sushisfera din blogosfera
Behold my first sushi!
Bloggeri ruleaza…. sushi rolls! 
Fry m-a convins sa incerc sa fac sushi rolls in 2007 (see picture above) si tot de la el am auzit prima data de sosul de otet de orez pe care trebuie sa-l prepar pentru orez (am mai incercat o data sa-mi fac sushi si pentru ca nu am facut asta, orezul era foarte fad si nu stiam de ce!). Postul lui era aici, dar intre timp, Fry s-a mutat aici. (Enjoy his delicious blog!)
Apoi, tot in 2007, si altii s-au apucat de rulat. Len, de exemplu, a facut o treaba buna si aparent apetisanta! (Click the link for more photos)
Asa ca dupa ce am mai vazut tutorialele de la SushiMonsters, ….
….m-am simtit pregatita! (Era si timpul, au trecut vreo 3 ani de cand am zis ca vreau sa fac sushi!!)
Asa ca am improvizat cu surimi, castravete, morcov (fiert vreo 4 minute), somon, icre (ele au dat culoarea rosu=roz-neon!)… Data viitoare iau si icre de somon.
Mi-a parut rau ca nu am avut ton crud, preferatul meu, desi am vazut la Cora ultima data cand am fost, nu l-am luat. Si era chiar portionat pentru sushi sau sashimi!
All in all, desi fratele Testosului meu a avut dreptate cand mi-a zis ca algele cumparate de la Mega Image sunt mai greu de mestecat decat cele pe care le primim la home delivered sushi (poate trebuia sa ii facem ceva algei si nu am stiut?), rolele au fost foarte bune si relativ aspectuoase (pe prima rola am cam desfacut-o la taiere, dupa cum vedeti in poza, dar dupa aia m-am obisnuit cu miscarea).
Am facut o mare economie: toate ingredientele pentru o tona de sushi (eu am facut din patru foi mici de alge, pentru 2-3 persoane adica, puteam face mult mai mult, pentru 6-8 persoane, dar numai eu mananc peste in casa asta, asa ca…) au costat cam un milion. Iar de un milion de lei, o suta de lei noi adica, abia comanda o persoana ceva sushi de la un restaurant.
Va recomand sa cumparati otet de orez si orice altceva va trebuie pentru mancare asiatica de la magazinul online al prietenei mele, Ioana: cinciarome.ro. (Pentru asta Ioana, astept free sare chinezeasca pe viata, hahaha!)
Asadar, sper ca am dus mai departe flacara olimpica si curiozitatea de a face sushi si astept poze si testimoniale despre experienta voastra cvasi japoneza. Si poate punem de-un atelier de facut sushi (ca ala de facut paine, pour les connaisseurs!)
Sayonara!
18 comments
18 Comments so far
Leave a reply
bravo, dear! ma bucur ca te-ai hotarat in sfarsit sa faci sushi si sper sa repeti cat mai des experienta, mai ales ca ai vazut cat de simplu e.
iar chestia cu foile de nori care sunt mai moi la sushi delivery, asta se intampla doar pentru ca stau mai mult in contact cu orezul umed, ceea ce nu e neaparat indicat (in general, sushi trebuie mancat imediat cum l-ai facut).
cu 100 RON mananca 2 persoane, la un restaurant cel putin decent, cate 10 bucati fiecare.
Sper sa ne te opresti doar la sushi. itadakimasu
Iti recomand http://www.len.ro/2010/02/teriyaki-salmon/ e tare bun si simplu de facut.
Ma ofer pe post de cobai sa testez ce produce sushisfera
@Tim:
nu de cobai ducem lipsa!
pentru free sushi cred ca e cazul sa faci o pagina gen “salveazaviataluitim.blogspot.com” si sa ceri donatii de la bucatari “shefi”
@len:
mersi de sfat. as incerca. dar nu promit poze pe blog pentru ca noua mea pasiune pare a fi doar gatitul, nu si scrisul despre gatit
@mihai:
depinde. sunt multe restaurante de sushi in bucuresti unde cu 100 lei abia te asezi la masa. iar home delivery-ul nici nu se pune: la ceea ce iti ofera, adica o caserola si nu o experienta (un bucatar care taie pestele in fata ta etc), ar trebui sa manance 4 persoane cu 100 lei, nu o persoana cu un apetit mare sau doua persoane cu un apetit mic.
ceea ce iti gatesti cu ingrediente de un milion este incoparabil cu ce iti ofera un sushi livrat la usa, plus ca ala facut de tine este mult mai proaspat!
@Florin:
da, mi-a placut foarte mult si m-a incurajat faptul ca mi-a iesit “salamul” din prima si l-am taiat decent. Stiu ca trebuie mancat imediat, de-aia nici nu am facut o tona. Am observat faza cu alga: ceea ce nu am putut manca imediat, ci dupa cateva ore, aveai ntr-adevar alga mai moale.
Anyway, keep on blogging about food, I love it!
Bleah, toate ca toate, mai sunt si posturi cu mancare si alte activitati inutile, dar cand ajunge cineva la “am facut si economie, yay!” deja mi se taie cheful de viata. Daca ar fi sa o iei asa, timpul tau de documentare + drumul + preparare costa mult mai mult de 100 de RON. Ca sa nu mai zic de placerea iesirii in oras – asta stiu ca o impartasesti.
Ce fel de orez folosesti?
@Nora:
se numeste “sushi rice”, e de la mega image.
@Tudor:
inutile sau fascinante, depinde ce te face pe tine sa zambesti. mie imi place la nebunie sa experimentez in bucatarie, probabil pentru ca m-aau convins milioanele de cooking-shows pe care le-am vazut. Si sa stii ca daca esti sushi-maniac, banii chiar conteaza, eu am cheltuit cateva milioane pe sushi intr-o luna cand am mancat dupa pofta inimii de la home-delivery. poate tie ti-e indiferent, dar mie mi s-a parut mult. si daca tot imi place sa fac pe nebuna in bucatarie, de ce sa nu fac ceva ce-mi place?
tu ai incercat sa iti faci mancarea preferata?
De acord, nu poti sa contesti placerea cuiva, singura observatie este ca ea nu trebuie justificata financiar pentru a ii da greutate. Argumentele “si am facut si economie” par venite din sabloane publicitare – ma rog, este posibil sa fiu si eu putin plecat…
Si nu Andressa, nu am incercat. Mi se pare suficient de dificil ca sa nu ma apuc, mai ales ca salau in aspic si soufle de spanac necesita pricepere. Daca te oferi tu sa le faci, pot sa contribui cu o parere si o apreciere
Si mie-mi place sa gatesc, sa experimentez in bucatarie,dar te-ai gandit vreodata ca una din speciile de pesti pe cale de disparitie este tonul, in special cel cu carnea rosie, folosit pentru sushi? Ar trebui sa ne gandim de doua ori cand vrem sa satisfacem niste mici placeri,cat or fi ele de placute, zic eu…
I Su Shi
Sare chinezeasca free pe viata it is!
[...] data asta nu vă voi plictisi cu aventurile mele din micuța mea bucătărie și rezultatul lor modest, ci vă voi împărtăși ceva mult mai bun: experiența mea la Maiko. Am ajuns ieri pentru prima [...]
[...] data asta nu vă voi plictisi cu aventurile mele din micuța mea bucătărie și rezultatul lor modest, ci vă voi împărtăși ceva mult mai bun: experiența mea la Maiko. Am ajuns ieri pentru prima [...]