prietena
Unii oameni, orice ai face pentru ei sau cu ei, chiar daca va stiti de ani de zile, chiar daca va sunati sa va spuneti “la multi ani” in fiecare an, iesiti din cand in cand impreuna si va stiti secretele, pur si simplu NU va vor numi “un prieten / o prietena”.
Veti fi “un coleg” sau “un fost coleg” (faceti voi acordul in gen, daca e cazul, pana la sfarsitul textului. mersi!), “un tip pe care il stiu din facultate / de la un eveniment etc” , dupa caz, sau doar simplu: “un tip pe care il stiu”.
In competitie cu voi vor fi oameni pe care aia ii cunosc de o luna sau de un an, dar care au castigat prin prima zi titlul de “prieten” desi aia nu suna de ziua lor si nu stiu nici cine a fost prima lor iubire si cum s-a terminat povestea.
Ma gandesc ca daca unii imi spun “prietena” e ca si cum ar spune cu voce tare o dorinta: nu se mai indeplineste. Sau… cine naiba poate sti?
3 comments3 Comments so far
Leave a reply





cred ca lipsesc cel putin doua “nu”-uri in postul acesta. Dar altfel ca idee, quite good.
Rora,
am identiicat un “nu” lipsa si l-am pus cu majuscule
mersi. mie imi era atat de clar ce voiam sa zic incat atunci cand am recitit sa corectez, am recitit cu “nu”-ul lipsa
Cat de mult poti oferi unui prieten?
Cat de mult poti oferi unui sobru necunoscut?
Care sunt limitele?