zilnic)
    am avut nevoie de facebook pentru a vota la concursurii

  49. adriana 1 July 2011 12:23 pm

    buna.de obicei postez pe facebook poze atunci cand sunt plecata undeva departe iar prietenii mei nerabdatori vor sa le trimit poze mai repede decat as putea eu sa le arata cu telefonul :) sau ptr unele concursuri,bancuri sau publicitate.ii ff practik facebook-ul.ma bucur de el in fiecare zi.cel mai tare site de distractii si socializare….:).o zi buna.

  50. Rusu Alexandru 1 July 2011 12:47 pm

    Aveam nevoie sa postez ceva pe Facebook,mai precis mi-a venit o fraza in minte pe care neaparat vroiam sa o afle si prieteni mei,dar eram pe strada cu fratele meu si imi uitasem telefonul acasa asa ca i-am cerut telefonul ca sa intru pe Facebook pentru ca el avea internet cu acces nelimitat la pagina de Facebook,activat implicit cu optiunea cu minute si mi-am rezolvat treaba,am iesit din cont si am sters cookies,cache si istoricul navigarii ca sa nu stie el pe ce pagini am intrat sau sa intre in contul meu de Facebook!

    Si daca sunteti curiosi cum suna poezia acestui telefon va zic eu:
    ChaCha,tu esti ca ciocolata
    Esti alb,semeni cu un cristal,
    Ai si wireless,esti valoros si mereu number one
    Si te-am placut de cand te-am vazut!
    Oriunde merg Facebook vreau sa am
    Iar tu imi indeplinesti dorinta,
    Sa postez comentarii si poze sa-mi vopsesc “peretele”
    Si prietenilor sa i-l sparg cu ciocanul:D

  51. Petcu Flavia 1 July 2011 12:49 pm

    De ceva timp imi placea de un tip, foarte mult.. Vorbeam cu el , eram prieteni, dar nu aveam niciodata tupeul sa ii spun ce simt.. Dar intr-o zi situatia s-a schimbat.
    Eram intr-o cafenea, cu cativa priteni, si ne jucam adevar sau provocare. Si am primit provocare sa il intreb pe facebook , pe tipul respectiv daca vrea sa iasa cu mn . Eram convinsa ca imediat ce voi posta aceasta intrebare pe wall-ul sau, ii voi spune ca a fost doar o provocare.. Dar din fericire, tipul era online pe facebook, si mi-a dat un raspuns afirmativ la intrebarea mea . Asa ca iata-ma, acum sunt cu el, si dintr-o simpla joaca s-a transformat intr-o relatie. Cine ar fi crezut ca facebook-ul ma poate ajuta ?:)) :x

  52. roby 1 July 2011 1:32 pm

    eu vreau!!!!!!(mi-as dori sa castig unul)succes tuturor!!!!!!!

  53. Shade 1 July 2011 1:55 pm

    Pai situatia ar fi urmatoarea, si nu m-am gandit vreodata c-o sa folosesc facebook-ul pentru asa ceva. Salvasem in ” Notes ” link de download pentru o tema la informatica. Tema trebuia descarcata pe loc si in acea zi, altfel ramandeam cu media neincheiata :)) Si m-a salvat ! ( pe mine si inca 4 colegi, carora le facusem tema )

  54. denysse 1 July 2011 2:14 pm

    Cea mai neasteptata situatie in care am postat pe facebook a fost cand am nascut. Toata lumea ma suna, ma felicita si ma intrebau cum e bebe cu cine seamana si am hotarat sa-i fac poze bebelusului si sa-l arat lumii intregi si asa am si facut. Si toata lumea a putut vedea poze din primele clipe de viata ale lui bebe.

  55. mihaelaL. 1 July 2011 2:30 pm

    Cunoscusem la o petrecere de “la revedere” pentru niste prieteni ce plecau in vacanta un tip, care imi cazusem oarecum (a se citi “foarte foarte tare”) cu tronc..cum nu avusesem prea mult timp sa vorbim, m-am gandit imediat la bine-cunoscutul facebook ca sa mai aflu una-alta despre el..si ca sa pot lua legatura cu el intr-un mod prietenos si totusi oarecum oficial, care sa nu implice prea mult commitment din partea nici unuia in caz ca simpatia nu era reciproca.. zis si facut, am inceput sa ne scriem tot felul de texte ce duceau din ce in ce mai promitator la ceea ce credeam eu ca va fi prima noastra intalnire..am asteptat, ca o lady, sa propuna el, insa cand am vazut ca nu isi ia inima in dinti mi-am zis sa o fac eu..si i-am trimis un mesaj privat in care ii propuneam cat de dragut posibil un date. Din pacate, pagina lui, desi ofertanta din punct de vedere a preferintelor sale in materie de muzica, ori filme, omitea un mic detaliu despre el: faptul ca avea deja, o relatie, lucru care m-ar fi facut de la inceput sa il consider off-limits..si raspunsul elucidator a venit, dar nu ca raspunsul la mesajul meu privat, ci tocmai sub forma de postare pe foarte publicul meu wall, un mesaj in care imi multumea frumos pentru invitatie insa imi explica situatia..raspuns pe care mi-a fost dat sa il aflu la telefon, de la o prietena care radea in hohote, pentru ca bineinteles toata lumea aflase de mica mea invarteala..si totul pentru ca batranul meu nokia 2310 nu imi ofera posibilitatea de a verifica facebook-ul si atunci cand nu sunt acasa (m-ar fi scutit de acest moment de extrema penibilitate si de vreo luna de glume pe seama indraznelii mele).

  56. Andreea 1 July 2011 2:43 pm

    Cea mai neasteptata situatie in care mi a trebuit acces rapid la facebook a fost cand pe un site cu proiecte era ceva ce imi trebuia pentru lucrarea de diploma si asa m am autentificat la facebook si am putut copia repede acel material.

  57. Szekely Miklos 1 July 2011 3:40 pm

    Buna, situatia cea mai freeky pentru mine a fost cand i-am urat la multi ani unei prietene pe facebook de pe telefonul mobil, dintr-un magazin de incaltamine… noroc cu wifi ;)).
    De avut, era fain de il aveam la festivalul peninsula anul trecut, acum aveam o tona de amintiri :D
    P.s. Multumim pentru acest premiu.

  58. Danila Alexandru-Marian 1 July 2011 4:12 pm

    Trebuia sa plec cu cineva din localitate pe la amiaza si dimineata l-am sunat sa vad ce face, insa avea telefonul inchis. Asa ca am avut noroc ca era pe facebook si asa am reusit sa vorbesc cu el.

  59. Pop Noemi 1 July 2011 5:20 pm

    Citind comentariile de pana acum, pot sa zic ca Facebook este dispensabil. Alegem sa stam pe Facebook pentru ca e placut, pentru ca iti intalnesti vechii prieteni/colegi, pentru ca ne place sa ne laudam cu ultimul succes si sa fim consolati in caz contrar, pentru ca ne place sa aflam ultimele “stiri” despre persoanele cunoscute, pentru a ne sustine brand-ul preferat si pentru ca primim mesaje de “La multi ani!” de la o groaza de oameni care, daca nu ar exista Facebook-ul, nu ar stii ca este ziua ta. Facebook-ul ne face sa ne simtim mai bine despre noi. Facebook-ul nu este facut pentru situatii neasteptate, ci pentru savurare.

  60. dana 1 July 2011 6:52 pm

    Acum mult timp eram in parc cu cateva prietene, cu rolele, iar Ana a cazut si s-a lovit tare la mana . Din intamplare nu avea telefonul la ea, dar noi eram prietene cu mama ei pe facebook. Am intrat repede de pe telefonul unei prietene pe facebook si mamma ei era online , i-am spus ce s-a intamplat si a venit repede si a dus-o la spital, doctorul constatand ca nu e nimic grav!!

  61. Ana 1 July 2011 7:25 pm

    Draga Ion,
    Eu sper din tot sufletul sa iti faci cont de Fb, poate ne auzim mai des ;)
    Si ca sa raspund la intrebarea in cauza, eu as vrea butonul de Fb pentru un acces virual la pozele cu mica mea familie :)

    Fb nu e necesitate, dar e un mod bun de a-ti destinde nervii…

  62. robert 1 July 2011 7:31 pm

    mi-am “sarbatorit” aniversarea de 18 ani- poate cea mai importanta din viata- undeva in sudul tarii- pe langa caracal daca va spune ceva fiind, plecat cu ai mei la bunici deoarece intervenisera ceva probleme de sanatate cu “a batrana”(strabunicamea). ma simteam asa prost, parca eram nou nascut inconjurat decat de familie.Simteam lipsa prietenilor si eram suparat cu atta mai mult cu cat se pare ca fusese o alarma falsa- no decedat:)). Am luat telefonu lu tata ca el era boss-u cu abonament si am dat jos setarile de net am descarcat miniopera si m-am bucurat in adevaratul sens al cuvantului de facebook si de prietenii de acolo, urari etc, cred ca a fost ziua cand am stat cel mai mult pe facebook. Bineinteles ca am umflat cu ceva $ factura dar asta m-a salvat de la o sinucidere dureroasa:)).

  63. Mihai 1 July 2011 7:35 pm

    si daca nu au existat astfel de momente, nici reale, nici virtuale? pentru mine facebook nu e deloc “vital”

  64. robert 1 July 2011 8:00 pm

    ps: intre timp s-a intamplat nenorocirea, daca castig promit sa-i fac profil

  65. alex 1 July 2011 8:25 pm

    1. O intamplare de genul asta sa intamplat cand pe net era un concurs trebuiau cat mai multe like-uri la contul meu si cine il cistiga primea o minge de baschet ceea ce eu imi doream foarte mult deoarece fratele meu este baschetbalist si joaca la divizia B in Bucuresti si vroiam sa ii fac aceasta surpriza dar dupa cum stiim mai trebuie sa mergem si la scoala unde nu avem internet pentru a putea participa la concurs asa ca imi ramanea o ora sau o ora si un sfert pe zi pentru a putea castiga deoarece eu in weekend-uri eu plec cu parintii mei la casa de vacanta . Iar in acele momente imi prindea foarte bine un smartphone pentru a accesa de acolo concursul pentru ca si asa acolo este o plictiseala infernala .Imi doream foarte mult sa chistig pentru al bucura pe fratele meu mai mare deoarece el este o persoana foarte buna si nu ma dezamagit niciodata fata de mine care am facut-o mai des de cat mam dus la baie si normal am pierdut si concursul la mustata

    2. O alta astfel de intamplare mi sa mai intamplat chiar de ziua mea cand leptopul nu imi mergea datorita unui incident fatal eram in patul meu suprapus si ”navigam” pe Facebook si am adormit undeva la miezul noptii cand a trebuit sa ma foiesc leptopul a cazut din patul de sus fara ca eu sa remarc (eu dormeam bustean) . Dimineata surprins sa vad tastatura intrun colt al camerei un ciob din ecran in alta parte si un morman de ramasite in mijlocul camerei . Si asa am ajunj de ziua mea fara sa vorbesc cu prietenii mei apropo eu nu eram in oras eram la casa de vacanta (peritenciarul) parintilor mei unde tata dadea cu lac gardul si mama sapa gradina daca va vine sa credeti ziua mea era cica cea mai potrivita pentru asta deoarece soarele facilita uscarea mai rapida a lacului .Si primesc un mesaj sa intru pe Facebook ca au aranjat o surpriza pentru mine niste persoane foarte importante mie. Eu murind de ciuda deoarece ne introceam acasa abea peste trei zile

    P.S. Nu cred ca sar fi intamplat asa ceva daca asi fi avut un gaghet pentru Facebook ar fi fost mult mai comod si nu asi fi chiulit la unele materii pentru a incerca sa cistig concursul

  66. Ionela Alexandra 1 July 2011 8:29 pm

    Eram la scoala si le povesteam colegelor mele despre un site pe facebook la care castigasem un premiu si ele nu ma credeau,atunci am intrat rapid pe facebook si direct pe pagina unde era postata lista de castigatori si comentariile acestora,printre care si un comentariu din partea mea,abia dupa ce au vazut cu ochii lor m-au crezut!

  67. alex 1 July 2011 8:48 pm

    Mi s-a intamplat si mie dar cred ca sunt singurul care uneori vrea sa imaprtaseacs momente unice de neuitat si de nerepetat cu cei apropiati lui .Este de ne descris acel sentiment si mie imi este foarte greu sa il exprim prin cuvinte dar atunci cand il simti iti vine sa opresti pe cineva pe strada si sa incepi sa ii povestesti .

    Mai sunt cazuri cand ai mare nevoie sa intri pe Facebook de exemplu eu , era o data un concurs cine strangea cele mai multe like-uri castiga o minge de baschet eu o vroiam pentru fratele meu care este baschetbalist si joaca la divizia B in bucuresti si nu am reusit deoarece trebuia sa merg si la scoala unde nu puteam sta pe internet si oricum pentru concurs aveam alocat jumatate de ora sau o ora pe zii si nu era suficient in majoritatea tumpului eram pe drum .Imi doream foarte mult sa castig deoarece fratele meu este o persoana foarte buna si nu ma dezamagit nici o data fata de mine care am facut-o mai des de cat mam dus la baie

    In timpul ala in care eu eram pe drumuri un HTC Cha Cha mia-r fi fost de mare ajutor.

  68. alex 1 July 2011 9:36 pm

    Eu nu prea ma dau in vant dupa facebook,si de aceea nu am avut niciodata o situatie atat de mare incat sa las un msg urgen pe fb.Cu tpate astea sper ca castig,ador acest telefon.
    Multumesc!
    Bafta tuturor!

  69. CATALIN D 1 July 2011 10:05 pm

    Situatia cea mai neasteptata in care am postat pe Facebook a fost acum un an si sa intamplat chiar in biserica :)) cam pacatos dar de.. ce sa facem :)), find frate de ginere la nunta celui mai bun prieten al meu desigur.Aveam nevoie neaparat de un DJ pentru ca cel care il aveam deja stabilit ne-a lasat pe motiv ca fica lui a avut un accident.In situatie de urgenta mi-am adus aminte de un prieten de pe facebook care ar putea sa ma ajute :D. Cum nu aveam numarul lui de telefon alta solutie decat sa intru pe facebook si sa vb cu el nu aveam si intr-o ora jumatate era deja la noi si multumit ca am rezolvat problema,asta intamplandu-se pe vremea cand aveam si eu un smartphone care din pacate e pe fundul marii acum :)).

  70. Adrian 1 July 2011 11:08 pm

    Prostia mea a facut ca m-am vazut cu sacii in caruta!

    Dupa ce am iesit de la un examen,in frenezia si entuziasmul meu ca am terminat, am postat de bucurie, direct pe Facebook “Gata sesiunea! Bafta celor din randul 2 care inca mai au foile in banca! :)”

    Faptul face ca unul dintre profesorii asistenti de la examen sa fie prieten cu mine pe Facebook, mi-a vazut statusul si … hai sa o luam asa … ce a patit randul 2 nici nu se compara cu ce am patit eu!

    M-am invatat! Imi tin gura si facebook-ul inchise! :)

  71. love_dealer 1 July 2011 11:57 pm

    Acum cateva luni am postat pe facebook o poza “artistica” cu o tigara..care a fost interpretata gresit de fratele meu paracios care le-a spus parintilor..am aflat ca el aflase de poza si urma sa ma spuna, insa nu puteam sa sterg dovada (nu aveam un astfel de telefon la indemana si nici nu ma aflam acasa sau la o sursa conectata la internet) iar parintii mei n-ar fi inteles ideea pozei..cand am reusit sa sterg fotografia era deja prea tarziu..geniul de frate-meo o salvase..daca reactionam mai devreme poate nu-i venea aceasta idee magnifica..insa a aflat ca aflasem de ceea ce urma sa se intample si a reactionat in consecinta..asa ca a iesit un mare scandal..ar fi fost foarte utila o astfel de “jucarie” in acel moment..si cum il am pe fratele meu la prieteni ar trebui sa am mai multa grija cu ceea ce postez pe facebook si cu setarile implicite

  72. aurelia 2 July 2011 12:56 am

    Ei bine la o barfa intre fete as fi avut nevoie de HTC, prietena mea cea mai buna a vazut de pe profilul iubitului colegei noastre o poza in care era imbratisat de o domnisoara, nu ne-am putut abtine sa nu comentam de asa maniera incat sa afle tot grupul. Nu va imaginati ce scandal a avut acesta acasa can coleguta noastra careia i-am pus paie pe foc a intrat pe usa…..dar nici rusinea noastra cand s-a elucidat misterul, poza era de la o aniversare iar domnisoara in cauza era verisoara lui primara, daca am fi avut un HTC la indemana sa cercetam profilul cu siguranta nu am fi gafat ;)) si nu am fi primit porecla de “barfitoarele si intrigantele satului”

  73. Antonia 2 July 2011 10:30 am

    Nevoie de acces rapid la FB am mereu, zilnic, este una dintre preocuparile careia ii aloc cel putin o jumatate de ora. Pentru mine, FB-ul a fost una dintre cele mai frumoase si utile inventii din ultima perioada. As putea sa enumar situatii exceptionale in care am postat (cand mi-a murit de cancer cea mai buna prietena) sau cand am fost eu pe punctul de a muri (dupa iesirea din spital am multumit celor care m-au salvat pe FB), ori as putea sa rememorez datile in care m-am bucurat enorm descoperind persoane pe care nu le vazusem de 20 de ani (colegul meu de banca din clasa a doua- acum avem aproape 40 de ani amandoi, locuim in tari diferite; colega de liceu de care ma desparte oceanul, pe care am revazut-o dupa 20 de ani pe FB; familia sotului meu de care nu stiam nimic, plecati din Romania, i-am redescoperit pe FB; o prietena din copilarie, redescoperita tot pe FB). Sunt doar cateva dintre intamplarile cu FB. Ziua mea de nastere de anul acesta a fost o zi minunata, una dintre cele mai frumoase aniversari ale mele, datorita prietenilor de pe FB. Apoi, pot enumera o bursa de studii masterale castigata anul trecut tot cu FB, iar degetele mele nu mai nimereau tastele pentru a “striga” de fericire pe contul universitatii! FB-ul este unul dintre lucrurile cele mai utile din viata mea, a trecut dincolo de moft, de placere, este o necesitate, o parte a vietii mele (chiar daca virtuala), o redescoperire a sensului adevarat al prieteniei, relatiilor de familie, afacerilor. Este si un antidepresiv puternic, pentru ca nu putine au fost cazurile triste din viata mea in care am postat si am primit incurajari sau raspunsuri la problemele mele. FB-ul este un stil de viata, o fateta a personalitatii noastre si nu trebuie sa ii vedem doar partile negative. Trebuie doar sa gasim echilibrul intre aceasta fateta si celelalte ale vietii noastre. Va doresc toate cele bune!

  74. Cosmin 2 July 2011 12:13 pm

    Ma plimbam intr-o zi prin oras cand de o data la un colt de strada un accident.O masina evitase un caine si intrase in stalpul de iluminat de la coltul acelei strazi.Multa lume adunata acolo se uitau cum politia facea sesizari la fata locului,cum ambulanta venea acolo,toate normale pana atunci.Am constatat cu stupoare ca cel care era la volanul masinii era un fost coleg de-al meu,un vechi prieten cu care mai comunicasem din cand in cand pe facebook.Imi da in cap in acel moment sa intru pe facebook de pe telefon si sa invit toti prietenii de acolo care il cunosc si care pot ajunge la spital pentru a fi alaturi de el(un gest frumos am crezut ca va fi) dar totul sa dus pe apa sambetei atunci cand constat ca de pe dragul si iubitul meu telefon nu pot intra pe facebook…pe urma am constatat ca nu e bun mai de nimic pentru internet…in cele din urma m-am dus singur la spital unde nu eram chiar singurul dar dupa parerea mea multi ar fi putut fi acolo daca aveam acces la facebook in acel moment…si cred cu tarie ca cu un HTC Cha-Cha in acel moment ar fi adus o raza de fericire pe buzele prietenului meu aflat intr-un moment greu!

  75. Andrei Mihalcut 2 July 2011 2:21 pm

    Shopping-ul a fost dintotdeauna o pasiune a femeii, un mod de relaxare, “a way of life”. Wrong !! I like to shop si arunc destui bani pe haine si papuci, asta poate si pentru ca mi-i castig constant si consider ca imi permit; don’t know, dar asa imi place. In amintirea pe care ti-o voi prezenta as fi preferat sa fiu regizor, nu actor. So, let’s begin

    Mi-a racit prietena intr-o zi de vineri. Vineri si era vara. Yeah so what? Avea chef de shopping domnisoara, cam la fel de mult ca si mine. Eu nu am rezistat si m-am dus, dar nu m-am dus singur, ci cu un prieten mandru posesor de iphone 4. Cel mai tipic lucru pe care il putea face, l-a facut: a dat check-in la Iulius Mall, numai bine ca sa vada prietena ca sunt cu el la mall straight face … Damn!! Ma suna.

    “Hey frumoaso! Ce faci? Cum te mai simti? Ai mai luat ce ti-am lasat scris?” (n.r. sunt student la farmacie)
    “Da da, am luat. Lasa asta. Unde esti?”
    “Laaaa … Liviu” (n.r. prietenul cu iphone)
    “Si Liviu unde e?” raised eyebrows
    “La mall? whistling Am fost pe la el si avea chef sa iasa la mall sa manance. M-am gandit sa nu te mai sun, poate dormi sa te odihnesti”
    “Nu nu dorm. Normal ca nu dorm din moment ce sunt racita. Si tu mai invata sa minti ca stiu de ce esti la mall si nu o sa ai tu o zi frumoasa in timp ce eu stau in pat”
    ” Te pup” big grin
    “Lasa pupatu’. Ca tot aveam eu chef sa merg la shopping. Mergi frumusel prin magazine, inclusiv la stradivarius, si te uiti dupa hainute si pantofiori, le faci poze si mi le postezi pe wall sa vad si eu cam ce vreau”

    Damn !!

    “Da draga”
    Pentru partea in care chiar am facut asta (noroc de Liviu ca era cu mine, altfel m-as fi simtit mult prea ciudat), va las imaginatia sa creeze imagini cu mine ascuns dupa bluze, blugi, camasi, sacouri, fuste, maieuri, pantofiori, balerini, botine, sandale (damn mai erau multe? straight face ) tinute in mana, in timp ce Liviu facea poze si le posta de pe profilul lui de facebook pe wall-ul ei si domnisoara dadea like daca vroia ceva.

    Povestea asta a avut mai multe concluzii pentru mine. Pot sa spun ca ma iubeste ( a sters seara pozele de pe wall) si nu mi-a facut o gaura prea mare in buget. De asemenea am invatat ca facebook-ul este o unealta creata incostient pentru femei (thanks Mark) cu scopul de a controla barbatii. Totusi cea mai cea revelatie a fost ca trebuie sa am grija ce postez pe facebook, mai ales ca acum are si mama facebook!!

    DAMN!!!!!!!!!!
    The lady is always right!

  76. Anna P 2 July 2011 3:16 pm

    Eu am avut cel mai tare nevoie de facebook in timpul sesiunii. Profa noastra de management era plecata in Grecia, fiind nevoiti totusi sa dam examenul profesoara a lansat o conversatie pe facebook in care eram toata grupa. A fost o testare online, ea scria intrebarile iar noi trebuia sa raspundem in 30 de secunde. Nu a luat nimeni mai mult de nota 7, iar conversatia a fost adusa ca dovada domnului DECAN, fapt care dovedea ca noi am dat examenul. Sunt la o Universitate Particulara si sper ca la acelea de stat sa nu se intample asa.

    Oricum, cu asa telefon alta data pot sa dau examenul si din lift.

  77. Stefan 2 July 2011 4:01 pm

    Acum un an cand se lansase HTC Legend fratele meu isi cumparase unul, iau un laptop …bineinteles ca ne contraziceam care dintre cele doua poate sa faca mai multe.
    Ne-am dus in parc sa facem cateva poze si sa vedem cine le incarca primul pe Facebook. Eu am facut poze cu o camera foto, dar pana sa le transfer pe laptop si sa le incarc pe Facebook fratele meu castigase provocarea.
    Daca as fii avut un HTC Chacha as fi avut acces rapid la Facebook.

  78. ioan25 2 July 2011 4:36 pm

    FB-UL NU A INTRAT DEMULT IN VIATA MEA DIN MOTIVE NU NEAPARAT PERSONALE,DAR UTILITATEA S-A ARATAT PRIN REGASIREA COMUNICARII CU ALTE PERSOANE DRAGI MIE DEALFEL,DAR DIN MOTIVE NUMAI DE EI STIUTE AU AMANAT CEST LUCRU.

  79. Catalin 2 July 2011 4:53 pm

    Eu de pe facebook am aflat de accidentul de masina in care mi-am pierdut amandoi parintii.Imi pare rau ca nu pot sa vin cu ceva mai vesel.

  80. monyk 2 July 2011 5:10 pm

    de obicei citesc horoscop’astrology’ de pe fb,iar inainte de examen de bac,cum sunt cam superstitioasa vroiam neaparat sa citesc horoscopul zilei respective pt ca de obicei se potriveste:d,iar de postat vroiam in dimineata aceea sa postez o melodie incurajatoare atat pt mine cat si pt prietenii mei,dar tel-ul meu nu suporta fb iar ca sa intru d acasa n mai aveam timp:(daca as fi norocoasa acestui concurs…ca examene o sa mai fie:))

  81. Lucian30 2 July 2011 5:54 pm

    Sa zicem ca Sunt un bun expert in SmartPhone-uri , problema este ca stapanesc 99% platforma symbian de la Nokia si daca vreau sa trec pe android se stie prea bine ca preturile sunt peste 1000 , iar HTC a fost si va fi un concurent important pe piata telefoniei mobile . Totodata am de gand sa prezint aceasta platforma in viitoare videotutoriale,insa mai intai trebuie sa si am un asemenea instrument ( gadget ) , poate ca unii il vor folosi doar pt poze,eu insa … voi folosi tot ce poate face acest telefon ( in special pe partea de aplicatii )

  82. Andr3ye 2 July 2011 6:04 pm

    Fecebook-ul este ceva unic si te ajuta sa fii alaturi de prietenii tai cei mai apropiati este o senzatie imposibil de descris de a imaprtasi lucruri importante pentru tine cu ceilalti prieteni si de a lega noi prietenii .De cand folosesc eu Facebook-ul ma-m apropiat din nou de prieteni vechi si pe zi ce trece si il folosesc mai mult parca devine un lucru uman si din ce in ce mai fascinant

    Eu sunt umpic mai deosebit si daca cineva nu se mai bucura alaturi de mine nici eu nu ma pot bucura ceea ce inseamna ca de multe ori am vrut sa postez ceva pe Fb dar nu am avut cum. Mi s-a intamplat o data cand eram intr-o baie dintr-un Mall mai exact intrun W.C. si am aflat ca intr-un oficiu din caminul meu de da un super party cu toate cele. In momentul acela am sunat pe toata lumea in functie de cat imi ajungea creditul de pe mobil (de doua beep-uri) . Si asa am ajuns sa imi anunt din un W.C. 2 din cei mai buni prieteni de cel mai epic party

    In acel moment in care ma aflam in W.C. asi fi avut mare nevoie de un HTC cha cha

  83. Gradinariu Larisa 2 July 2011 6:51 pm

    concursul este bine venit pentru oricine mai ales pentru cel care va castiga.Folosesc facebook pentru a socializa cu prietenii si fostii colegi dar si pentru diferite concursuri.Cand am hotarat sa ma casatoresc si am stabilit ziua si locaul am intrat pe fb si am postat” sunt fericita si implinita”

  84. Gaby 2 July 2011 8:10 pm

    Mi-as fi dorit un telefon d-asta in momentul cand eram la coada la o institutie…publica…sefa mea era la firma si nu ma credea ca stau la coada…credea ca sunt prin mall-uri…nu aveam cum s-o anunt…asa ca..am primit o mica mustruluiala…:))dar mi-a trecut…sper sa nu se mai repete…

  85. Atomulese Ioana 2 July 2011 9:21 pm

    Am gasit acest concurs navingand din intamplare pe site-urile cu concursuri pentru a-mi mai omori ceva timp. Pentru ca, desi nu mi-am propus s-a intamplat sa ma aleg cu ceva mai mult timp pentru mine de cat sunt obisnuita sa am in general. Da…m-am “procopsit” cu un minunat varsat de vant la 22 de ani. Ma simt mai pictata ca un Arlechino si parca ma lupt in fiecare secunda cu o invazie de furnici pe tot corpul. Trist dar adevarat! Au trecut doar doua zile de boala, mai am de asteptat inca vreo 12 cel putin…:(
    Primul lucru pe care l-am facut cand am realizat ca sunt nocoroasa posesoare a unei boli molipsitoare, perfect constienta ca nu voi parasi domicilul pentru doua saptamani, a fost sa-mi postez un status dragut pe Facebook pentru a vedea cator prieteni le pasa de suferinta mea :) Reactiile nu au intarziat sa apara si deja parca ma simteam mai bine stiind ca desi virtual, prietenii imi erau alaturi cu sfaturi si incurajari. Asa ca Facebook-ul a actionat mai ceva ca un medicament in special asupra psihicului meu deprimat in lupta cu boala. De multe ori cand sunt plecata intru sa-mi verific contul de pe telefon dar din pacate inca nu am intrat in randul celor inzestrati cu un smartphone care sa le faciliteze accesul la site intr-un mod placut, aproape identic cu cel de la pc.
    Mi-as dori un asemenea telefon din doua motive: 1. Pentru ca inca nu am experimentat senzatia unei navigari pe Facebook dintr-un singur buton ( un vis implinit as spune pentru un user asa inrait ca mine :P ) 2. Bucuria de a le impartasi prietenilor oriunde si oricand noutati despre mine chiar daca nu sunt mereu cele mai placute. Chiar daca nu voi castiga si poate povestea mea cu “Fb – cel mai bun medicament” nu te va impresiona, nu voi renunta la ideea ca tehnologia ne face sa ne simtim din ce in ce mai aproape de oameni chiar daca suntem departe unii de altii. Este de fapt, singura modalitate de a pastra o comunicare solida cu cei dragi.

  86. Korinna 2 July 2011 9:23 pm

    In primavara acestui an trebuia sa organizez o expozitie dar cand am ajuns la sala de expozitie am constatat ca nu am timp sa pun toate tablourile pe pereti si a trebuit sa aman vernisajul si am intrat repede pe pagina mea publica de facebook de pe telefonul meu nokia 7020 si am anuntat acolo ca vernisajul se amana.

  87. Adrian C 2 July 2011 10:22 pm

    O situatie neobisnuita cand am postat pe Facebook a fost cand am cerut ajutorul colegului de munca sa se reintoarca din drum dupa ce incuiase cladirea crezand ca este singur :))

  88. George 3 July 2011 8:46 am

    Foarte tare telefonu sincer…. eu folosesc facebook-u mai mult ca Orange sau cosmote sau vodafone :)) ar trebuii sa se face retea facebook.orice fac sau ce caut e doar pe facebook pentru ca gasesti ce vrei tu acolo.Facebook e ca o viata a ta virtuala,ai tot ce vrei acolo,poti sa inpartasesti prietenilor tot ce ai facut si ce urmeaza sa faci si mult mai multe lucruri.oricum facebook-u e cel mai tare site:X:X

  89. visoiu mihaela 3 July 2011 10:40 am

    Acum ceva timp stiam ca va urma ziua de nastere a prietenei mele insa nu stiam sigur pe ce data.In ziua respectiva,ziua ei,vorbisem mult la telefon si planuisem sa iesim in oras ca fetele,sa sarbatorim asa fara motiv,cum spunea ea,totul parea destul de normal pana cand am hotarat ora de intalnire si locul. A sugerat sa ne intalnim in cafeneaua ei favorita,pe care o frecventam numai in zilele cu adevarat speciale.si totusi asta nu mi`a dat nimic de gandit.ajunsa la destinatie cu putin inaintea ei ,ma suna prietena mea si m-a intreaba daca i-am luat ceva cadou sau ii fac vreo surpriza ,findca nu ii spusesem nici la multi ani nici nimic.Atunci mi-a venit salvarea cand am dibuit repede pe facebook si am vazut lista de la multi ani de pe wall`ul ei si m-am prins,frate e ziua prietenei mele cea mai buna si eu,eu ca o copila uituca,nu i`am luat nimic. Ce minune era sa fac in 5 minute pana aparea ea,am cumparat poate nu cel ami scump buchet de flori ,i l-am dat,a fost incantata si scuza cu care am venit a fost ca nu am putut sa iau cadoul cu mine fiind prea mare.A doua zi,de rusinea ei,a trebuit sa`i cumpar un ursulet de plus imens,pe care si l-a revendicat din fata usii cand m-am dus la ea cu el ^^

  90. MIhaela L 3 July 2011 2:14 pm

    Eu nu sunt atat de fericita in privinta accesului de pe mobil pe net.Telefoanele mele, doua la numar sunt mai limitate, asa ca accesul meu pe facebook este prin intermediul calculatorului de acasa. Am avut odata mare nevoie sa intru pe facebook, de pe un mobil, daca il si aveam intrucat, un individ abia cunoscut, care ma si suna pe telefon, si-a facut cont pe facebook, pentru a fi in lista mea de prieteni. El de obicei intra noaptea si mai facea ceva comentarii pe facebook. Asa ca omul nostru s-a apucat sa-si completeze datale personale, incluzandu-ma pe mine in familia lui, ca fiind viitoarea sotie desi, noi nu ne vazusem niciodata la fata si era abia cunoscut de o luna sa zic. Nici nu stiu daca pozele postate acolo erau ale lui sau nu. Va dati seama ca eu avand cont de cel putin 4 ani, am in lista de la sef pana la colegi de scoala, vecini de bloc si chiar unii membrii ai familie. Cand mi-a spus la telefon ca m-a trecut pe mine la viitoarea sotie, mai eram si pe drum, m-au trecut toate caldurile si frisoanele posibile. Nu stiam cum sa ajung mai repede acasa, sa-l sterg din lista de prieteni. Cand i-am cerut sa stearga clasificarea facuta: in viitoarea sotie, mi-a spus ca nu mai stie cum. Pana la urma l-am convins sa imi dea parola si am intrat eu in contul lui, cand am ajuns acasa si am facut ordinea cuvenita. In concluzie, nu dati la oricine acceptul in lista de prieteni, ca nu stiti ce ii taie mintea.

  91. Iacob Robert 3 July 2011 2:24 pm

    Facebook. O retea de socializare care este privita cu scepticism de cei care nu o folosesc, cum a fost privita si de mine inainte de a mi se intampla ceea ce voi relata pe scurt. Ocupatia mea de webdesigner mi-a oferit o gramada de oportunitati fie ele financiare, fie sociale. Dintr-o scurta experienta pe contul unui prieten de Facebook am observat ca incep usor usor sa devin dependent de anumite aplicatii de acolo asa ca am decis sa nu-mi deschid un cont deoarece am considerat ca este o pierdere semnificativa de timp. Iata-ma ajuns in statiunea Slanic Moldova impreuna cu parintii mei. Dimineata, devreme, primesc un telefon de la un numar necunoscut. Dupa o discutie de aproximativ 15-20 minute mi s-a oferit o ocazie de a castigat o suma cu TREI ZEROURI exprimata in moneda europeana (euro) mai precis in jur de 4000 euro. Era vorba de un proiect complex, cu filiale in mai multe tari ce doreau sistem administrativ individual etc … nu are rost sa intru in detalii tehnice. Am fost de acord cu acele conditii, si mai ales cu pretul care, sincer sa fiu imi facea cu ochiul si deja incercam sa stabilesc o intalnire, undeva in tara, cu persoana respectiva. Dupa ce am fixat detaliile, locul de intalnire, a urmat un lucru la care nu ma asteptam. Persoana in cauza imi cere o poza cu mine, ca sa ma poate recunoaste la intalnire, eventual profilul meu de Facebook. Am ramas blocat. Pesimist din fire, am simtit ca voi rata aceasta ocazie care s-a ivit din senin. Cu o voce scazuta ii zic ca nu am profil de Facebook. “Nu e nici o problema. Imi poti trimite o poza cu tine prin email. Uite adresa mea …”. Hmmm, deja suna prea frumos sa fie adevarat, nu-i asa? Ei bine, asa este. Va asteptati ca intr-un centru de tratament pentru persoane trecute de prima tinerete sa existe wireless? Sau si mai bine, va asteptati ca parintii mei sa aiba aparat foto digital? Bineinteles … ca NU ! Nici wireless, nici conexiune internet prin fir, stick, modem orice si nici aparat foto digital, ci mai rau aparat din ala vechi cu film. I-am zis ca o sa rezolv in cateva ore si revin cu un telefon. Mi-am dedicat intreaga zi cautarii unui aparat foto, am gasit in cele din urma, am facut poze cu mine, le-am descarcat pe laptop dar mi-au mai trebuit aproximativ 2 zile pana ce vremea mi-a permis sa plec din statiune pana in cel mai apropiat loc unde puteam sa gasesc conexiune la internet (wireless) pentru ca nu se cuvine sa intri in alt hotel sau cine stie unde sa ceri acces la internet. Ce sa mai vorbesc de telefon mobil, detin un SE K320i vai de mama lui la care pot doar sa raspund si sa apelez. Vreti sa aflati finalul ? Pana am reusit eu sa-i trimit un email cu pozele, am primit, cu parere rau, vestea ca a fost gasita o alta persoana care sa se ocupe de proiect. Iata, ca in aceste situatii, un telefon capabil sa realizeze conexiune instanta cu Facebook, m-ar fi ajutat enorm. In aproximativ 15 minute, imi faceam si un cont, si vreo 3-4 poze, multumeam si omul de afaceri si poate daca totul era ok, nu mai umblam 3 zile aiurea.

  92. Ina 3 July 2011 3:54 pm

    Hei,

    Anul asta, la primul meu curs de la masterat, am postat pe fb cat de tare e proful si ce mult imi place materia :) Seara, aveam un comentariu chiar de la proful meu – imi multumea, dar ma sfatuia sa fiu ochi si urechi la ce preda :)Proful, tanar, si el un impatimit al fb, ne-a cautat pe toti si ne-a adaugat in lista lui :) Am luat nota mare la examen, eu zic ca 9 e bine :P Oricum, daca as avea HTC-ul asta, as posta mult maai des de la toate evenimentele faine la care ajung :)

  93. Alex 3 July 2011 4:35 pm

    Vara trecută eram în Costinești să-mi sărbătoresc ziua de naștere, când ceva foarte fain mi s-a întamplat!
    După ce dădusem pe gât câteva pahare strașnice de alcool, am observat că o fată drăguță se tot holba la mine.
    Timid cum sunt, nu am îndrăznit să intru în vorbă cu ea, dar găsisem o portiță: Facebook-ul. Tipa era un fel de social media freak și avea, pe tricoul pe care-l purta, scrise niște adrese de site-uri de socializare, printre care și Facebook.
    Dacă aș fi avut un telefon care putea accesa Facebook, aș fi căutat-o și, poate, azi ne-am fi căsătorit. Sau nu!

  94. iulian 3 July 2011 5:23 pm

    Am neaparata nevoie de facebook, sunt dependent oriunde m-as afla si zi si noapte.

  95. Andra 3 July 2011 7:15 pm

    Cel mai neasteptat moment in care am postat ceva pe facebook a fost dupa o cearta cu prietenu,de fapt vroiam sa il fac gelos pentru o mica cearta de-a noastra si imi amintisem ca am o poza cu un coleg cu care de fapt ma pupasem pe gura:)) neavand de lucru,la un chef si pentru distractia de a face o poza atunci, si de a ne aminti de nebuniile noastre :D.In acel moment cand a vazut poza ne-am despartit si de atunci regret acest lucru..Acest lucru a fost cel mai neasteptat si de mica durata, deoarece pe urma mi-a parut rau si l-am sters.Povestea vietii…..

  96. rainana2000 3 July 2011 9:02 pm

    Salut,

    Am postat pe Facebook deseori,in momente diverse din viata, fie ele minunate, obisnuite sau iesite din comun.

    Momentul pe care mi-l amintesc cel mai intens insa, a fost acela cand am tinut sa-mi exprim compasiunea fata de poporul polonez, care pierduse multe valori in accidentul aviatic de la Smolensk. In ciuda acestei tragedii, ei au mers mai departe.

  97. Ion Alin Radu 3 July 2011 9:22 pm

    Facebook-ul m-a ajutat sa prind un hot. Lucrez in vanzari si cum lucram numai cu firme, nu emitem bonuri fiscale, numai facturi. Deoarece multi dintre clientii nostri au contracte cu noi, marfa nu trebuie sa o plateasca pe loc. Astfel un tip s-a prezentat ca fiind de la firma X si doreste produsul Y. Cum la noi nu se prea se legitimeaza persoanele, majoritatea fiind clienti fideli (numarul lor nu este unul foarte mare deoarece toti sunt firme)dupa ce a luat marfa a competat datele personale pe factura. La scadenta s-a observat greseala, iar cu ajutorul Facebook-ului l-am gasit dupa datele din factura. Am devenit prieten cu el pe Facebook si am vb cu el. Asa am reusit sa recuperez banii pe marfa luata.

  98. aLeX 3 July 2011 9:37 pm

    Facebook-ul mi-a devenit ca un prieten de fapt ca cel mai bun prieten deoarece ma ajutat sa scap din multe incurcaturi pentru ca eu intru in situatii jenante mai tot timpul . Eram o data pe strada cu bicicleta si am cazut vix intr-o ciocolata de caine ma-m ridicat si tota lumea radea de mine mai ales ca eram si cu prietenii si mai cazusem si in fata unor fete ma-m dus repede acasa ma-m gandit sa postez pe facebook pentru ca oamenii sa nu vada ca imi este rusine cand de fapt imi venea sa intru in pamant de rusine ce imi era doarece mi se murdarise tot tricoul (meu preferat). Asa ma ajutat pe mine cel mai bun prieten virtual al meu sa scap usor dintr-o situatie foarte jenanta .Daca as-i castiga acest telefon mia-r fi mult ai usor deoarece asi fi mereu langa cel mai bun prietenul virtual .Si sunt sigur ma mar ajuta sa mai scap din multe alte situatii jenante in caree voi intra

  99. Oana 3 July 2011 10:34 pm

    Bună,

    Haideţi să vă povestesc o super fază… Tânără şi neliniştită fiind în anii facultăţii când îmi permiteam să fac orice îmi trecea pe lângă ureche, am decis eu că înainte de licenţă am nevoie de o pauză, aşa că prin aprilie mi-am luat un bagajel decent pentru o săptămână şi am plecat în Istanbul – oraşul oriental care seduce pe oricine.
    Toate bune şi frumoase numai că ai mei părinţi, grijulii de altfel, au insistat mereu că eu „să mă concentrez pe carte şi să îmi constuiesc o carieră” – lucru departe de mine în acea perioadă, consideram că am destul timp şi după. Astfel că am decis să nu le spun de „mică mea escapadă” şi chiar înainte să plec am insistat să le subliniez cât de ocupată voi fi şi că s-ar putea că să nu îi pot contacta prea des.
    Totul a fost ok. Când am ajuns acasă am făcut o selecţie cu poze pentru un album pe Facebook, bineînţeles, numai că acum, după aproape 4 ani, surioara mea de 15 ani şi-a făcut şi ea cont pe Facebook, că tot adolescentul care se respectă. Iar la 2 zile după un scurt briefing despre cum se foloseşte site-ul mă trezesc cu un telefon de la mama în care mă întreabă mirată cum şi când am ajuns eu în Istanbul pentru că am nişte poze pe internet … După realizaţi că a trebuit să suport 30 de minute de morală în care eu a trebuit să recunosc cât de mult am greşit şi că m-am maturizat (slavă Domnului că discuţia a fost prin telefon).
    Aşadar aveţi grijă cu ce postaţi pe Facebook :).

  100. [...] Participa la acest concurs! [...]

  101. Costache Mihaela 4 July 2011 9:23 am

    maxima nevoie as fi avut de un htc cha cha sambata seara la bachelotte party-ul organizat pentru o buna prietena. Ar fi fost prea cool sa transmitem live si in direct :P destrabalul din club!!! sigur v-ati fi dstrat copios cu totii! super pretrecere, super mireasa si no comment don’soarele de onoare. poate cine stie, castig eu telefonul, si la petrecerea burlacitelor de sapt viitoare va voi putea tine la curent cu evenimentele :P
    ce vina am eu ca ale mele dragi pritene se marita toate anul asta si eu vreau sa postez totul pe facebook????!!!!

  102. Mr. Cabo 4 July 2011 10:45 am

    Am o aversitate la valentele de “pitzi” a unor fete. Din pacate cum nu le poti ocoli pe toate, se face ca la un moment dat un amic bun de al meu umbla cu o fatuca de genul asta iar noi trebuia sa ii cam inghitim ifosele din cauza amicitiei.

    Amicul asta avea o casa de vacanta la munte cu un mic parau in fata, asa ca la invitatia lui de a “arde” un gratar am raspuns pozitiv gandindu-ma la racoarea unor beri transpirate si iesirea in natura. Din pacate urma sa vina cu fatuca dar m-am resemnat gandindu-ma ca nu are cum sa ma scoata asa de rau din minti.

    Dupa o zi intreaga de ifose pe domnisoara, “cum adica sa fac EU baie in parau draga?!” si “credeam ca ai asfalt in curte de aceea am venit cu tocuri, draga” m-am amuzat teribil cand ducand cu scarba o farfurie cu o ceafa la gratar uleioasa catre meseni, duduia a alunecat pe spate in singura balega disponibila de pe proprietatea amicului reusind sa se intinda toata in rahat. Ceafa de porc uleioasa aterizase pe pieptul ei ca o cireasa pe o inghetata racoroasa intr-o zi de vara.

    In momentul respectiv mi-as fi dorit un telefon sa ii fac o poza si sa o urc pe facebook, sa o tag-uiesc pe domnisoara si sa apara acolo langa pozele ei pline de rujuri si maieutze roz, intinsa in balega de vita si cu o ceafa de porc direct in poale.

  103. Delia 4 July 2011 11:03 am

    In urma cu 5 luni am iesit intr-un bar unde am pus ochii pe un baiat dar nu i-am cerut numarul de telefon sau id-ul, ii stiam doar numele.Odata ajunsa acasa am intrat repede pe facebook pentru a i-l cauta.L-am gasit, i-am luat id-ul de mess, i-am dat add si acum suntem impreuna.Cum eu sunt obsedata de facebook, de fiecare data cand ma vede ca stau pe fb incepe sa ma certe dar ii aduc aminte ca asa ne-am combinat si ii trece :)).Thank you, facebook!:)

  104. Raluca Cojocaru 4 July 2011 12:28 pm

    Vineri seara am pornit spre Cluuuj. A doua zi, sora mea, absolventa de medicina, avea festivitatea si chiar voiam sa-i fac o surpriza uriasa. Buuun.

    Eu si prietenul meu ne-am aventurat in ultimele momente sa plecam cu masina. El – sofer incepator, eu – niciun habar de soferie, ne-am dat noi viteji si am pornit pe drumul lung de 462 de km. Din fericire, am reusit sa facem rost de Sfantul GPS de la un prieten, ca sa ajungem si noi pana a doua zi la destinatie.

    Intuneric. Ploaie. Tiruri si munti. Cam creepy traseul nostru. In masina mai rasuna si cel mai nou single BUG Mafia – Fara cuvinte, al carui videoclip m-a cam lasat fara grai.

    Prietenul meu imi zice cam la fiecare 10 minute ca se simte ciudat, ca tot urcam, urcam, pana cand?
    In schimb, vad departe, in munti, ceva foarte foarte luminos. Eu distingeam un fel de poarta. Foarte mare si luminoasa. “Uite poarta raiului!” rad eu cu gura pana la urechi pana dau iar de bezna din dreapta mea.

    Tacem amandoi o secunda si apoi il aud: e ceva in spatele nostru si are o cruce. M-am uitat in oglinda si-am crezut ca albesc. In urma nu mai erau alte masini, doar una cu faruri mici, intunecata, cu o cruce rosie deasupra. Ce naiba, dric ,noaptea prin munti???

    Ne-au taiat caldurile, i-am injurat pe astia de la BUG Mafia ca ne-au bagat in sperieti cu piesa lor, ma uitam si in fata ca urma “poarta raiului” si aveam impresia ca pana aici ne-a fost. Astea-s semne clare! :))

    Tot ce imi doream era sa transmit ultimul gand prietenilor, colegilor, rudelor si surorii mele ca am vrut sa-i fac o surpriza si sa ajung mai repede la ea. Asta puteam s-o fac doar pe facebook , eventual sa mai adaug si pozele doveditoare. :D

    Ei bine, tirul cu cruce rosie in varf ne-a depasit ametitor, poarta raiului era un foarte luxos hotel din Faragas, am mai urcat noi asa pana la Cluj si am ajuns cu bine la cea mai frumoasa festivitate de absolvire la care am participat si voi participa vreodata.

    Acum nu pot decat sa va invit pe Facebook sa admirati pozele de la festivitate. Ce-i drept, util mai este!

    P.S.: Va sfatuiesc din inima, cand plecati la drum, ascultati numai piese care va binedispun! :D

  105. Jolie 4 July 2011 12:57 pm

    Interesant concurs Andressa! Ai strans “cateva” comentarii, cred ca o sa-ti fie destul de greu sa desemnezi un castigator, sunt sigura ca majoritatea au avut cate ceva interesant de povestit.

    Cu toate astea, o sa ingros si eu randurile celor care isi incearca norocul :P.

    Nu e o intamplare fericita sau amuzanta pentru mine, dimpotriva, una plina de frustrare si neplaceri,si tocmai de asta am simtit atunci nevoia imperativa de a posta pe FB.

    Acum cateva saptamani am fost nevoita sa umblu dupa o licenta de transport. Recunosc ca pana acum nu prea am alergat eu prin institutii dupa acte si in naivitatea mea am crezut ca este indeajuns sa-ti depui actele la timp si astepti x zile dupa lege sa le retragi.

    Ulterior, am aflat ca nu este deloc indeajuns sa fii un cetatean model, ca sa zic asa.

    Era a treia saptamana cand ma duceam la ARR dupa licenta respectiva. Prima data am venit fix dupa 15 zile, asa cum mi se spusese, eram singura femeie intr-un spatiu plin de barbati care stateau cu actele in mana pe la diferite usi. Dupa ce ca ma simteam ca in zona crepusculara m-am lovit si de un functionar sictirit de viata care mi-a trantit-o scurt, fara sa se uite la mine, ca licenta mea nu e gata. Am facut abstractie de atitudinea domnului si l-am intrebat cand sa revin si mi-a raspuns ca nu stie, sa fac si eu calculul, ca ei lucreaza la data de x azi.

    In fine, am zis ca o sa revin peste o saptamana cand s-a repetat aceeasi poveste. Incepusem sa ma enervez inca de atunci, pierdeam doua ore pe zi cu drumuri inutile, dar am incercat sa ma consolez cu gandul ca saptamana urmatoare nu are cum sa nu fie gata, doar trecuse o groaza de timp.

    Am plecat in dimineata aia de acasa cu gandul ca o sa fiu mai insistenta, era ultima zi in care mai era valabila vehcea licenta si daca nu obtineam noile acte atunci ar fi fost o mare problema. Bineinteles ca am ajuns acolo si nici n-am apucat sa zic ceva ca m-au expediat din nou sub pretextul ca nu este gata si n-au avut curent ieri asa ca ar trebui sa mai astept cateva zile.

    In momentul ala mi-am dorit ca toata politetea mea sa dispara si sa pot sa fac putin scandal, dar efectiv am ramas socata si am sunat un prieten care stia cum stau treburile acolo si l-am rugat sa vina sa ma ajute sa scot licenta in ziua respectiva.

    Omul a venit si, spre deosebire de mine, a stiut cum sa puna problema in asa fel incat sa fim luati in seama. Evident, oamenii vroiau spaga, sa-mi elibereze licenta respectiva. Eu nu as fi putut in vecii vecilor sa fac asta singura. Pe langa faptul ca nu mi se parea normal sa dau bani ca sa mi se elibereze licenta la atata timp dupa termen, nici nu as fi fost in stare sa-i scot din buzunar de jena. Niciodata nu am inteles cum naiba se face ca desi mie mi-e jena sa le dau, lor nu le este jena sa ii primeasca. Daca nu as fi fost presata de timp si nu ar fi fost la mijloc o amenda de cateva zeci de milioane daca nu obtineam licenta, nu as fi fost de acord cu o asemenea solutie. Totusi unul dintre ei si-a luat cascavalul si a inceput sa traga sfori pe acolo.

    Dar povestea nu s-a terminat aici, cu toata spaga, nu le mergeau calculatoarele, era vineri si tura se termina la doua, iar ei amenintau ca nu mai stau nici o secunda dupa ora respectiva daca nu le merge programul ca nu ii platim noi si ei se trezesc la 6 dimineata sa munceasca. Interesant,, iar nu inteleg, daca tot nu erau platiti, de ce se mai trezeau asa cu noaptea in cap sa vina la munca?

    Am avut tupeul sa ii intrebam daca fac ceva sa le mearga programul si tot ei au sarit 2m in sus. Asa ca n-am putut decat sa asteptam licenta timp de 4 ore, stand in picioare. Treceau tot felul de angajati burticosi pe langa noi spunand “nu cred ca o sa aveti noroc astazi”.Toti cu aceleasi figuri trase la xerox de la cei in varsta la tineri, toti exprimand parca aceleais lucru in cor “Suntem corupti!”.

    Alea au fost cele mai umilitoare ore din viata mea, atunci am intrat pe FB si am scris ca ARR e de tot rahatul, urmad sa-i fac cateva ore mai tarziu de cu ou si cu otet printr-un comentariu. Doar asa am reusit sa ma mai descarc putin. Doar pe FB am putut sa ma plang de coruptia din tara asta si de felul in care ne lasam dresati, doar acolo am putut sa fiu “auzita” fiindca au citit cativa oameni si s-au regasit cumva in randurile mele, nu de alta, dar sunt sigura ca nu sunt singura care a fost calcata in picioare de felul in care merg lucrurile in tara asta.

    Si ca sa fie tot tacamul si nesimtirea sa atinga cote maxime, la sfarsit, ciocoiul ala de a primit banii si de ma expediase, mi-a zis ca are si el 2 baieti. Pe ala mare l-a lasat in pace ca e cu invatatul, dar ca pe unde se duce e expediat si nu e luat in seama. Pe de alta parte, pe ala mic l-a luat cu el peste tot, stie cum merg lucrurile in tara asta si pe oriunde se duce, se descurca si reuseste sa-si rezolve treburile. Apoi a tras o concluzie cum ca asa se intampla, daca nu esti tupeist, lumea te expediaza si te calca in picioare.

    La sfarsit i-am urat o zi buna si i-am multumit pentru ajutor, desi cred ca stiam si eu si el ce e in gandul meu si cat l-am injurat. Dar cui ii pasa?
    Pana la urma principiile, moralitatea, politetea, corectitudinea si dorinta de a ajuta sunt desuete.

  106. Alexandrescu Corina 4 July 2011 1:20 pm

    Facebook!!!
    Nici azi nu-mi vine sa cred ca m-am hotarat, cu greu ce-i drept, sa-mi fac un cont pe facebook. Abia ma familiarizasem cu netul, yahoo, google, mail sau mess, eram reticenta.Ce putea sa-mi ofere in plus Facebook?
    Eu, in general, sunt o introvertita, nu reusesc sa-mi fac usor prieteni, aceia putini pe care-i am ii numeri pe degetele de la o mana. Uneori ma retrag sau evit apropierile de teama unei dezamagiri sau a unui esec, alteori consider ca e mai bine doar eu si familia caci ei nu ma dezamagesc niciodata.
    Dar am desoperit facebook care pentru mine este ca o lume paralela, o lume ireala in care oamenii sunt oameni, sunt aceeasi dar de fapt sunt altii, o lume in care iti arati doar o parte a vietii tale, restul e mister, fantezie. Am vazut aici cum oameni care nu m-au conoscut niciodata mi-au sarit in ajutor, m-au sprijinit, mi-au dat like-uri la concursuri la care n-am castigat niciodata, dar mi-a ramas aprecierea pentru ei. Aici exista o intelegere tacita, o comunicare speciala intre oameni placuta si interesanta in acelasi timp.
    Pentru mine neasteptata este fiecare zi in care postez ceva aici, nesteptata este aceasta lume care ne-a vrajit pe toti, iar vorbele mele se pierd in eter dar doar pentru a ramane vesnic acolo, undeva.
    Odata patrunsa in aceasta lume e greu sa mai renunti, este mai rau ca un drog si am nevoie de acces la facebook zilnic, dintr-un motiv sau altul,poate doar pentru a patrunde in aceassta lume de vis, am nevoie sa am HTC Chacha-ul meu!

  107. MD 4 July 2011 2:29 pm

    Ha ha ha, mereu imi amintesc cu drag de intamplarea asta: http://colectionezsemnedecarte.blogspot.com/2010/07/de-ce-m-... Abia am asteptat sa ajung la serviciu unde am trimis poza prin bluetooth unui coleg, el mi-a trimis-o pe mail si asa am putut sa o urc pe feisbuc ca sa rada toti prietenii de mine.

  108. Mihaela C. 4 July 2011 3:34 pm

    Hm
    Imi amintesc de primul meu contact cu video facebook cu zambetul pe buze, pentru ca este chiar amuzant si emotionant….si din nou amuzant.
    Povestea mea suna cam asa:
    Sunt insarcinata in 41 de saptamani si imi pierd vremea desocperind facebook-ul….ca doar ce era sa fac altceva toata ziua cu burta aia mare?
    Si deodata simt ca incepe sa se miste ceva….Merg la medic…si pentru ca era seara cica sa raman acolo peste noapte ca nu nasc…doar asa preventiv..Aveam niste carti scoase de pe net si m-am gandit ca nu o sa ma plictisesc toata noaptea…Asa ca m-am luat sa citesc de pe laptop…ma mai si conecta din cand in cand ca aveam stickul pentru net la mine…Ce sa mai?!…Pana dimineata normal ca am nascut…Ma simteam cam rau…dar eu tot cu laptopul in brate…
    Vine sotul cu tot alaiul dupa el: sa vada si ei noul membru…la care medicii ii spun ca nu au voie sa ne vada…etc…sa mai astepte. Ii vine sotului ideea sa imi aduca o camera pe care sa o atasez la lt sa vada si ei copilul. Bineinteles ca mi-a luat o caruta de timp sa inteleg cum sa fac sa instalez totul…Apoi sa deschid si facebook-ul si sa dau si camera…
    Si pana la urma a mers…am pus camera pe copil..S-au uitat ei. Totul ok.
    SI sotul meu imi spune sa las deschis totul..etc.
    Am lasat laptopul deoparte…camera web etc….Si dupa cateva ore ma trezesc cu un telefon de la familie care ma intreaba cam cu cine seamana copilul: si eu le spun: la ochi cu tatal si la gura cu mine –ochii frumosi si o gura maricica . Apoi sotul ma intreaba ca…totusi…nu mi se pare ca avem un copil cam negricios asa…si parca are si ochii cam inegali. Si eu ma enervez si le inchid telefonul….Chiar ma gandeam ca astia nu sunt zdraveni etc.
    A doua zi au venit in vizita – ca li s-a permis…se uita in patutul vecin si sotul meu il ia pe bebe in brate..il mangaie….la care eu raman perplexa…si ii spune: “Lasa, ca atunci cand o sa te faci mare o sa fii frumoasa!”
    Eu o iau pe cea mica a noastra in brate..la care el ramane cu gura cascata: se uita la bebele din bratele lui- la al nostru….si mai scoate o perla: “Aoleu ce bine ca nu esti copilul meul!”…(iar femeia era in camera cu noi – doar ca intotdeauna am sperat ca nu a auzit ce a spus- pentru ca dormea)
    Atunci mi-am dat si eu seama ca atunci cand am pus camera intre cei doi copii a ramas cu fata spre celalalt patut. Eu initial am fost singura cu fetita mea in camera…si apoi a mai venit o mamica- cu un alt copilas – iar bebelu ei era al unui francez mulatru…etc. Mie nu mi se parea ca ar fi chiar atat de inchis tenul lui…dar era asa ca al romilor de la noi…
    Iar sotul meu s-a apucat sa faca niste poze si le-a mai trimis la unul la altul- cu copilul celalalt
    ….Si de cate ori o vedea cineva pentru prima oara pe fetita noastra ii spunea: “Vai cat de frumoasa esti, ce ochi frumosi ai si cat de mult se schimba copiii de la o zi la alta!”

  109. Oneth Ciprian 4 July 2011 3:36 pm

    Buna ziua,

    Unul dintre momentele de care am avut nevoie urgenta de facebook a fost in urma cu aproximativ o luna, cand a fost ziua unuia dintre prietenii mei si am planificat o petrecere surpriza pentru el, in aceeasi zi in care mi-a venit idea, ne-am hotarat si am facut cheful surpriza. Cheful a fost unul super.

  110. Simon Alexandra 4 July 2011 5:51 pm

    Dumnezeule.. cata nevoie as fi avut de telefonul asta cand nu aveam credit! Poti doar sa-ti imaginezi cum e sa stai fara credit pe telefon, nici macar de BIP, sa nu mai poti trimite nici amarate de ‘contacteaza-ma’, nici sa verifici un mail, nimic!
    Un ChaCha cred ca m-ar fi scos din singuratate, din ‘izolarea sociala’ la care am fost supusa atata timp, si care, cu siguranta ca nu s-a terminat inca. So, Helppp mee! :D

  111. Daniel Dragomir 4 July 2011 7:59 pm

    Anul asta de Paste am participat la un concurs in cadrul caruia se ofereau indicii pe pagina de facebook a organizatorului, pentru a gasi un obiect ascuns intr-un mall bucurestean; acel obiect gasit te facea proprietarul unui laptop.Telefonul meu nu avea acces la internet asa ca sotia imi dadea prin telefon indiciile de pe facebook. La ora 15 trebuia sa se dea indiciul final si asteptam sa ma sune sa mi-l spuna dar fix atunci la usa sunase postasul si ea a intarziat cam un minut. Eu eram pe etajul 2, unde era ascuns si obiectul si pentru acea intarziere am pierdut premiul pe care l-a luat un tip care la momentul postarii indiciului era la etajul 1 dar avea acces la facebook de pe mobil si a aflat inaintea mea unde e “bomba”. Daca aveam si eu acces la facebook… acum nu ma mai durea spatele scriind de pe scaun, eram in pat cu laptopul.

  112. alex 4 July 2011 8:23 pm

    Mi s-a intamplat si mie dar nu cred ca sunt singurul care uneori vrea sa imaprtaseacs momente unice de neuitat si de nerepetat cu cei apropiati lui .Este de ne descris acel sentiment si mie imi este foarte greu sa il exprim prin cuvinte dar atunci cand il simti iti vine sa opresti pe cineva pe strada si sa incepi sa ii povestesti .

    Mai sunt cazuri cand ai mare nevoie sa intri pe Facebook de exemplu eu , era o data un concurs cine strangea cele mai multe like-uri castiga o minge de baschet eu o vroiam pentru fratele meu care este baschetbalist si joaca la divizia B in bucuresti si nu am reusit deoarece trebuia sa merg si la scoala unde nu puteam sta pe internet si oricum pentru concurs aveam alocat jumatate de ora sau o ora pe zii si nu era suficient in majoritatea tumpului eram pe drum .Imi doream foarte mult sa castig deoarece fratele meu este o persoana foarte buna si nu ma dezamagit nici o data fata de mine care am facut-o mai des de cat mam dus la baie

    In timpul ala in care eu eram pe drumuri un HTC Cha Cha mia-r fi fost de mare ajutor.

  113. Mara 4 July 2011 8:40 pm

    Uniti in cuget si-n simtiri, cand vine vorba de odraslele lor, parintii de pe toate meridianele par sa-si spuna la unison acelasi lucru: “Las’ sa stea acasa, ca de calca prin baruri apai eu l-am facut, eu il omor!”. Cum intr-o seara, acum cativa ani buni(intre timp m-am facut independenta)vroiam eu sa evadez de acasa de la ai mei la prietenii care ma asteptau de ceva vreme in bar, ghiciti cum am fost prinsa. Am fost batuta cu propriile arme. M-a pus saracia sa-i fact cont pe Facebook la taica-meu. Ocazie cu care chiar a inceput sa-i placa. Si uite-asa, vazand ca nu sunt pe facebook intre ora 11 pm – 2am, a dedus cum ca odrasla evadase. Ei, de-as fi avut un telefon din acela cu acces la FB, altfel statea treaba. M-as conversam cu taica-meu, de parca as fi stat in camera…

  114. Ioana Postelnicu 4 July 2011 9:16 pm

    Hei!

    Cea mai neasteptata si, in acelasi timp, necesara ocazie de a posta pe Facebook se leaga de experienta mea ca student Erasmus in Franta. A fost, de fapt, pretextul care m-a determinat sa folosesc reteaua in primul rand si s-a datorat faptului ca nu erau scaune in bucatarie.

    E logic daca stai sa te gandesti. Eram singura intr-o tara straina, avusesem norocul sa fiu cazata intr-un camin in care nu cunosteam pe nimeni si, din cauza ca nu ma puteam opri sa servesc masa impreuna cu alti oameni in bucatarie, cum faceau studentii din celelalte pavilioane, singurele ocazii de socializare erau pe coridor, cand persoana cu care as fi putut socializa era fie pe picior de plecare, fie in drum spre toaleta.

    Intr-una din seri ma sincronizez la bucatarie cu o tanara frantuzoaica, care doar ce se pregatea sa-si lase mancarea la incalzit pe plita si sa caute refugiu in camera ei, cand, zambind timid, am intrebat-o ea cum face sa isi cunoasca vecinii de pe palier. In modul cel mai natural imi raspunde: “Pe Facebook, desigur! Avem grup cu numele caminului. Spune-mi numele, o sa-ti dau add”. “Nemaipomenit!”, imi zic, ii dau numele, si, cum ajung in camera, uitand si de foame si de sete, aprind calculatorul si postez pe Facebook: “Salut, eu sunt Ioana. Cine iese la un suc diseara?”.

  115. alex 4 July 2011 10:17 pm

    Salut si bine te-am gasit! :D
    O sa particip la concurs(pentru ca imi place telefonul si am oricum nevoie de unul)si voi posta un comentariu:D.Ei bine,momentul/situatia cea mai neasteptata in care am avut nevoie de acces rapid la facebook a fost intr-o excursie,cand ne-a prins ploaia,urmata de o mare repriza de grindina,la Bran/Brasov.Eram pe drum,incepuse ploaia&grindina, iar cand ne-am oprit la o benzinarie am filmat cum era sa cad ,alunecand pe gheata si cum se auzea apoi in autocar ,grindina,urmata de apa ce intra pe la chedere si pe la trapa.:| nu a fost deosebit de frumos,dar ne-am amuzat si am vrut sa postez filmuletul rapid(in timp real) pe facebook.Din pacate,3g-ul nu functiona,iar semnalul era prea slab si cred k trebuia sa astept o saptamana ca sa se incarce:)),asa ca am uploadat filmuletul acasa.A fost o poveste foarte tare,am surprins imaginile destul de bine,dar telefonul/semnalul, nu m-a ajutat.
    Va multumesc pt timpul acordat si urez succes tuturor participantilor!:D

  116. Cristina 5 July 2011 1:08 am

    Sunt o adolescenta ce a crescut in perioada accesului la internet,deci pot spune ca in momentul de fata facebook-ul face parte din viata mea de zi cu zi. Il accesez zilnic de acasa,din pacate nu detin un smartphone pentru a putea accesa facebook si din alte locuri. A fost un caz deosebit in care am avut nevoie de acces la facebook. imi placea de un tip foarte mult si am reusit sa cochetez cu el si sa devenim iubiti,dar tipul era cam fustangiu si am fost sfatuita de multi prieteni sa fiu precauta,desi eu nu am acceptat acest sfat. o prietena m’a anuntat intr’o zi ca sora ei vorbeste cu prietenul meu in momentul acela pe facebook prin mesaje.eu nu am crezut asta,dar stiindu’i parola de facebook , am asteptat sa ajung acasa si sa “spionez”. cand am apucat sa ii accesez contul,tipul nu avea nicio conversatie cu sora prietenei mele si am hotarat sa ma departez de prietena mea,deoarece credeam ca vrea sa se bage intre noi. De fapt,tipul stersese conversatia,dar eu eram prea credula ca sa pot lua aspectul aceata in considerare. Am aflat intr’un tarziu acest lucru si a fost chiar prea tarziu,deoarece mi’am pierdut prietena pentru un baiat,mai ales unul care nu merita.Consider ca daca as fi avut acces la facebook in acel moment,as fi putut vedea conversatia si as fi putut salva o prietenie care inca imi lipseste..

  117. PANFI 5 July 2011 9:31 am

    Unul din momentele in care aveam nevoie de acces urgent la facebook sau twitter, a fost cand am ramas cu masina in pana, in plin cam, fara sa am un numar de telefon de la un service, sau ceva de genul. daca aveam acces la facebook sau twitter is sigur ca era cineva care sa ma ajute cu un numar de telefon. asa, am dat o gramada de telefoane, pana sa gasesc pe cineva de ajutor:)

  118. bogdan 5 July 2011 11:25 am

    cu riscul de a fi acuzat ca ceea ce voi spune e o poveste de “dansez pentru tine”, eu o sa iti povestesc pe scurt (ca sa citesti si sa imi iei in seama comentariul :P) cum am ajuns datorita fb sa imi cunosc si intalnesc sora pe care nu stiam ca o am.

    cand aveam 4 ani, parintii mei au decis sa divorteze, iar eu am ramas cu mama, tata fiind doar o prezenta bianuala in viata mea, una care nu imi permitea sa intrezaresc prea multe din noua lui viata fara noi. mama a fost cea care m-a crescut, a avut grija de mine, mi-a fost si mama si tata si prietenul meu cel mai bun. cu toate ca tata nu a fost prezent in viata mea asa cum mi-as fi dorit, iti spun ca nu ii port niciun fel de ranchiuna. m-a crescut mama si uite ce bine am ajuns :).

    acum am 40 de ani si nu sunt un tip innebunit dupa tehnologie. imi place sa spun ca sunt o alta generatie, generatia celor cu caiet si pix, nu cu computer si tableta. cu toate astea, am si eu un cont pe facebook. tot asa are si mama (o sa fie nemultumita sa afle ca i-am divulgat cel mai mare secret), dar si tatal meu, cum aveam sa aflu cu o oarecare surpindere cand unul dintre bunii mei prieteni mi-a spus ca a dat de cineva pe fb cu numele tatalui meu. trebuie sa iti spun ca numele meu de familie este unul foarte rar. vei vedea daca va fi sa castig telefonul :). am verificat cele spuse de prietenul meu si, intr-adevar, asa cum certificau in mod indubitabil fotografiile contului, era tatal meu. surpriza care face ca relatarea mea sa fie telenovelistica nu e asta, caci nu se opreste aici. cautand in lista de prieteni a tatalui meu am dat de o femeie cu prenumele ana-maria si cu numele tatalui meu si al meu! se parea ca aveam o sora de care nu am stiut niciodata. o sora de aproximativ 35 de ani, cu sot si copii! am hotarat sa ii trimit un mesaj via fb si sa incerc sa imi confirm ipoteza. nu a fost prea usor caci nici nu stiam ca tatal meu se recasatorise, daramite ca are un alt copil. unul de 33 de ani ca sa fiu exact. spre usurarea mea, ana mi-a raspuns su emotie ca este fata tatalui meu si ca nici ea nu stia de mine. long story short, ne-am intalnit de mai multe ori si acum avem o relatie ce tinde sa fie foarte frumoasa, incercam sa ardem cei 33 de ani in care nu am stiut unul de celalalt. se pare ca ne reuseste. sa vedem cum va fi si in vacanta de anul asta cand vom merge la mare cu familiile noastre.

    te tin la curent!

  119. Alin D. 5 July 2011 11:31 am

    Am gasit borseta unui cetatean britanic uitata pe un scaun in autobuz. Am vrut initial s-o predau soferului dar m-am gandit ca mai bine ma ocup personal. Erau bani, ID, passport, un aparat foto digital, documentele resedintei sale din Franta, green card, cam toate actele. M-am gandit pentru moment ca niciodata n-am castigat nimic, poate acesta ar fi “acel” castig… Dar vazand cat de ordonat avea pus totul in borseta, am accesat Facebook, am gasit o nepoata a sa de prin UK, am rugat-o sa-i transmita urgent inainte de miezul noptii ca am borseta si sa nu-si faca griji. Ziua urmatoare ne-am intalnit la Piata Charless de Gaulle, i-am restiuit totul si ne-am facut o poza impreuna. Revine in fiecare an de cateva ori in Bucuresti, are familie aici, si ne revedem mereu cu placere.

  120. Alin D. 5 July 2011 11:33 am

    Am gasit borseta unui cetatean britanic uitata pe un scaun in autobuz. Am vrut initial s-o predau soferului dar m-am gandit ca mai bine ma ocup personal. Erau bani, ID, passport, un aparat foto digital, documentele resedintei sale din Franta, green card, cam toate actele. M-am gandit pentru moment ca niciodata n-am castigat nimic, poate acesta ar fi “acel” castig… Dar vazand cat de ordonat avea pus totul in borseta, am accesat Facebook, am gasit o nepoata a sa de prin UK, am rugat-o sa-i transmita urgent inainte de miezul noptii ca am borseta si sa nu-si faca griji. Ziua urmatoare ne-am intalnit la Piata Charless de Gaulle, i-am restituit totul si ne-am facut o poza impreuna. Revine in fiecare an de cateva ori in Bucuresti, are familie aici, si ne revedem mereu cu placere.

  121. Oana F. 5 July 2011 12:12 pm

    Intr o vara,o prietena din ITALIA a venit la noi in tara,in Romania..Stiind ca ea sta in tara doar o spatamana,mi a parut rau,caci ea venea in Romania abia peste 3 ANI!Ea ,dupa ce ne+a povestit intamplari,si cum este in Italia,a zis..+Haideti sa va arat niste poze cu mine de pe Facebook
    Ne am itat la poze,iar apoi,sora mea a intrebat:
    -Dar cum sa mai tinem noi legatura dupa ce pleci,Cristina…
    ea a zis urmatoarele:Pai,va puteti face un cont de FACEBOOK,ca sa tinem legatura,prin CHAT!
    Zis si facut..Ne am facut cont pe facebook.In momentul actual,zilnic vorbim cu Crstina,prietena noastra,cu ajutorul FACEBOOKULUI!
    Mi ar prinde bine un HTC Cha Cha,asa oriunde m as duce,as lua Facebookul CU MINE!
    _Succes TUTUROR_
    Pentru concursul Castiga un telefon HTC Chacha.

  122. Eu 5 July 2011 12:53 pm

    Am fost intr o vacanta de vara la munte,cu cativa prieteni si colegi de scoala..
    In timp ce ne plimbam prin locuri,eu,m am ratacit de grupul meu,telefonul nu avea nici un pic de semnal,si chiar nu stiam ce sa fac!
    I am strigat,i am cautat,dar degeaba…Nu auzeau..Probabil se distrau si aveau castile in urechi:nu stiu…
    A TREBUIT sa ma culc in acea noapte singura,afara ..
    Nu am adormit prea usor,caci imi era GROAZNIC de frica!Dar pentru ca imi era somn,am inchis ochii,si nu am mai deschis,pana dimineata…
    Acolo,prietenii mei,vazundu ma ,au inceput sa rada …
    Acum cand ma gandesc,daca as fi avut un HTC Cha Cha,mi ar fi fost mult mai usor sa iau legatura cu prietenii mei si sa ii gasesc!

  123. raluca 5 July 2011 1:45 pm

    as avea nevoie rapid de facebook, cand persoana din fata mea e rea, incuiata, nesimtita.

    pentru ca nu pot sa spun asta in fata tot timpul, as posta despre asta un mesaj general pe facebook, cum ar fi: nu inseamna daca esti rea, esti desteapta sau nu inseamna ca esti frumos, daca esti prost. rapid m-as simti foarte bine, ar fi terapie on line:)

  124. Miki 5 July 2011 3:07 pm

    Sunt inginer lucrez la birou dar pe langa servici mai am si alti clienti pe care trebuie sai sfatuiesc in legatura cu ce produse sa achizitioneze sau sa fac service pt. ei insa am ajuns nu prima oara in situatia in care eram pe drum nu aveam acces la internet sau messenger fiindca actualul meu telefon nu face fata cerintelor de rapiditate si acces la internet si din aceasta cauza eram nevoit sa spun nu clientilor mei sau sa aman a doi zi problema lor din acesta rezultand si nemultumirea lor insa daca aveam un HTC Chacha cu care ma puteam conecta pe internet instantaneu putem folosi mesengerul cu tastauta qwerty comod putem tirmite ,scrie sau primi mailuri sau chiar conectinduma pe calculator/server prin remote desktop mult miar fi usurat treaba .Pe lanaga toate acestea daca aveam HTC Chacha putem tine si cu familia si prietenii mult mai bine legatura…si cum astept noul membru al familiei peste nici 1 luna de zile :) ar fi tare sa pot posta pozele micutei pe facebook sau sa trimit instantaneu familiei prin mail si sa inpart bucurie tuturor.

  125. Andreea 5 July 2011 4:30 pm

    O situatie in care am avut nevoie urgent de faimosul facebook a fost cand am chiulit toata clasa de la ora unei profesoare si a venit dirigu turbat in clasa nu era nimeni se pune el sa ne sune pe toti ” De urgenta la scoala” sa dea sms-uri sa ne caute prin oras scandal mare si cu directorul la fel si cu portarul si pana la urma o fata ia raspuns lu dirigu la telefon, dirigu a intrebat cine ne-a dat voie sa plecam si fata respectiva zice ca profa de module ( profa nu avea nici o treaba habar nu avea de toata smecheria )sa nu o bagam pe profa in belele fata ma sunat sa dau de profa sa i spun ca sa i zica la dirigu ca ea ne-a lasat (doar asa putea sa fie in regula inventand la randul ei un motiv intemeiat pt a ne lasa – e o super profa – ) si ce sa fac, o caut pe mess buzz buzz nu e si nu e o sun nu raspunde o sun de doua ori de trei ori nu raspunde vreau sa i las mesaj credit insuficiet, profa era pe facebook intotdeauna, intru pe net i scriu un mesaj si pica netu ma conectez din nou intru pe facebook “Pagina indisponibila” incerc de doua ori “Conexiune expirata” deci intra pe facebook daca ai de unde intr-un final reusesc ma pun scriu din nou mesaj dau pe send “Mesaj netrimis” era o eroare de la server. In cele din urma mi-am luat talpasita si am dat o fuga la ea acasa si sa rezolvat. Profa, cum spuneam, a inventat un motiv bine intemeiat pt care “ne-a lasat sa plecam” cu conditia sa nu se mai repete

  126. Oana 5 July 2011 5:46 pm

    Acum o saptamana mi-am propus sa merg prin magazine si sa ma uit. Cand colo vad o fusta traznet la reducere! Am probat-o dar aveam nevoie de parerea prietenei mele. Am facut poza si am postat-o pe facebook. In cate minute am primit si raspuns: Nu o poti lua ca iti face fundul mare!

  127. Adi Ciuc 5 July 2011 8:04 pm

    Concurs pe pagina facebook a site-ului barbierit.ro. Intrebari initial din 4 in 4 ore. Acceptabil. In weekend-ul final intrebari din ora in ora. Aiurea. Trebuie sa fac piata. De obicei imi ia doua ore la supermarket (sa nu dam nume). Raspund la ora fixa, sar in masina, fac piata pe rapid, cu ochii pe ceas. Ma incadrez la limita, cu masina parcata aiurea numai sa ajung la timp la calculator… Daca aveam, daca as fi avut un HTC Cha Cha,mi ar fi fost mult mai usor…
    PS Am reusit sa ocup locul trei (asta pentru ca nu am stiut de concurs de la inceput si am ratat startul)…

  128. Dj pingu 5 July 2011 8:24 pm

    Facebook-ul este super si mi-ar fi fost de foarte mare ajutor o conexiune rapida de pe un HTC cha cha in toate intamplarile de mai jos (P.S. Pot sa spun ca iubesc telefonul asta din toate punctele de vedere .)

    Aveam nevoie de un HTC cha cha cand am facut o greseala enorma si ma-m gandit sa folosesc Facebook-ul pentru a imi cere scuze in public ceea ce nu imi prea statea in fire dar vremurile grele cer masuri disperate din pacate nu aveam de unde sa ma conectez si nici de pe ce dar pana am ajuns acasa si am postat pe Facebook am primit un raspuns ‘’ Prea tarziu ! “

    Alta faza ar fi cand cand am asistat pe viu la un accident unde a murit un copil calcat de masina la casa de cultura .Copilul era de etnie roma si ceilalti semeni au sarit sa il bata pe sofer. Asi fi fost foarte bucuros daca asi fi putut posta deoarece prietenii mei ar fi aflat primi pentru ca nici macar ambulantele nu ajunsesera si asi fi putut sa ii anunt primul.

    Mai este o faza mult mai vesela de cat cealalta eram in mall si vroiam sa imi cumpar o pizza la pachet, un om care era in fata mea la coada si dorea acelasi lucru este intrebat la un moment dat daca sa taie pizza in 4 felii sa-u in 6 la care el raspunde in 4 pentru ca nu imi este asa foame.

  129. Daniel Dragomir 5 July 2011 10:39 pm

    Acum un an ne pusesem in gand eu si nevasta-mea sa o maritam pe soacra-mea, ea fiind vaduva de 25 de ani. I-am facut profil pe facebook i-am pus poze, am setat ca e in cautare de barbati si i-am lasat si numarul de telefon acolo pe pagina de informatii.La doua zile dupa asta, eram la munca si ma suna mammica soacra suparata foc ca a sunat-o unul sa ii ceara intalnire si ca i-a zis ca are numarul ei de pe facebook si sa ma intrebe daca e vreo glumea de-a noastra. Vazand cat de nervoasa e am negat si mi-a spus ca imediat il cauta pe nepotul ei sa verifice el daca noi i-am facut cont acolo, ca ea nu stia cum sa il foloseasca.Am inchis si am fugit direct in biroul sefului sa ma lase sa fac ceva urgent pe net.S-a uitat urat la mine si i-am zis ca e ceva de viata si de moarte.Am reusit sa dezactivez contul la timp. Mi-a trecut glontul pe la ureche :))

  130. meorcaneanu marian 5 July 2011 11:30 pm

    Android 2.3 Gingerbread,
    Ecran 2,5 inci (320×480 )
    Procesor 600MHz
    Camera 5 mpx cu blitz LED
    512MB di RAM
    Wi-Fi , GPS, Bluetooth 3.0
    Buton dedicat pentru accesul rapid la Facebook
    asa da un telefon as vrea si eu sa-l castig dar nu cred ca am sanse este un telefon foarte bun am auzit de la prietenii care si-au luat un tel HTC Chacha si sunt foarte multumiti de el asa ca bafta cel care o sa-l castige !!

  131. Lacramioara M 6 July 2011 7:35 am

    Wow! Ce de doritori de HTC ChaCha! Şi eu! Lucrez în învăţământ. Dar nu privi asta ca pe un handicap, căci îmi place ceea ce fac! Să nu atingem discuţia aia cu “renumeraţia după buget…” Aşadar, la capitolul tehnologie, fiecare elev ne dă clasă la toţi la un loc! Vine şi ziua examenului, când trebuie să adunăm telefoanele, ca să evităm frauda. Fiecare aparat e preluat, etichetat şi pus într-o sacoşă afară din sălile de examen. La ieşirea din sală, fiecare îşi recapătă mobilul foarte simplu. Însă emoţiile mai dau de furcă şi celor mai vrednici purtători de celular, transformându-se în uitare… Astfel că mulţi dintre candidaţi au ieşit din şcoală fără preţioasele însemne electronice. În fine, şi-au amintit de ele şi s-au întors. Dar, între timp, se întîlniseră cu părinţii lor şi scăpaseră de actele de identificare. Iar noi trebuia să facem în aşa fel ca fiecare bijuterie să se întoarcă la stăpânul ei. La unul dintre “propritari” aveam ceva dubii. Impresia era că-şi declară alt nume ca să capete alt telefon. Subtil, l-am ţinut de vorbă în speranţa că voi obţine câteva indicii. În fine, îmi spune tânărul de nu’ş ce tastatură Qwerty, de sistemul Android nu ştiu cât, de butonul pentru Facebook şi de alte “echipări” pe care le are telefonul său. După care îmi sugerează să intru de pe mobilul meu în reţea şi să-i citesc ultimile sale postări pe wall despre mobilul din dotare. Ce să scot? Ca să intru mi-ar fi trebuit câteva minute bune, iar privirea lui deja sugera multe… În fine, am fost salvaţi amândoi de apariţia mamei lui cu buletinul. Aş fi fost salvată într-un mod ceva mai onorabil, dacă un HTC ChaCha s-ar fi ivit din poşeta mea la momentul oportun, căci, la ce telefon avea, ar fi fost singurul care să-i mai îndulcească privirea…

  132. Narcisa 6 July 2011 11:19 am

    Stii cum se spune, prostia este infinita? Ei si posturile cu intamplari haioase pot fi infinite.
    Ultima data cand am postat ceva pe FB de pe mobil, a fost la B’estfest 2011, cand asteptam la toalete, langa ele erau doua chiuvete ecologice(doar eram intr-un camp, nu?) si o domnisoara isi plimba mainile in fata robinetului(back and forth) asteptand sa curga apa. A se mentiona ca aceste chiuvete erau de PLASTIC si ea credea ca sunt cu senzori :). Parea foarte mirata cand i-am aratat pedala pe care trebuie sa calce pentru a curge apa. Am pus asta pe FB pentru ca mi s-a parut foarte amuzant si daca as fi avut un telefon mai util decat acesta:http://en.wikipedia.org/wiki/File:Sony_Ericsson_K310i.jpg probabil as fi putut pune si un filmulet(cu acordul ei, evident:P)

  133. Titus 6 July 2011 12:28 pm

    Mi-am cunoscut iubita la un eveniment destul de oficial, într-un context în care nu puteam să îmi permit să îi cer numărul de telefon sau id-ul de Yahoo! Messenger. Era pur și simplu nepotrivit și ar fi stricat tot. A trebuit să găsesc o soluţie. Aşa că am început să îi povestesc de blogul meu şi despre ce scriu.

    Știu, poate fi plictisitor. Dar i-a plăcut.

    Ba mai mult, a zis să i-l pun pe Facebook, ca să îl aibă la îndemână. Deja începusem să văd încercarea ei de apropiere.

    Zis şi făcut, am scos telefonul, ne-am împrietenit pe Facebook şi i-am postat linkul pe Wall.

    De atunci am început să vorbim aproape non-stop pe chat şi prin mesaje. Iar apoi ne-am întâlnit. Restul e istorie. :)

  134. ovi sirb 6 July 2011 1:21 pm

    Povestea mea a fost una de importanţă naţională: era anul 2008 şi eram la Budapesta, la un concert Kaiser Chiefs. Căldură mare, muzica tare, 30.000 de oameni, în fine – nebunie generală.

    Şi în nebunia asta, solistul formaţiei termină ceva melodie, după care urlă “Thank you, Bucharest!”, moment în care mulţimea amuţeşte. Bineînţeles că, în toată mulţimea asta, bloggerul din mine avea ştirea anului: cum că am fost răzbunaţi pentru toate greşelile pe care le-au făcut artiştii când cântau în Bucureşti. Doar că… n-aveam cum s-o dau. Aveam la mine un dumbphone care ştia să trimită SMS-uri şi cam atât – blog ioc, twitter si facebook tot departe. Aşa că am făcut ce-am putut: am sunat un prieten din România să dea vestea din partea mea – a pus-o pe Facebook şi pe Twitter şi a luat avânt puternic de tot, iar când m-am întors am fost singurul care a adus vestea, ajungând să dau chiar şi un interviu pentru EuropaFM legat de întâmplarea aceasta.

  135. Vincent 6 July 2011 2:45 pm

    Acum aproape un an gasisem un job prin intermediul Facebook si dupa cateva mesaje private cu “angajatorul”, am fost chemat la un interviu in ziua urmatoare. Jobul era in Bucuresti, iar eu nu stateam aici pe vremea aia. Eram atat de entuziasmat si ma gandeam ca a dat norocul peste mine, era sansa mea sa plec din casa parinteasca si sa ma intretin singur.
    Asa ca a doua zi am plecat euforic de acasa, la drum lung, cu gandul ca norocul imi va surade.
    Pacat ca am uitat sa-mi notez datele de contact ale angajatorului pe care mi le lasase in mesaje private pe Facebook. Asa ca, odata ajuns in Bucuresti, habar nu aveam incotro sa o apuc, nestiind adresa. :D
    Pe vremea aia nu aveam nici macar un telefon cu wireless, nu mai zic cat de bun ar fi fost un Cha Cha :)

    PS: pana la urma am obtinut jobul ;)

  136. Jasminne 6 July 2011 2:58 pm

    Studentie, studentie, am ce-mi aminti din perioada ta. Dar una dintre cele mai tari faze a fost cand, deh, ce nu face omu’ sa traga putin chiul de la munca, am pus pariu cu o colega ca o voi intrece la Barn Buddy pana la sfarsitul week endu-ului. Zis si facut, oricum nu mai aveam mult s-o intrec si, de altfel, fara sa ma laud, trebuie sa recunosc ca sunt buna la Barn Buddy :D. Si nici miza pariului nu era de ici de colo, peste doua saptamani si eu si prietena mea trebuia sa ne predam proiectele, asa ca cine pierdea la Barn Buddy, avea de facut si proiectul celeilalte. Deh, in loc sa invatam… :)).
    Dar ce avea sa se intample, mi-a dat complet planurile peste cap, vorba aia “de-ar sti omul ce-o pati…”. Nu trec bine doua zile si cand sa-mi intrec prietenuta, suna mama si ma “invita” pe week end, doua zile sa ajut si eu la tara. Oaaah! Nu ca nu as fi facut-o cu mare drag, dar nu acum cand lucram la proiect, pardon, lucram la Barn Buddy pentru proiect.
    Merg la tara, No PC + No GSM = No Barn Buddy = 2 x proiect. Interesanta ecuatie, nu?! Ma rog in sinea mea sa intervina ceva si pentru prietena mea, insa…cine a zis ca-n munca sta norocul, n-a gresit. Si chiar asa a fost, cand m-am intors luni mai aveam doar o saptamana pentru proiecte. Bineinteles ca eu am ramas cu restanta facand proiectul prietenei, asa ne fusese intelegerea. Ea a plecat la mare week end-ul urmator, iar eu toceam si-n pauze meditam ce mult m-ar fi scos din necaz sa fi avut acest micut, frumos si atat de folositor…..ChaCha 8->

  137. Plesa Roxana 6 July 2011 3:26 pm

    O situatie in care aveam neaparata nevoie de facebook…intalnisem un baiat foarte dragut in mall,si cand am ajuns acasa mi-a dat add la friends pe facebook.A doua zi mi s-a stricat insa calculatorul,desi eu eram nerabdatoare sa vad daca imi zice ceva sau nu.Singura solutie era sa-mi activez net pe telefon,dar deja aveam o extraoptiune si nu o puteam dezactiva si am inceput sa-mi intreb toti colegii la liceu care poate sa-mi trimita net pe telefon,care nu costa nimic bineinteles.Unii trimisesera deja altor colegi,altii erau pe abonament si nu se putea…pana cand in sfarsit minunea se produse.Gasisem de la cine pot primi net pe telefon.Apoi am intrat nerabdatoare pe facebook sa vad daca acel baiat imi spusese ceva…si da imi ceruse id-ul.A fost un sentiment minunat.

  138. GhindaNicoleta 6 July 2011 4:49 pm

    Cea mai neasteptata intamplare legata de facebook a fost cand cumnata mea m-a sunat sa ma intrebe cum mi-a iesit reteta cu scrumbii.Nu stiam ca imi vazuse poza si reteta postata pe facebook si nu mi-am dat seama pe moment de unde stie ce am gatit in ziua respectiva!Apoi am ras:)

  139. ilie madalina 6 July 2011 5:10 pm

    cu ajutorul facebook-ului mi-am facut multi prieteni cu care pastrez si azi legatura :)

  140. Darie 6 July 2011 5:10 pm

    Salutare tuturor si multa bafta ! O sa fiu sincer si chiar daca multi o sa rada,nu am reusit inca sa ma apropii de vreun smartphone,preturile fiind principala problema. In schimb trebuie sa recunosc ca ar fi bestial sa ma conectez pe facebook si de pe telefonul mobil,sa pot tine pasul cu toti prietenii mei,sa nu ma mai considere un “loser”.Daca as reusi totusi sa obtin un astfel de telefon probabil ca as putea sa postez poze de o calitate superioara,din moment ce camera are 5 mp sau sa fac postez filmulete.Ce sa mai zic,ziua in care voi face rost de un astfel de telefon va fi una dintre cele mai fericite,dar sincer sa fiu nu cred ca o sa vina prea curand.Oricum felicitari pentru o asemenea initiativa si pentru generozitatea de care dai dovada.Voi continua sa urmaresc acest site !

  141. angry bird 6 July 2011 5:14 pm

    Facebook-ul este cea mai tare inventive da la pizza incoace si este uimitor cate lucruri poti face pe el si din cate belele te poate scoate .El mia fost foarte de folos cand la mine acasa s-a creeat o confuzie si am crezut ca parintii au plecat din oras dar de fapt sau dus sa faca provizii si dupa aia sa plece. Eu am dat un super party la mine acasa cand am intrat pe facebook si am vazut statusul mamei mele ‘’ Inca putin si am plecat !‘’ mi-au trecut toti fiorii pe sira sipinarii deoarece la mine acasa erau 32-36 de personae si un dezastru de neimaginat. Atunci ne-am sincronizat cativa sau dus sa o incetineasca la intrare in casa pe motiv ca stau si ei de vorba la umbra altii sa ma ajutate sa fac curatenie si restu supravegheau statusul mamei mele deoarece ea isi actulizeasa contul la fiecare semafor la care sta ( asa vrea ea sa se apropie mai mult de mine crede ca daca foloseste retelele de socializare si vorbeste ca mine o sa fie cool , expresia ei preferata este ‘’beton ‘’ doar ca o foloseste cam des si in situatii complet nepotrivite ) .Pacat ca nu am fost destul de rapizi si tot ma prins acasa cu o turma de oameni dar am scapat doar cu o mustrare usoara deoarece ia-m spus ca au venit pentru un proiect contra drogurilor si reusisem sa facem curatenie . Daca voi castiga telefonul va asigur ca o sa mai fie multe petreceri si voi avea grija de acum incolo fara sa ma mai duc la calculator .
    Eu mai aveam nevoie de conexiune rapida la Facebook cand ma-m blocat intr-o toaleta pulbica stiti voi dinaia de pe strada verde si ‘’toxica’’ datorita telefonului meu caruia nu ii mai merge difuzorul mi-ar fi fost de folos sa chem pe cineva de pe facebook sa ma ajute umpik.Dar totul s-a terminat cu bine si eu am iesit in timp util pentru a nu intarzia la lectia de chitara si cel mai important am scapat cu viata :D .

  142. Tavi 6 July 2011 7:54 pm

    Se intampla vara trecuta, in Vama Veche. Si nu, n-a fost o situatie pe viata si pe moarte, dar nici pe departe n-a fost. Asaaa. Pe cand ma aflam eu singur pe o terasa din Vama si-mi asteptam prietenul ce urma sa vina dupa ce facea o baie in mare, ce credeti ca-mi fu dat ochilor sa vad? O ditamai vidanja. Care facea eforturi supraomenesti sa ia curba pe straduta din fata terasei,.. Duhoarea, urletele musteriilor, mormaielile lucratorilor de pe vidanja, toate se impleteau intr-un vacarm urias. Dar credeti ca m-a crezut cineva cand le-am povestit? Sau ca macar prietenul meu a inghitit povestea? Nee. O postare pe facebook ar fi fost dovada suprema. Dar nu era cazul, caci nu aveam nici urma de HTC la mine.

  143. Liush 6 July 2011 8:11 pm

    Chimia nu degeaba
    S-a inventat, se vede treaba,
    Caci tam-nesam se infiripa
    Fluturi veseli si-ntr-o clipa
    Stomacul ti-e inundat
    De un neam inaripat.
    Ce te faci cand ti se pune
    Pata pe-un flacau de lume
    Care bea-n exagerare
    Si memorie nu are?
    Simplu, HTC-ul i-l testezi
    La bauta-l butonezi
    Te prefaci extaziata
    Si pac, te postezi pe data.
    Cu voi doi la tete a tete
    Fara explicatii si antet.
    Asa a vedea si el
    Ce-a mai combinat si zel
    Mare va avea sa te revada,
    La picioare sa iti cada.
    Ei, eu n-avui HTC
    Asa ca nu-ntreba de ce
    Nu mi se intampla mie
    Asa o minunatie.

  144. Radu 6 July 2011 8:13 pm

    Voila :)

    Intamplarea urmatoare a avut loc acum 2 ani, pe 14 august, undeva in Franta, mai exact in Paris. Pe prietena mea o chema (inca o cheama) si Maria, deci a doua zi urma sa fie ziua ei de prenume. Lucram amandoi la aceasi companie, eu pe un job fulltime, ea pe un internship lejer de vara.

    Ea era acasa, eu eram la birou, ma pregateam sa plec. Apele ce curgeau pe mine nu se datorau 100% caldurii malefice, ci si faptului ca nu ii cumparasem nimic. Nu punem noi mare accent pe sarbatorile astea, dar romanticul din mine mi-a soptit ca ar trebui sa ii iau ceva, ca doar suntem in marele Paris.

    Mai eram la birou doar eu cu o colega, o unguroaica. Am iesit amandoi pe usa, ea a inchis biroul, dupa care am iesit din cladire. In capul meu era o furtuna de creier, doar doar mi-o veni ideea unui cadou perfect. S-a prins colega ca sunt pus pe ganduri mari, asa ca m-a intrebat ce am. I-am spus pe scurt toata povestea, cand, ce sa vezi, a zambit si mi-a zis: “I know what she wants”. Eu, suspicios de fel meu pe dusmanul neamului: “Really?”. Ea: “Yes, I saw her status on Facebook. It was in Romanian, but you know I speak a bit Romanian. She wants a french cabbage. Varza, nu?” Am cascat urechile, am intrebat-o de 3 ori daca e sigura, de 3 ori mi-a spus ca da si daca nu o cred sa verific. A coborat la metrou, iar eu am ramas in loc, putin pe ganduri. O varza? WTF, vorba francezului. “Ia sa merg inapoi sa verific ce-a scris”, zic eu. Fac cale intoarsa doar ca sa imi dau seama ca inamicul a plecat cu cheia. Internet Cafe nu aveam pe langa mine, iar lanterna de la al meu Nokia 1100 imi mancase toata bateria, neputand sa verific astfel Facebook-ul pe telefon, sa vad ce o facuse sa isi doreasca o varza. Mancare aveam in frigider.

    Subconstientul meu romantic m-a incurajat, amintindu-mi ca ne luam doar cadouri simbolice, asa ca asta am facut. I-am luat o varza. I-am rupt frumos petalele urate, am invelit-o intr-o folie de cadou (pe care am dat mai mult decat pe varza) si am plecat acasa fericit ca am scapat de o grija si ca o sa-mi fac prietena fericita cu proaspata varza frantuzeasca.

    Intru pe usa, ii zic la multi ani pentru a doua zi (trebuia sa plecam in weekend si nu avea rost sa car varza cu mine) si ii inmanez frumusetea de cadou (care chiar arata bine, desi incepuse sa miroasa). “O minge de plaja?”, intreaba ea. “Nu”, zic eu zambind. “Un glob de cristal?”, mai incearca ea o data. In gandul meu, “Vrei sa te apuci de ghicit acum?”, asa ca am zis “Nu, deschide-l”.

    L-a deschis si a tacut. “O varza?”, intreaba cu o patrime de glas. “O varza”, zic eu, zambind iar, dar cu o jumatate de gura. “Aaa”, zice ea, “e ceva inauntru. Stai sa iau cutitul.” M-am inrosit putin la fata si am deschis browserul in acelasi timp, sa ii caut statusul. Subconstientul a inceput sa fredoneze cantecul cu “Suie Iancu pe statuie”, in timp ce eu citeam ce postase: “Unde gasesc o vaza frantuzeasca clasica, sa le iau la ai mei?”. N-am mai zis nimic. Ma uitam doar la ea cum facea praf varza pe care eu cu atata atentie o alesesem si ma gandeam la o scuza buna. Dar buna rau.

    N-a apucat sa termine de sfasiat cadoul, ca i-am zis: “Ei, glumeam. Am luat varza sa mancam in seara asta. Ti-am luat de fapt un bilet la Disneyland pentru weekendul viitor.”, zic eu cu jumatate de glas. “Ma gandeam eu ca glumesti”, zice ea. “Hai sa o gatim acum, oricum am taiat-o”, imi zice ea si ma pupa de multumesc.

    In noaptea aia am comandat pe Internet 2 bilete la Disneyland.

  145. Suzanne 6 July 2011 8:13 pm

    Se intampla acu’ aproape doi ani, prin vara. Eram la inceputurile mele cu tehnologia mobila, abia umblasem pe un Symbian mai potent si imi facusem si cont pe Facebook, din dorinta de a-mi regasi colegi si prieteni din copilarie. In primii mei ani de socializari aveam o groaza de cunostinte pentru ca, pe vremea inceputurilor anilor ’90, copii fiind, ne jucam mai toata ziua pe-afara, mai ales in vacante.
    Evident ca Facebook s-a dovedit o cyber unealta magica in a-i pune laolalta pe cat mai multi dintre ei. Curioasa din fire, am reinfiripat legaturi si am inceput sa iesim “in gasca”, pe masura ce descopeream pasiuni commune. Asa de bine au mers lucrurile pe macadamul glumelor si al destainuirilor, incat creierasul meu s-a trezit cu niste muguri de idei necurate pe traseul plin de gropi al sinapselor. Scanteia? Sa pun la cale o relatie intre un prieten regasit si o fosta colega de liceu. Eram si eu de curand “hooked up” si m-am agatat de ideea ca double date-urile sunau interesant si poate, cu timpul, vindecam si cucuiele antisociale ale prietenului de atunci. Ei bine, amicul regasit era foarte dornic sa treaca pe 2.0 de la stadiul “single” si mi-a dat impresia ca era dispus sa cunoasca multe alternative. Ca sa fiu convingatoare, i-am trimis profilul de Facebook al fostei mele colege (unde avea vreo 2 poze cu ea si restul cu bichonul ei maltez, de altfel amicul si el pasionat de miniaturi din astea dragalase, au vorbit putin “pe privat” si am stabilit o intalnire in 4, dup’ ce ne-am scremut sa ne mulam dupa programul ei structurat in ture.
    Cateva detalii de background: colega de liceu, umanista cu exercitiu la memorat papagaliceste fiecare virgula din caietul curat ca o oglinda si purtat cu coperte de plastic ca in clasele de copacei ce abia-si duc ghiozdanele. In afara de asta, bun simt in doza considerabila, calmitate, o silueta filiforma desfasurata armonios pe o inaltime potrivita, ce sa mai, un O urmat de K putea sa-i fie tatutat pe frunte.
    Revenind la fluxul evenimentelor : am ajuns mai devreme, ne-am asezat la o masa si am comandat primul rand de refreshments. Amicul renuntase la tricoul clasic pentru a-si plasa o varianta mai multata (noroc ca-l ajuta fizicul!) si cam abuzase de limba vacii care-l linsese generos pe scalp. In rest, ne antrena cu glume si radea zgomotos. Dupa vreo 10 minute, ma duc la toaleta unde ma intalnesc cu mandra care se “improspata”: intr-o rochie fucsia (sau siclam, roz Barbie puternic pentru cei mai putin trendy )), scurta de 2 palme, niste margele immense turcoaz, o pereche de sandale cu toc si mult sclipici in machiaj. Nimic de nevazut pe meleagurile noastre pana aici! Numai ca rochia lasa la vedere niste butuci uniformi de la glezne pana in sold, un abdomen de pe care muschii pareau sa fi fugit la pescuit si vreo 30 de kg in plus fata de cum o steam eu. Ca sa vezi: pozele de pe Facebook erau de acum ceva ani ca-i placusera mult si i le facuse nu stiu cine! Daca as fi avut pe vremea aceea un HTC Cha Cha, le-as fi trimis repede baietilor o poza cu ea, atasand textul : “mancati pamantul repede!” In schimb, aveam telefon fara sistem de operare, asa ca amicul meu si-a inghitit toata placerea pentru Zeppelin, Pink Floyd si Yes in valurile de ropot clubist pe care colega mea le cerea cu disperarede la DJ-ul pub-ului, dand pe gat si cateva shot-uri ca sa alunece mai bine…Ce e drept, si el arata prea spoit asa cum era impanat, dar dupa vreo doua randuri, a revenit la starea normala.
    Si a fost pe canapeaua aia rosie din imitatie de piele pe care m-am intins la un moment dat ca sa nu-mi scape nimic, un meci demn de Tipatescu si Catavencu. Am gasit-o pe colega mea lipsita de tona de timiditate cu care o stiam dotata si agatata, la propriu la un moment dat, de ceafa amicului care nu stia cum sa mai alunece spre noi sau cum sa-si lege sireturile.
    Dupa episod, cel mai greu mi-a fost sa ma fac ca nu vad o tona de apeluri sau mesaje si sa-l dau pe amicul meu impacat cu fosta ca sa evit explicatii inutile. Iata ca Facebook poate fi deceiving de dragul aparentelor in lipsa unui Cha Cha, iar oamenii se mai schimba.

  146. Mihai 6 July 2011 8:29 pm

    Situatiile in care ai neparat nevoie de acces la facebook nu sunt chiar atat de dese dar totusi cand se ivesc iti aduc un beneficiu.O astfel de situatie a fost cand KFC Romania organiza un concurs in care puteai sa castigi un meniu daca recunoasteai restaurantul din poza,iar postul cu poza era adaugat pe profilul companiei la o ora aleatorie deci trebuia sa fii cu ochii pe respectiva pagina.Cu totii stim cat dureaza sa te conectezi cu un telefon “normal” iar apoi sa incerci sa descifrezi ce restaurant este in poza deoarece nu ai poza la o rezolutie buna,in mod cert un HTC cha cha cu accesul rapid la facebook gratie sistemului de operare android si implementarilor aduse de HTC mi-ar fi asigurat masa in ziua respectiva :)

  147. Alex 6 July 2011 8:41 pm

    Facebook este super tare deoarece te ajuta sa imparti l ucruri importante pentru tine cu cei importanti tie ,sa tii legatura chiar si cu cei mai vechi prieteni si sa iti faci noi prieteni

    Am avut nevoie de Facebook cand ma prins doamna diriginta pe hol si ma dus la C.D.I. ma facut seful clasei si ma bagat la nustiu ce dezbatere a scolii atunci in momentul acela asi fi dar orice sa ma scape cineva ar fi fost foarte usor ciocani la usa si spui ‘’Buna ziua ma trimis doamna directoare sa il chem pe ……… la ea in birou’’ si gata .Daca aveam acces rapid la facebook de pe un HTC cha cha asi fi rugat pe cineva sa ma scoata de acolo sau macar sa ma ajute ca nu stiam nici macar despre ce este vorba nesimtita aia de diriginta ma bagat acolo si a plecat . Daca asi fi avut un HTC cha cha mi-ar fi fost mult mai usor sa scap de orice belea deoarece eu stiu ca ma pot baza pe preitenii mei si ei stiu ca si ei se pot baza pe mine. FACEBOOK ESTE CEA MAI TARE RETEA DE SOCIALIZARE !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

  148. Teo 6 July 2011 9:40 pm

    Sunt un technology addicted aflat in tineretile dependentei – cand eram eu in liceu inca se copia de pe caietul lipit pe spatele colegului, de pe gume, fituici, banci, sticle sau servetele de sandvisuri si apelurile costau ceva mai mult, asa ca as putea spune ca fac parte din generatia „beep”), dar contul pe Facebook a schimbat sensul fluxului de informatii pentru mine. Ce bine ar fi fost sa fi avut un smartphone cu e HTC Cha Cha atunci cand m-am asezat flamand la coada unei shaormerii din Bucuresti, cu o foame gigant agatata de mine pe la 3 dimineata – I dare you sa gasiti altceva, exceptand Mc, la ora aia – fara sa stiu ca tovarasul meu taximetrist atipea pe buda la sfarsitul unui concert de tunuri, dupa ce mancase mai devreme din acelasi loc. Solidar, isi postase suferinta pe Facebook, dar eu eram surd neavand cu ce telefon sa aud asa stire. HTC Cha cha, where have you been all my life? )) Inevitabil, am urmat eu la mancat furazolidon cu supa!
    Sau unde era smartphone-ul meu HTC cand mi-au ridicat astia masina, bietul matiz bugetar, de l-au zgariat rau, infundand chiar tabla pe el? (era prea mare, ce sa zic, iulici!) Am un tovaras avocat lipit cu scotch de monitor sau telefon si, furnizand imaginile pe FB, cu certitudine mi-ar fi spus sa fac proces verbal de constatare a damage-ului in loc sa ma milogesc de ei s-o lase jos ca sa nu platesc recuperearea, adica vreo 1000 lei. Ce e drept, in explozia emotiilor predominant furioase, nici macar nu m-am gandit sa-i dau un telefon!
    Tot asa, unde era butonul albastru week-end-ul trecut cand amici carora nu le am numarul in agenda voiau sa vina la Bestfest, dar au fost descurajati de preturile practicate, vreo 300 lei oficiali pe abonament, cand am gasit eu acolo pe deal unu’ disperat sa vanda un pumn de invitatii cu 50 de lei? Am inghitit in sec ca eu am dat mai mult si am zbarnait telefonul dupa dornici sa navigheze inspre Tunari cu linia „speciala” RATB pe care o poti vedea in zare, insa orbesti cand te uiti la ea descoperind ca invalmaseala care te calca in picioare iti furnica ochii…Sa fi gasit un Cha Cha in buzunarul stang, as fi pus pe FB un clip de zile mari, facut la 3 dimineata cu noi asteptand autobuzul in lanul de grau la Bestfest si omorandu-ne bunul simt pentru un centimentru in sanul lui. Sa fi ras toti cunoscutii de stirea calda cand un Citaro supraincarcat de bestfestisti care s-au luat in brate unuii pe altii ca sa mai faca loc, refuza sa porneasca, desi usile se inchideau, din cauza ca, presate de gabaritul depasit, pernele de aer nu se ridicau. Se auzea peste tot „e de la mici, ba de la bere”, se radea de situatie, iar controlorul – era unul „special” in fiecare masina, montat acolo ca sa cumparam bilete de 1.5 lei – a inceput sa ne ceara biletele, doar doar sa gaseasca un motiv sa mai dea jos din noi. Surpriza pentru RATB: dupa prima data in istorie, cele 120 de suflete, dupa socolteala mea, aveau bilet!
    Ce-am cautat printre degete un HTC Cha Cha o jumatate de ora mai tarziu cand faceam swing dupa miscarile unui alt autobuz, care incerca sa intoarca, lipindu-ne de usa din fata pe unde puteam avea acces, asteptand sa deschida usile si balansandu-ne stanga-dreapta, fata-spate, ca niste lebede bete, intr-atat incat am crezut ca soferul face misto de noi! Dar nu, avea fata schimonosita de frica saracu’, sa nu-si murdareasca masina cu vreunul dintre noi si, in miscarile lui gratioase pentru a-si face loc sa intoarca, a lovit o Corsa parcata.
    Concluzia: HTC Cha Cha + FB = best gadget ever invented!

  149. Elena 6 July 2011 9:48 pm

    Mioriţa
    varianta modernă

    De sus, de pe deal
    Iată, vin la vale
    Pe o îngustă cărare
    Trei telefoane…
    Toate cu ecran tactil.
    Dar sunt diferite
    Şi de bodyguarzi păzite
    Ca să nu le fure
    Hoţii din pădure
    Că-s telefoane bune,
    Au ecran mare,
    Mare cât un soare
    Fac poze frumoase,
    Clare şi luminoase.
    Touchul te scuteşte
    De apăsat butoane,
    Au şi internet,
    Ba chiar şi un set
    De căşti colorate
    Pentru a asculta
    Melodiile preferate.
    După cum am spus,
    Sunt trei telefoane :
    Două sunt LG-uri
    Şi altul HTC-Cha Cha
    Iar cele de la LG-Life’s Good,
    Măi, se vorbiră
    Si se sfătuiră
    Să rămână treze
    Până-o să-nsereze
    Ca să-l decodeze
    Pe-ăsta frumuşel,
    Ca să-l facă pe el
    Să piardă garanţia.
    Căci HTC-ul e cel mai bun
    Are Wi-Fi Internet,
    Mândru şi cochet,
    Camera foto de 5MP,
    Sistem de operare Android
    Şi cel mai important…
    Buton de facebook integrat.
    Iar cu tastatura Qwerty
    Se scriu mesaje clare,
    Lungi şi cuprinzătoare.
    Însă HTC-ul e norocos
    Căci bodyguardul cel voios,
    Îndată, auzind discuţia,
    Pe FACEBOOK s-a logat
    Şi l-a avertizat
    Printr-un scurt mesaj privat.
    Drăguţule HTC,
    Dă-ţi caştile încoace
    Că-i vai de mine
    Şi umbră de tine.
    Stăpâne, stăpâne,
    Ai grijă,
    Că de trei zile-ncoace
    LG-urilor
    Gândul rău nu le dă pace.
    Ascultă la mine,
    Fuga-i ruşinoasă,
    Dar e sănătoasă. :D
    Hai sa fugim!
    Peste munţi şi văi…
    Pe-un picior de plai,
    Pe-o gură de rai,
    Printre brazi şi păltinaşi.
    O să facem poze
    Floricelelor roze,
    Şi-o să vedem
    Păsărele mii
    Şi stele făclii!

  150. Alina 6 July 2011 9:53 pm

    Acces rapid la facebook? Situatii neasteptate? Pai atunci sa va povestesc ceva in care facebook-ul e si personajul central, ca tot ne-a dat vietile peste cap. O poveste reala din categoria “sa fie sublim, dar sa lipseasca cu desavarsire” sau “fa-ne o campanie pe facebook, dar nu mai sta pe el”:

    Imaginati-va sotia-sefului-cel-mare-sefa-mea incercand sa conduca o sedinta de marketing fara a poseda notiuni elementare de marketing. La un moment dat, isi aduce aminte si glasuieste ridicand privirea din Blackberry: “CEO-ul (sotul) a observat ca se sta prea mult pe facebook in firma si nu e ok. In plus, ar trebui sa mai facem o campanie, un concurs ceva pe facebook, a trecut ceva timp de la ultima”.
    Nu era primul lucru absurd iesit din gura ei, dar m-a enervat pentru ca stia ce perioada aglomerata era si se uita la mine cand spusese asta. Adica numai de facebook nu avusesem eu timp incercand sa fac si desfac tot ce incurcase sau nu era ea in stare sa faca si vorbea de parca n-ar fi stiut. Corelat cu faptul ca in dimineata respectiva tocmai citisem un articol despre timpul petrecut pe facebook la job (http://www.wall-street.ro/slideshow/Lifestyle/102309/Pe-Face...), mi-a incoltit ideea sa ii demonstrez ca daca e sa fii iresponsabil petrecand toate cele 8 ore de munca pe facebook, poti sa o faci oricum si oricand. Asa ca ce-am facut? Nu, n-am stat toata ziua pe facebook si m-am inregistrat cu vreo camera video, ci am cerut telefonul colegei aflate langa mine in sedinta(al meu si acum se tine in doua elastice) si am postat pe facebook, cu link catre articol:
    “acum putem da vina pe retele sau pe tot internetul ca nu stim cum sa masuram eficienta angajatilor (in afara de ridicatul de pe scaun la wc, un alt indicator important). ca parca info confidentiale nu le-ai putea da si de-acasa si nu poti sta non stop de pe telefonul mobil in timpul jobului. dar ce ne facem cu jocurile practicate in retea, intre colegi, sau cu molfaitul gumei in timpul jobului? productivitatea asta!”

    Dupa care, spre finalul sedintei, dupa ce se adunasera cateva comentarii, am rugat-o sa imi viziteze profilul sa vada ca nu am mai postat demult si ca nu am timp sa intru decat daca este absolut necesar iar la idei de concursuri facute doar pt ca a trecut mult timp de la ultimul nu o sa imi stea mintea in perioada urmatoare.
    Nu stiu daca a verificat sau nu, cert e ca in urmatoarea luna (atat am mai rezistat pana la demisie) nu a mai venit vorba de facebook, iar pagina companiei a fost intretinuta in continuare de mine, asa cum am considerat de cuviinta. As putea sa mai scriu acolo si azi intrucat nu au raspuns la invitatia mea de a-mi arata pasii prin care sa le cedez accesul unic (m-am gandit ca nu le-ar strica sa citeasca putin termenii facebook). Saraca, nici nu stie ca la cate miscari fac zilnic pe facebook, pagina ar putea fi stearsa din greseala oricand. Nu cred ca se va prinde vreodata de ceva, nu prea obisnuieste sa gandeasca, dar va ramane in continuare un marketing manager care habar n-are cum functioneaza social media si cred ca nici Blackberry-ul pe care il tot butona prin intalniri/sedinte.

    Sper ca ce-am povestit eu aici sa se incadreze la ambele criterii, si de-a rasu` si de-a plansu` :).

    PS: despre lungimea comentariului n-ai mentionat nimic asa ca am profitat :D

  151. monica 6 July 2011 10:04 pm

    De Paste, am fost acasa la Tulcea. Si in noaptea de Inviere am fost la o bisericuta din Oraselul Copiilor.
    Primarul din Tulcea, inventiv de fel, s-a gandit sa nu mai cheltuie bani cu instalarea si dezinstalarea instalatiilor de Craciun din Orasel. Ca atare, le-au lasat functionabile.
    Dupa ce oamenii au luat lumina traditionala, coborau in grupuri pe aleea principala cu lumanarile in mana si treceau pe sub instalatiile de Craciun. Mi-am dorit atunci un telefon destept cu care sa fac o poza si sa o pun pe Facebook. Fara fotografie, eram sigura ca nu ma va crede nimeni!

  152. Andrei 6 July 2011 10:31 pm

    A fost odata… un baiat, care tot incerca sa impresioneze o fata.
    O placea foarte mult insa sentimentul nu era reciproc. El fiind timid si rusinos nu avea curajul sa discute cu ea, care era o fata foarte populara.
    Asa ca a incercat sa vorbeasca cu ea, pe internet, sub protectia anonimatului.
    Intr-o seara a facut rost de ID-ul ei de Messenger, si-a facut curaj si i-a trimis un “Buna”. A asteptat pana fata l-a remarcat, iar apoi au vorbit minute in sir, fara insa ca el sa-i spuna cine este.
    Ea nemaiputand ramane pe Mess i-a propus sa se mute pe Facebook. El a fost de acord, insa, soarta a facut ca tocmai in acel moment sa nu mai poata intra pe net. Si neavand cum sa vorbeasca cu fata (alta era treaba daca avea un ChaCha) s-a culcat frustrat, suparat si chinuit de gandul ca ar putea-o pierde asa usor.
    Dimineata, insa, cand a citit mesajele de pe Facebook, un zambet larg ii lumina fata. Printre randuri citi:”Ne vedem la 11 la…”
    In culmea extazului, fugi repede la locul de intalnire. Dar, cand il vazu, fata il recunoscu si il respinse fara mila. Intristat si demoralizat baiatul se intoarse acasa. Dandu-si seama ca a fost cam dura cu el, ea se grabi sa ajunga acasa sa-i scrie un mesaj pe Facebook.
    Dar era prea tarziu.

    Nu stiu daca te-a impresionat, sau te-a facut sa razi de cat de nereusita e povestea, dar am vrut doar sa evidentiez ca un ChaCha este bun oricand, oriunde si pentru oricine, dar in special pentru facebook-isti (adica si pentru mine) :).

  153. Emil 6 July 2011 10:31 pm

    Am avut nevoie de facebook atunci cand a fost postata o poza cu mine pe site-ul cocalarilor.Poza era destul de penibila, de la o petrecere.Eu eram la munte si daca as fi avut acces la internet as fi putut trimite un mesaj in care sa explic situatia, urmand sa fie stearsa poza respectiva.Bineinteles ca asta s-a intamplat cand am ajuns acasa, dar la momentul acela deja devenisem subiect de gluma in grupul meu de prieteni.

  154. iulian 6 July 2011 10:34 pm

    as avea nevoie rapid la facebook pentru a imi anunta prietenii cand am castigat un HTC ChaCha si as vrea sa le impartasesc si lor bucuria mea :)

  155. mircea 6 July 2011 10:37 pm

    cel mai neasteptat moment cand am postat pe facebook a fost cand i-am facut o farsa unui coleg, iar el nu s-a prins de acea farsa, decat cand a accesat facebook-ul si a vazut ca de fapt a fost o farsa

  156. angela 6 July 2011 10:39 pm

    cel mai neasteptat moment cand am postat pe facebook a fost cand am ramas blocata in lift si nu era niciun numar de telefon la care sa sun, asa ca am postat pe facebook,deoarece nu mai aveam nici minute sa pot suna pe cineva…si am fost salvata in cele din urma :D

  157. tereza 6 July 2011 10:41 pm

    eram pe un bloc cu 10 etaje cu niste prietenii si savuram niste bere cand am vazut la alt bloc niste fete care faceau plaja tot pe bloc… Asa ca m-am gandit sa anunt lumea care vrea sa ii vada sa vina pe blocul meu pentru a le vedea… O bere era intrarea :))

  158. Stefan 6 July 2011 10:47 pm

    Eu nu am cont de Facebook :)
    Dar mi-ar fi placut sa o vad pe Ina pe aligator/crocodil :)

  159. Carmen 6 July 2011 11:36 pm

    Acum o luna Printesa Oposum a plecat dintre noi. Printesa Oposum era o catelusa frumoasa, speciala, care a supravietuit parvovirozei, dar nu si soferului dragut din Bucuresti (barbat sau femeie, nu stiu) care, cind a vazut-o traversind strada, in loc sa frineze, a accelerat, a aruncat-o la 3 m distanta si nici nu a oprit sa vada ce a patit. enfin…

    initial nu m-am putut uita la nimic ce mi-ar fi adus aminte de ea. dupa citeva zile, fiind plecata din tara, mi-am dat seama brusc ca toata lumea trebuia sa o vada pe Printesa Oposum, fie chiar si atit de tirziu, asa ca i-am postat repede pe Facebook, de pe telefon, putinele poze pe care le aveam cu ea (pt. ca niciodata nu-mi trecuse prin gind ca n-avea sa imbatrineasca alaturi de noi, ca avea sa stea atit de putin in viata noastra si nu apucasem sa-i facem prea multe poze). Iar in zilele urmatoare am tot sharuit pozele cu Posum, ca sa o vada cit mai multa lume. Nu ca ar mai fi ajutat la ceva…

    PS: Am scris comentariul ca sa auda cit mai multa lume de Printesa. as fi preferat sa te fac sa rizi.

  160. Suzanne 6 July 2011 11:59 pm

    Se intampla acu’ aproape doi ani, prin vara. Eram la inceputurile mele cu tehnologia mobila, abia umblasem pe un Symbian mai potent si imi facusem si cont pe Facebook, din dorinta de a-mi regasi colegi si prieteni din copilarie. In primii mei ani de socializari aveam o groaza de cunostinte pentru ca, pe vremea inceputurilor anilor ’90, copii fiind, ne jucam mai toata ziua pe-afara, mai ales in vacante.
    Evident ca Facebook s-a dovedit o cyber unealta magica in a-i pune laolalta pe cat mai multi dintre ei. Curioasa din fire, am reinfiripat legaturi si am inceput sa iesim “in gasca”, pe masura ce descopeream pasiuni commune. Asa de bine au mers lucrurile pe macadamul glumelor si al destainuirilor, incat creierasul meu s-a trezit cu niste muguri de idei necurate pe traseul plin de gropi al sinapselor. Scanteia? Sa pun la cale o relatie intre un prieten regasit si o fosta colega de liceu. Eram si eu de curand “hooked up” si m-am agatat de ideea ca double date-urile sunau interesant si poate, cu timpul, vindecam si cucuiele antisociale ale prietenului de atunci. Ei bine, amicul regasit era foarte dornic sa treaca pe 2.0 de la stadiul “single” si mi-a dat impresia ca era dispus sa cunoasca multe alternative. Ca sa fiu convingatoare, i-am trimis profilul de Facebook al fostei mele colege (unde avea vreo 2 poze cu ea si restul cu bichonul ei maltez, de altfel amicul si el pasionat de miniaturi din astea dragalase, au vorbit putin “pe privat” si am stabilit o intalnire in 4, dup’ ce ne-am scremut sa ne mulam dupa programul ei structurat in ture.
    Cateva detalii de background: colega de liceu, umanista cu exercitiu la memorat papagaliceste fiecare virgula din caietul curat ca o oglinda si purtat cu coperte de plastic ca in clasele de copacei ce abia-si duc ghiozdanele. In afara de asta, bun simt in doza considerabila, calmitate, o silueta filiforma desfasurata armonios pe o inaltime potrivita, ce sa mai, un O urmat de K putea sa-i fie tatutat pe frunte.
    Revenind la fluxul evenimentelor : am ajuns mai devreme, ne-am asezat la o masa si am comandat primul rand de refreshments. Amicul renuntase la tricoul clasic pentru a-si plasa o varianta mai multata (noroc ca-l ajuta fizicul!) si cam abuzase de limba vacii care-l linsese generos pe scalp. In rest, ne antrena cu glume si radea zgomotos. Dupa vreo 10 minute, ma duc la toaleta unde ma intalnesc cu mandra care se “improspata”: intr-o rochie fucsia (sau siclam, roz Barbie puternic pentru cei mai putin trendy )), scurta de 2 palme, niste margele immense turcoaz, o pereche de sandale cu toc si mult sclipici in machiaj. Nimic de nevazut pe meleagurile noastre pana aici! Numai ca rochia lasa la vedere niste butuci uniformi de la glezne pana in sold, un abdomen de pe care muschii pareau sa fi fugit la pescuit si vreo 30 de kg in plus fata de cum o steam eu. Ca sa vezi: pozele de pe Facebook erau de acum ceva ani ca-i placusera mult si i le facuse nu stiu cine! Daca as fi avut pe vremea aceea un HTC Cha Cha, le-as fi trimis repede baietilor o poza cu ea, atasand textul : “mancati pamantul repede!” In schimb, aveam telefon fara sistem de operare, asa ca amicul meu si-a inghitit toata placerea pentru Zeppelin, Pink Floyd si Yes in valurile de ropot clubist pe care colega mea le cerea cu disperarede la DJ-ul pub-ului, dand pe gat si cateva shot-uri ca sa alunece mai bine…Ce e drept, si el arata prea spoit asa cum era impanat, dar dupa vreo doua randuri, a revenit la starea normala.
    Si a fost pe canapeaua aia rosie din imitatie de piele pe care m-am intins la un moment dat ca sa nu-mi scape nimic, un meci demn de Tipatescu si Catavencu. Am gasit-o pe colega mea lipsita de tona de timiditate cu care o stiam dotata si agatata, la propriu la un moment dat, de ceafa amicului care nu stia cum sa mai alunece spre noi sau cum sa-si lege sireturile.
    Dupa episod, cel mai greu mi-a fost sa ma fac ca nu vad o tona de apeluri sau mesaje si sa-l dau pe amicul meu impacat cu fosta ca sa evit explicatii inutile. Iata ca Facebook poate fi deceiving de dragul aparentelor in lipsa unui Cha Cha, iar oamenii se mai schimba!

  161. Suzanne 7 July 2011 12:01 am

    Scuza-ma, Andressa, n-am vrut sa postez de 2 ori, acum am vazut. Succes tuturor!

  162. Baza 7 July 2011 7:05 am

    Of, nu era mai simplu cu tragere la sorti? Ce-i drept norocu-i putin si lumea multa rau… Asa ca trebuie sa ma dau peste cap de trei ori sa inventez si eu “o situatie dintr-asta neasteptata in care accesul rapid la feisbuc era mana cereasca”. Pana imi vine ideea remarc un lucru: cu sau fara buton de FB telefonu-i fain.
    Si acum povestea:
    “Ma intorc intr-o seara de la munca si ma apuc de casnice. Cum stateam eu apucat de frigider suna la usa. Ma ..la mine cine vine da un telefon inainte asa ca eram convins ca nu e nimeni dintre cunoscuti. Ei bine nu era. Era vecina. Pe palier, in apartamentul de langa al meu, locuiesc 3 cupluri. Cred ca sunt studenti si fac un share cinstit la chirie ca ala e un apartament cu 3 camere. Deschid usa asadar si ma uit la o bruneta de 1 metru si un stilou, creata si cu fata schimonosita intr-un ranjet care prevestea ceva nasol. Era ranjet din ala “uite ce draguta sunt nu-i asa ca ma ajuti?” Evident ca ne mai intalnisem pe scara blocului, nu eram tocmai straini. Iar pe prietenul ei l-am ajutat sa isi curete filtrul de aer odata.- Buna! Ma ajuti te rog? Mi s-a stricat masina de spalat si trebuie neaparat sa spal niste rufe ca treb sa plec in vacanta si nu mi se usuca….-………!!!!! – Doar sa mi le spal ca le intind la mine…-……….!!!!!!!! Moment in care probabil ca imi citeai mirarea pe sprancenele care erau deja lipite de crestetul capului. A mai pus o data ranjetul ala pe fata si aia a fost. – Adu-le…..zic. Vine in 5 minute cu un mare lighean de plastic, indesat cu multe textile si cu o punga de dero in mana. Ii arat utilajul se apuca baga rufele, pune dero. Eu inca ma uitam ca boul in teava la cat este de dezinvolta si cum intreprinde ea treburile alea de parca faceam asta cel putin o data pe saptamana. Eu tot cred ca a fost un pariu cu gascha ei sa vada daca mor de inima sau nu. Imaginati-va asa: eu in hol uitandu-ma la ea actionand. Ea in fata masinii de ametit rufele pune mana pe marginea de jos a tricoului CU CARE ERA IMBRACATA si il scoate. Repede, natural si fara regrete. Si il arunca in masina de spalat laolalta cu celelalte imbracaciuni. In acel moment eu ma uitam dupa telefon…SA FAC POZE!!! A, da’ stai ca la ce telefon am mai bine lasa (daca aveam Htc-ul faceam poza, o postam pe urma pe FB si acum aveam probe ca sigur nu crede nimeni ce zic eu p-aci). In fine … N-am apucat oricum….ca batea la usa….Ma duc…Mircea…cel pe care l-am ajutat cu filtrul de aer si posesorul temporar de drept al farmecelor duduitei ce statea in pantaloni scurti si papuci la mine in casa….Tot ce am putut sa ingaim a fost: – Bah…n-ai sa crezi da’ spalam rufe…”

  163. Alexandru 7 July 2011 11:31 am

    Sunt un impatimit al codrului,aproape in fiecare weekend merg alaturi de prietena mea la padure sa adunam plante medicinale: coada soricelului,musetel, sunatoare, brustur, iasomie de padure s a m d. Imi amintesc ca odata am gasit la margine padurii langa un rau o planta cu frunzele aspre si foarte ascutite la varf: tataneasa! I-am facut repede poza, i-am trantit o descriere si am postat-o pe facebook, prietenii au identificat-o in primele 10 minute si m-au indrumat sa o culeg caci radacina de tataneasa este un bun cicatrizant, antiinflamator.

  164. Catalin 7 July 2011 11:55 am

    Eu mai uit zilele de naştere la prieteni , dar un telefon sincronizat cu Facebooku` e cel mai bun “prieten”. Te anunta inclusiv cand te suna cineva câte zile mai sunt până la ziua persoanei respective şi în plus mai ştie să arate şi poza de la profilul de Facebook când te sună un prieten. Nu de puţine ori m-a făcut telefonul să încep o conversaţie cu “La mulţi ani!” , lucru apreciat de prietenii mei :).

  165. Geo 7 July 2011 12:32 pm

    Dupa ce am fost prinsa prin oras fara umbrela de o ploaie torentiala, bineinteles ca am racit cobza. Ma dureau muschii,nu ma simteam in stare sa ma dau jos din pat nici un ceai sa-mi fac, aveam niste teribile dureri de gat si nu puteam inghiti nimic, plus ca nu mai aveam voce deloc. Stateam in pat si ma uitam pe pereti, nagivam pe facebook. La un timp am postat pe wall: Ma simt rau, am racit! iar in urmatoarea juma`de ora m-am trezit cu prietena mea la usa, venise sa vada cum sunt si sa mi faca un ceai cu miere si lamaie!

  166. Alina 7 July 2011 1:24 pm

    Cred ca numai mie mi se putea intampla…

    Acum 2 zile am vizitat o buna prietena, cu ocazia zilei sale de nastere. Am iesit in oras cu fetele, am sarbatorit cum se cuvine, cu sampanie si Tiramisu, insa niciuna dintre noi nu avea la indemana un aparat foto.

    Cand a sosit momentul culminant, adica tortul, chiar ne-am intrebat cine va face fotografiile. Eu mi-am dat seama ca sunt singura care are un telefon cu camera de 8 megapixeli, asa ca m-am repezit repede la geanta pe care o agatasem de spatarul scaunului. O lasasem insa deschisa si, imediat dupa ce-am apucat-o, mi-a cazut telefonul pe jos si tandari s-a facut.

    A urmat o jumatate de ora de incercari desarte de a readuce la viata telefonul. N-am reusit, insa pentru graba mea, care a condus la stricaciune, am o justificare: doream sa uploadez cat mai repede pozele pe Facebook.

    Asta e, sper ca de acum inainte sa fiu mult mai atenta.

  167. Eu 7 July 2011 1:26 pm

    Cand anunti castiatorii?:)

  168. berzantu alina 7 July 2011 2:34 pm

    Am avut mare nevoie de facebook la implinirea celor 10 ani de la terminarea liceului.Am vrut sa fac cumva sa ne intalnim,cu multi dintre fosti colegi pierdusem legatura dar am reusit sa ne reauzim datorita faceboook-lui.

  169. [...] s-ar fi asteptat la un asemenea feedback la provocarea HTC? Se pare ca foarte multi oameni isi doresc telefonul si ma bucur ca pot sa-l daruiesc unuia [...]

  170. radulescu denisa 7 July 2011 5:11 pm

    Am avut mare nevoie pentru strangerea unor voturi pentru un concurs unde am castigat o rochie de mireasa.
    Am fost cea mai fericita iar cei 1500 de prieteni ai mei m-au ajutat!

  171. maryuss 7 July 2011 10:39 pm

    Uite si povestea mea

    Intamplarea urmatoare a avut loc acum 2 ani, pe 14 august, undeva in Franta, mai exact in Paris. Pe prietena mea o chema (inca o cheama) si Maria, deci a doua zi urma sa fie ziua ei de prenume. Lucram amandoi la aceasi companie, eu pe un job fulltime, ea pe un internship lejer de vara.

    Ea era acasa, eu eram la birou, ma pregateam sa plec. Apele ce curgeau pe mine nu se datorau 100% caldurii malefice, ci si faptului ca nu ii cumparasem nimic. Nu punem noi mare accent pe sarbatorile astea, dar romanticul din mine mi-a soptit ca ar trebui sa ii iau ceva, ca doar suntem in marele Paris.

    Mai eram la birou doar eu cu o colega, o unguroaica. Am iesit amandoi pe usa, ea a inchis biroul, dupa care am iesit din cladire. In capul meu era o furtuna de creier, doar doar mi-o veni ideea unui cadou perfect. S-a prins colega ca sunt pus pe ganduri mari, asa ca m-a intrebat ce am. I-am spus pe scurt toata povestea, cand, ce sa vezi, a zambit si mi-a zis: “I know what she wants”. Eu, suspicios de fel meu pe dusmanul neamului: “Really?”. Ea: “Yes, I saw her status on Facebook. It was in Romanian, but you know I speak a bit Romanian. She wants a french cabbage. Varza, nu?” Am cascat urechile, am intrebat-o de 3 ori daca e sigura, de 3 ori mi-a spus ca da si daca nu o cred sa verific. A coborat la metrou, iar eu am ramas in loc, putin pe ganduri. O varza? WTF, vorba francezului. “Ia sa merg inapoi sa verific ce-a scris”, zic eu. Fac cale intoarsa doar ca sa imi dau seama ca inamicul a plecat cu cheia. Internet Cafe nu aveam pe langa mine, iar lanterna de la al meu Nokia 1100 imi mancase toata bateria, neputand sa verific astfel Facebook-ul pe telefon, sa vad ce o facuse sa isi doreasca o varza. Mancare aveam in frigider.

    Subconstientul meu romantic m-a incurajat, amintindu-mi ca ne luam doar cadouri simbolice, asa ca asta am facut. I-am luat o varza. I-am rupt frumos petalele urate, am invelit-o intr-o folie de cadou (pe care am dat mai mult decat pe varza) si am plecat acasa fericit ca am scapat de o grija si ca o sa-mi fac prietena fericita cu proaspata varza frantuzeasca.

    Intru pe usa, ii zic la multi ani pentru a doua zi (trebuia sa plecam in weekend si nu avea rost sa car varza cu mine) si ii inmanez frumusetea de cadou (care chiar arata bine, desi incepuse sa miroasa). “O minge de plaja?”, intreaba ea. “Nu”, zic eu zambind. “Un glob de cristal?”, mai incearca ea o data. In gandul meu, “Vrei sa te apuci de ghicit acum?”, asa ca am zis “Nu, deschide-l”.

    L-a deschis si a tacut. “O varza?”, intreaba cu o patrime de glas. “O varza”, zic eu, zambind iar, dar cu o jumatate de gura. “Aaa”, zice ea, “e ceva inauntru. Stai sa iau cutitul.” M-am inrosit putin la fata si am deschis browserul in acelasi timp, sa ii caut statusul. Subconstientul a inceput sa fredoneze cantecul cu “Suie Iancu pe statuie”, in timp ce eu citeam ce postase: “Unde gasesc o vaza frantuzeasca clasica, sa le iau la ai mei?”. N-am mai zis nimic. Ma uitam doar la ea cum facea praf varza pe care eu cu atata atentie o alesesem si ma gandeam la o scuza buna. Dar buna rau.

    N-a apucat sa termine de sfasiat cadoul, ca i-am zis: “Ei, glumeam. Am luat varza sa mancam in seara asta. Ti-am luat de fapt un bilet la Disneyland pentru weekendul viitor.”, zic eu cu jumatate de glas. “Ma gandeam eu ca glumesti”, zice ea. “Hai sa o gatim acum, oricum am taiat-o”, imi zice ea si ma pupa de multumesc.

    In noaptea aia am comandat pe Internet 2 bilete la Disneyland.

  172. [...] Cha Cha – lansarea noului HTC, despre care au scris Alex Negrea, Andressa, Hoinaru, Ariel, feeder.ro si [...]

  173. pinguu 11 November 2011 4:06 am

    foarte frumos gestul tău:)

  174. razvy 3 December 2011 3:33 pm

    imi apere la htc cha cha un semnu exclamari albastru in colt este ceva grav tre sa il duc la servis???

  175. alle sweet 23 April 2012 12:34 pm

    buna sunt alexandra,,…..si eu am si e foarte cool…..dar am o intrebare cum pot sa ma deconectez de pe facebook?…..id meu….: alexandramaria59

  176. andressa 23 April 2012 1:44 pm

    @alle sweet:
    alexandra, nu inteleg cum vrei sa te deconectez…

Leave a reply