despre suparare
Dacă sunt mai multe feluri de supărare după gradul în care îți dorești să nu mai exiști, atunci aș zice că avem, în ordine crescătoare, așa:
- supărarea productivă, aia vie, în care nu numai că nu vrei să dispari, ci vrei ca întreaga lume să știe că exiști, că ești, că ești supărat, mai precis, și spargi și urli și nu ai stare nici măcar cât să spui ce te supără. E o supărare dăunătoare doar dacă o lași să stea în tine, ca un acid care îți mănâncă stomacul. Dacă o lași să iasă, dacă o vomiți, trece într-o zi, ca o beție cruntă împreună cu mahmureala de a doua zi.
- supărarea convulsivă, aia care provoacă hohote de plâns, o deshidratare groaznică și dureri musculare de la atâta zguduire dătătoare de lacrimi. E neplacută la vedere, deoarece transformă omul într-o rămă care se zvârcolește în chinuri. Când te lovește, își dorești să dispari măcar un pic, până când simți că poți respira din nou.
- supărarea seacă. Asta-i cea mai păcătoasă. Te stoarce de energie, de căldură, de viață. Ca un cancer, te lasă gol pe dinăuntru. Îți ia dorința de a vorbi, de a explica, de a mânca, de a râde, plânge, urla. Trece greu, dacă putem spune că trece. Pentru că o astfel de supărare, odată ce și-a găsit loc în tine, nu mai moare, ci mori tu, puțin câte puțin, cu fiecare izbucnire violentă a ei.
13 comments13 Comments so far
Leave a reply
Cred ca ultima se numeste depresie
desi cred ca marea majoritate trece prin ultul tip de suparare, mie-mi place supararea productiva…
nu sunt sigura. dupa intelegerea mea, depresia are o motivatie bizara, nu e declansata de ceva anume, e vorba de o nemultumire fata de sine si restul lumii, in timp ce supararea este ceva determinat ca in timp si ca motivatie. “esti suparat”, “iti trece”, “ce te-a suparat?”, in timp ce la depresie se spune impropriu “ce te-a deprimat?”, de fapt tu te deprimi, nu te deprima ceva. am i making any sense?
@andressa depresia poate fi declansata de ceva anume, o intamplare trista (sau mai multe combinate), care iti provoaca o stare prelungita de tristete, care da in nemultumire fata de sine si de restul lumii, cum zici tu. de fapt, cred ca de cele mai multe ori e provocata de ceva anume, numai ca uneori nu vezi sau nu vrei sa recunosti cauza.
@sabinaland:
aha… da, poate asa e, nu mi-am pus problema asa.
@ sabinaland: Si alteori poti recunoaste cauza, dar nu prea ai ce sa schimbi, cum sa o depasesti (cum ar fi un deces, pierderea unui loc de munca etc).
Eu prefer prima suparare, care se rezolva cu doua pahare de vin. Ca apoi ma culc si-mi trece pana a doua zi.
Uf, da` tare bine le-ai descris, cred ca ai trecut pe-acolo once…
@Laly:
nu recunosc nimic!
@MissCliche:
si eu o prefer, dar ea nu ma prefera pe mine!
depresia este provocata de lipsa de serotonina din creier…
poate fi tratata cu diferite medicamente care pot echilibra nivelul de seroonina prin dezinhibarea glandelor care o produc…
este biologie fetelor….
mai avetzi astfel de necunoscute, intrebatzi un doctor de specialitate, care sint sigur ca are mult mai multe detalii pentru voi…..
Teoretic nimeni si nimic nu merita atita suparare. In special seaca!
Daca tot vorbeam de suparare…vroiam de mult sa te intreb: stii sa dansezi precum fata din filmuletul de pe linkul de mai jos?
http://muscaderahat.blogspot.com/2009/11/as-putea-sa-stau-si...
eu cochetez in general cu primul tip. o karma inexplicabila ne leaga
)
al treilea insa, mi se parea cel mai nasol. te dezumanizeaza.