Comments on: natalitate si fidelitate

By: Anonimus

Anonimus — Tue, 17 Nov 2009 07:50:30 +0000

Esti mic copil! Am aflat ca popa din satul bunicii mele, om in varsta cu fata la facultate a fugit in Italia cu una lasand-o pe preoteasa singura acasa. Jur ca e adevarat desi si eu am crezut ca e o farsa. Dupa ce m-am convins ca e adevarat am ras 30 min.

By: morbo

morbo — Thu, 12 Nov 2009 19:15:24 +0000

de unde, uita-te pe statistici. creste natalitatea!
si se casatoreste lumea in draci, de dau unii faliment de cati bani o trebuit sa dea..da’ na, poate nu-i peste tot la fel

By: claudiu

claudiu — Thu, 12 Nov 2009 15:53:24 +0000

ai dreptate cand vorbesti despre cutii. eu la ultima despartire mi-am trimis spre casa prin fancourier 10 cutii plus 2 genti pe care le-am luat cu mine pe drum.

si culmea, tot mi-am uitat ceasul, un sacou, shortul meu preferat, o pereche de blugi si doua tricouri )

By: Cristina

Cristina — Thu, 12 Nov 2009 10:15:14 +0000

Mda…nasol si trist. Oamenii nu mai au simtul responsabilitatii..ce sa mai zic al fidelitatii, respectului reciproc sau alte chestii din astea. Chiar saptamana trecuta o prietena din Paris mi-a zis ca a parasit-o prietenul eu (cu care era de 5!!! ani) pentru ca a ramas insarcinata.

By: Amelie

Amelie — Wed, 11 Nov 2009 18:13:25 +0000

“sa nu te astepti sa simti fluturi in stomac dupa 20 de ani, ci sa te duci sa cauti sufletul pereche, lansandu-l pe ala nepereche cu 2 copii in clasa a doua si a treia”

Corect. Dar dacă eu aș fi în locul sufletului acela nepereche nu aș vrea să rămână nimeni alături de mine din obligație, responsabilitate sau frica de oprobriul public. Nici măcar pentru că mi-a jurat că vom fi toată viața împreună. Mă descurc eu cu copiii, se acordă pensie alimentară.. nu e ca și cum te-ar lăsa în Pakistan sau în România anilor 70. De fapt, acea lipsă de maturitate e problema, indiferent care e decizia imediat următoare (că rămâne sau pleacă), și această problemă există de când lumea, doar că acum oamenii înclină mai degrabă spre a doua decizie pentru a devenit social acceptabilă. Eu în continuare cred că e foarte bine să ai posibilitatea să fii ticălos pe față dacă tot ești ticălos în sinea ta.

By: andressa

andressa — Wed, 11 Nov 2009 13:43:44 +0000

@MissCliche:
lasa ca stiu eu ce vorbesc, nu e vorba DOAR de bani!!

By: MissCliche

MissCliche — Wed, 11 Nov 2009 11:05:42 +0000

Mai mult ca sigur off-topic: rata natalitatii (scazuta) e legata de recesiune. Asa spun analistii cel putin.

Si telenovelele din Grey’s par a fi inspirate tot de criza.

By: andressa

andressa — Wed, 11 Nov 2009 06:08:58 +0000

Amelie,
1. poate a devenit cam telenovelistic, dar imi place. Nu extrag lectii de viata din el, dar uneori ma pune pe ganduri.
2. Teoretic asa e, situaţia cu “sunt mai fericit cu alta şi deci PA!” e preferabilă celei opuse “am stat cu tine 30 ani pentru că suntem căsătoriţi în faţa Domnului şi altfel ne bârfesc vecinii” dar am scris la un moment dat despre asta: http://www.andressa.ro/2009/07/de-fapt.html
Eu nu cred ca dragostea moare, cred ca se transforma si cred ca e o chestie de maturitate sa accepti asta si sa nu te astepti sa simti fluturi in stomac dupa 20 de ani, ci sa te duci sa cauti sufletul pereche, lansandu-l pe ala nepereche cu 2 copii in clasa a doua si a treia sau ceva de genul asta. Fac ceva pe dragostea care te face sa te porti asa!

By: Doru Oprisan

Doru Oprisan — Wed, 11 Nov 2009 01:06:52 +0000

De acord. Fidelitatea devine un basm de demult. Totusi, as observa un lucru: despre barbati s-a zis dintotdeauna ca inseala, ca dreg, etc. Nu cred ca au existat schimbari sociale majore in ultima vreme (secole) pentru barbat, incat sa ii accentueze acest comportament peste nivelul “standard”. Am impresia ca ceea ce sesizam acum e efectul celeilalte jumatati de populatie, care recupereaza dupa o recenta emancipare. Desigur, cumulat cu purtarea deja obisnuita (dar nu scuzabila) a barbatilor.
Am obosit sa ma cert si sa argumentez. Fiecare va lua apararea propriei “specii”. Voi zice doar atat: Nu voi mai avea incredere totala in cineva niciodata. Nici femeie, nici barbat. Am fost mintit teribil de ambele categorii. Cred totusi ca femeile mint si se prefac mult mai bine decat barbatii. Sau poate suntem noi mai dispusi sa le credem pe ele, pentru ca le dorim. Iar minciunile lor probabil dor mai mult tocmai din cauza asta. Si pentru ca au o reputatie mai buna si surpriza e mai mare. Poate ca au avut motive sa isi dezvolte aceste abilitati de-a lungul evolutiei. Poate se simt indreptatite sa recupereze. I don’t care why. Doar ca vad asta intamplandu-se peste tot in jur, din ce in ce mai des. Din ce in ce mai des e vorba despre ele, fiintele pe care le credeam candva mult mai bune decat mine si pentru care acum nu mai simt decat dispret.
A nu se intelege ca am o parere mai buna despre barbati. Doar ca 1. sunt mai putin prefacuti in abordare si 2. pe ei nu sunt programat sa ii doresc, deci ma pot lipsi de apropierea lor.
Sigur, sa nu generalizez. Mai sunt si exceptii. Probabil. Dar cand si exceptiile in care credeai se dovedesc a fi iluzii, in ce mai crezi ?
In nimic, everything is dust in the wind.
In numele propriei fericiri, chiar si a uneia scurte si superficiale, totul pare sa fie permis mai nou. Calcatul pe cadavre cu zambetul pe buze si minciuna in privire e noua moda a societatii. Nimeni nu mai are curajul sa isi asume alegerile si sa spuna adevarurile dureroase dar necesare. Toti prefera tacerea. Devenim lasi si urati.

P.S.: Cui ii pasa de natalitate ? Suntem si asa prea multi pentru propriul bine. O injumatatire a populatiei ar fi o binecuvantare pentru planeta asta si pentru generatiile viitoare. Dar cine sa se gandeasca si la altceva decat la propria fericire?

By: Amelie

Amelie — Tue, 10 Nov 2009 21:51:58 +0000

Off topic:
Nu prea înţeleg cum poţi să te uiţi la serialul acela, e un fel de “Tânăr şi neliniştit”, şi mai ales cum poţi să extragi lecţii de viaţă de acolo.
On:
Oameni care lasă totul pentru ceva mai bun au existat
întotdeauna. Eu cred că au apărut doar diferenţe în acceptarea societăţii a unor astfel de comportamente (adică ce zice şi adrian barbat, doar că eu nu privesc aşa sumbru). Se numeşte evoluţie şi deşi mă depăşeşte, accept că ceea ce nu înţeleg eu sau ceea ce nu corespunde cu ce ştiam eu poate fi totuşi un pas înainte. Până la urmă, probabil aşa a zis şi bunica atunci când a văzut o fustă mini: că se duce lumea de râpă. E posibil ca în 200 ani noţiunile de fidelitate, natalitate şi cuplu să fie perimate, dar cine suntem noi să zicem că e greşit? Poate e un lucru bun că nu mai există “forever and ever”, şi în plus situaţia cu “sunt mai fericit cu alta şi deci PA!” e preferabilă celei opuse “am stat cu tine 30 ani pentru că suntem căsătoriţi în faţa Domnului şi altfel ne bârfesc vecinii”.