cozonacul de acasa
Cand eram mica, de Craciun, casa matusii mele se tranforma intr-o sauna: mamaie facea cozonac. Geamurile erau sigilate, usa zavorata, nici sa respiri adanc nu era indicat! Orice tresarire a curentilor de aer putea distruge minunata coca dulce asa ca intreaga familie conspira la realizarea cozonacilor cu foarte, foarte, foarte multa nuca. Asa ne placeau noua. Imi placea sa mananc cozonac cald si imi pica greu, dar nu ma puteam abtine.
Eu nu mananc dulciuri de obicei, dar Craciunul nu-i Craciun fara sarmale si… cozonac!
De dor de mirosul ala, m-am hotarat anul trecut sa incerc si eu sa fac cozonac. Am stat 6 ore dupa el, am framantat de am facut febra musculara, m-am bagat coca si-n par, am stropit si peretii in avantul meu creativ si a iesit…. o paine bine crescuta. Am uitat sa pun zahar asa ca, vorba mamei, daca il bagai un pic in toaster mergea grozav cu sarmale.
Anul asta am gustat Cozonacul de Acasa de la Boromir. Mirosul de nuca multa si stafide a fost primul semn ca, oricat as fi transpirat eu in bucatarie, nu as fi nimerit aceleasi proportii intre ingrediente. E dulce si pufos, ca atunci cand mamaie nu-l punea pe masa. Numai ca mamaie nu punea bucati de portocale: si rau facea! 
Cozonacul asta are gust de… Craciun.
12 Comments so far
Leave a reply
A… Ce bun! Cozonac cu portocale?? Yummy! Trebuie sa incerc si eu. Ce-i drept mie mi se par Cozonacii de la Boromir cei mai buni…adica au gustul si textura care trebuie. Am mancat cu Nuca si stafide dar cu portocale nu. Gata! Am pus pe lista de cumparaturi de Craciun. See ya!
@Gabi:
da, e bun. Cozonacii italienesti sunt foarte diferiti de cei traditional romanesti, sunt mult mai dulci, mai grei. Iar cozonazii romanesti din magazin sunt de obicei cam uscati si cam fazi. Cozonacul Boromir e ca ala facut in casa.
ihi. e super bun. chiar nu ma asteptam sa fie asa cand l-am gustat prima data. n-am nimic impotriva cozonacilor de pe piata dar eu m-am obisnuit cu gustul cozonacilor de casa si de ce sa nu recunoastem: SUNT BUNI. asa ca Boromir mi-a mers la casa sufletului.
da, da – ne plac cozonacii boromir. cu nuca, cu stafide, cu coji de portocala. hmm, ce bun!
Mie-mi plac foarte mult cozonacii cu branza sarata…
@Lucian:
nu am mancat niciodata asa ceva. Suna interesant…
ihi. e super bun. chiar nu ma asteptam sa fie asa cand l-am gustat prima data. n-am nimic impotriva cozonacilor de pe piata dar eu m-am obisnuit cu gustul cozonacilor de casa si de ce sa nu recunoastem: SUNT BUNI. asa ca Boromir mi-a mers la casa sufletului.
A… Ce bun! Cozonac cu portocale?? Yummy! Trebuie sa incerc si eu. Ce-i drept mie mi se par Cozonacii de la Boromir cei mai buni…adica au gustul si textura care trebuie. Am mancat cu Nuca si stafide dar cu portocale nu. Gata! Am pus pe lista de cumparaturi de Craciun. See ya!
Dezgustator post publicitar. Sa-ti prostituezi asa amintirile cu bunica…
Si pentru ce? Pentru un cozonac care chiar nu are nimic, dar absolut nimic, in comun cu orice face o romanca acasa. E o mizerie de produs, cu gust de chimicale.
@dropplet:
ooo, dar ce suparat esti!
de ce? am fost rugata sa scriu ce amintiri imi trezeste cozonacul, sa scriu cum mi se pare. am fost sincera.
Suna interesant…
It not only ‘sounds’ interesting, it also tastes interesting…
Unfortunately, no one can be told what
the Matrixcheese-cake is: You have toseetaste it for yourself.este bun,decat ala din magz