I “link” you :)
Stiu ca scriu mai rar ca Dragos sau Catalin si mai putin personal decat Manafu – no offence, Cristi, dar cat de multe ne impartasesti despre parenting sau tristetile tale? 
– dar asta nu inseamna ca nu ma preocupa in continuare fascinanta lumea e blogurilor.
Miruna spunea intr-un post o chestie dintr-un studiu: ca oamenii se poarta cu oamenii la fel cum se poarta cu brandurile. “Exista persoane stabile, care pur si simplu stick to a lipstick or perfume for a lifetime, sau persoane care trec precum o albinuta de la un parfum la altul” , zicea ea. Cred ca am citit si eu chestia asta in facultate, cand citeam tot felul de lucruri legate de publicitate care probabil nu-mi vor folosi niciodata. Dar nu stiu unde am citit asta (si nu trisez cautang pe google!), asa ca in loc sa citez studiul, o citez pe Miruna!
Eu urmaresc cu interes relatia oamenilor cu linkurile. Astfel, am observat ca sunt oameni care raman fideli unui blogroll si defileaza cu mandrie cu el, ca si cum ar fi un drapel, iar altii care baga si scot linkuri din blogroll-ul mai ceva ca un pornostar care incearca sa bata un record mondial.
Si uite asa am ajuns eu sa-mi reevaluez propriile link-uri si sa imi aduc aminte cine si de ce a ajuns acolo. De exemplu, poate parea ciudat, dar ma incapatanez sa nu sterg linkul la un blog care pe mine ma facea sa inteleg mai bine barbatii, chiar daca blogul nu mai exista de ani de zile sau poate exista in continuare, dar numai pentru ochii unor posesori de parola. E vorba de SoWhat. O femeie care scria asa cum as fi vrut eu sa fiu cand urma sa ma fac mare, acum 5 ani. Niciodata nu am stiut cine e, nu am cunoscut-o personal si nu i-am stiut numele, desi pe majoritatea celorlalti bloggeri i-am intalnit. Iar faptul ca ea era atat de misterioasa ma facea foarte curioasa si am ajuns sa am o relatie extrem de personala cu blogul ei. Simteam ca scrie pentru mine. Si tocmai de aceea va avea intotdeauna un loc special in inima mea si… in blogroll-ul meu.
(S0, if you’re reading this, SoWhat, know that I miss you! )
La fel au si Patric, Tina (desi si-a “resetat” blogul/blogurile de n ori, Miss Perfectly Imperfect “Acest blog este deschis doar cititorilor invitaţi” ramane pentru mine Pefectly Perfect Blogger), Boo, Lulutza (din nou, acest blog este deschis doar cititorilor invitaţi), Irene, Catalin, Antiblogu‘ (s-a mutat la…)Lekktor si multi altii care m-au schimbat un pic.
Si ma amuz la gandul ca unii m-au rugat candva sa ii trec in blogroll ca sa ii ajut sa devina cunoscuti, ca si cum blogrollul meu nu ar fi fost decat o lista!, iar astazi nu ca nu mai au link catre blogul meu, dar nu mai recunosc nici un nume din lista lor.
Lumea se schimba. Dar, chiar daca nu mai scrieti, va inchideti sau va resetati blogurile, I will always “link” you. :-*
16 comments
16 Comments so far
Leave a reply
I will always “link” you. :-*
bine gandit, doar ca eu deja sunt linked
)
Multzam mult, Andreea.
)
M-ai facut nostalgic.
Au fost ani frumosi, pe vremea cand ne stiam cu totii si ieseam cu totii asa des. Kind of our Summer of ’69. Our Woodstock
Si eu zic ca mai avem ceva de spus. Doar ca ne luam o lunga pauza comuna
hehe, nu mai sint demult la antiblog:) m-am autodat afara pentru ca nu mai corespundeam profilului.
acum sint independent si neatirnat. Cu k-ul in buna stare:)
I will always link you:)
si eu ii citeam blogul. avantajul meu e ca o si cunosc
Adrian,
pe tine nu te-am enumerat mai sus pentru ca, spre deosebire de mine si de aceia, tu inca mai scrii, deci chiar nu exista un motiv sa te stearga cineva din lista. Evident insa, si daca ti-ai sterge toate posturile sau ai pune o mie de parole, eu tot as pastra linkul catre tine. We’ll always be linked!
lekkkktor,
link updated!
Catalin,
si eu am scris nostalgica. Nu stiu nimic despre ce fac bloggerii acum, cine sunt ei si cu ce se ocupa, dar am senzatia ca perioada noastra de prietenie a fost cea mai frumoasa. We used to be great. Nu neaparat in scris, ci asa, cand ne vedeam.
hansa,
si cum fac sa mai citesc o data acele posturi?
atunci asta a vrut: sa fie citita. de anumite persoane in special.
acum nu-si mai doreste asta.
nu ai ce face, nu vei mai citi niciodata acele posturi:D
cineva mi-a trimis linkul si zbang! uite-ma iarasi intr-un colt de suflet cam prafuit si pe alocuri stramb dar care mi-e drag ca un caine pricajit care nu vrea decat sa fie luat in brate.
Andressa, we should definitely have a cofee someday. Si, doar asa ca sa ii fac in ciuda lui hansa – whoever he/she is – am sa caut posturile alea si am sa ti le trimit cumva. Poate am sa incep sa si scriu din nou…
@sowhat:
eeee, stiam eu ca va ajunge la tine acest post.
Ce ma bucur sa mai aud de la tine. Blogul tau imi dadea o stare speciala, parca scriai lucruri pe care le gandeam si eu! Esti foarte tare!
Mi-ar placea sa mai citesc o data posturile, mai ales ca nu stiu ce rezonanta vor avea acum, dupa cativa ani de zile. Te rog, trimite-mi-le!
Si sa te cunosc mi-ar placea si mai mult. De atunci ma gandesc la asta. As I said, I will always “link” you
intr-un alt colt de lume, un alt colt de suflet se bucura ca a avut efectul dorit:)
Deci se pare ca postul tau chiar m-a palit. Mi-am petrecut ultimele 4 ore pe sowhat plangand la povesti care ma dor si acum, razand ca vita la altele si intrebandu-ma ‘ce-o fi fost frate in capul meu’. Multumesc, Andressa, pentru astea 4 ore.
Ca sa rupem vraja, sa taiem ghinionul sau doar ca sa spunem ‘hai, ba, ca e chiar asa nimic special, ce naiba mi-o fi placut la asta’ am scos parola.
Si cand iese vinul bem o cafea. Ca vorba ta, ‘speranta moare ultima, ce dracu’
awwww!
we’ll always link you too, andressa
@sowhat:
adica ce te-a facut sa scrii unele lucruri, dar some things are better left untold.
ce tare. si mie mi-a dat aceeasi senzatie, dupa atata timp, m-a furnicat si m-a pus pe ganduri. multumesc! ma intreb si eu ce-o fi fost in capul tau
te voi cauta, sa nu crezi ca scapi!
Ca la orice inceput, blogroll-ul e mai mic si tinde sa se mareasca. Asta daca iti place sa-i citesti (atunci cand ai timp), chiar daca nu ai neaprat ceva in comun cu acei oameni. Pur si simplu au ceva care merita scos in evidenta.
Sa nu uitam faptul ca un blogroll pe un site cu trafic, poate scoate din anonimat un om. Asta daca vrei sa-l ajuti. Si sa fim seriosi, daca iti plac mai multe bloguri, pentru asta exista bookmarks/favorites si alte metode de a le salva pentru a reveni acolo.
Am observat ca pe blogurile celebre (nu dau nume) se trec doar ‘ei intre ei” si de obicei sunt zgarciti. Nu cumva sa fie mai mult de 10 oameni, nu cumva daca eu nu-l trec sau il sterg, sa ma stearga si el inapoi.
Eu imi revizuiesc din cand in cand aceste liste pentru ca sunt oameni care imi dovedesc in timp ca sunt altfel fata de ceea ce am crezut. Un tip care scria descpre carti a inceput sa-si scrie fanteziile erotice. Cum nu mai intrasem de ceva timp, ma miram pentru ce sta in blogroll. Cum scrie cu talent, l-am lasat acolo dar judecand numai dupa aparente, se pot trage tot felul de concluzii.
@sowhat – ce ma bucur ca te-a starnit andressa!!!
but what about sowhatnext?!
ba. e duminica seara, ploua, jumatatea mea mai buna e plecata cu tot cu caine. mi-am facut bartai cana de ness, ascult parov stelar si o citesc pe fata asta.., pe sowhat.
mersi:)