cum am ajuns sa am unghii de pitipoanca
La un moment dat îți dai seama că între voi lucrurile nu mai sunt la fel ca la început, tăcerile devin din ce în ce mai lungi, reproșurile mai dese, iar dacă abia așteptai să vă revedeți, cândva, acum înainte de o întâlnire ai inima strânsă și cauți scuze să nu te mai duci. Începi să cauți pe altcineva și când găsești pe cineva care te face fericită este pentru că înima ta era un gol, nu pentru că persoana abia întâlnită te-ar fi furat de la altcineva. Erai liberă deja.
Așa mi-am schimbat eu manichiurista anul ăsta. N-a fost o decizie ușoară, am avut îndoieli , frământări. Am luat decizia dureroasă până la urmă: între noi lucrurile nu mai mergeau, nu avea rost să ne chinuim reciproc.
Am găsit pe altcineva care părea să fie de viitor și… n-a fost așa. Tipa știe doar să dea cu ojă și nici măcar asta nu face foarte bine, dă pe lângă destul de mult.
Ne apropiem de motivul pentru care am acum unghiile ca un pornostar. La sugestia unei prietene, am încercat un tratament minune: un gel aplicat pe suprafața unghiei ce se întărește protejând unghia și împiedicând exfolierea și ruperea. Minunea nu durează decât 3 zile, adică gelul nu se poate scoate decât prin pilire, el se face una cu unghia după întărire. Mă rog. arăta bine, eu am unghiile scurte, am zis să încerc.
Și m-am dus la my rebound-manicurist, maaaare greșeală. Tipa mi-a aplicat gelul atât de prost că s-a exfloiat imediat, mi s-au rupt unghiile mai tare decât se rupeau ele de obicei.
Eram disperată. Când prietena mea mi-a zis să merg la tipa ei pe care o recomanda ca pe o vindecătoare, am acceptat imediat. Aș fi încercat orice. Dacă mă durea, îmi băga furculițe în ochi și șurubelnițe în nas, aș fi stat. Numai că această John of God a unghiilor lucrează în Satul Francez – pentru cei care nu știu, că eu abia am aflat – asta e în București, hahahaha – la un salon de megafiță. E atât de fiță că e nu numai scump, dar sunt programări făcute până la anul și la mulți ani și cred că acolo se duc o grămadă de persoane care apar la televizor. Cum eu însămi am fost recomandată de o astfel de persoană, am fost primită înainte de începerea programului cu publicul! La ora 8.
Și uite așa m-am sculat eu sămbăta la 7, după o săptămănă lungă de tot la serviciu, cu ochii umflați de somn și unghiile rupte și exfoliate. Boo.
Am ajuns acolo la ora 8 fix, cu ochii cârpiți de somn și m-am trântit pe o canapea și am citit din Elle ”fragmente în exclusivitate” din cartea ”niște răspunsuri” a Mihaelei Rădulescu, acest ”singur sub duș” în variantă feminină, mi s-a părut după ce am citit cum se trezește ea lângă Dani după o noapte de sex fierbinte. Mă rog, asta cu sexul am zis-o eu, ea zice doar că se trezește, dar noi cu toții știm unde bate hahahahaha…
Manichiurista a ajuns pe la 8:15. Tănără, deși cu o experiență de 200 de ani în pilire, și foarte trează, deși soarele abia dacă apăruse pe cer. Ca un vampir. 
De când a intrat pe ușa salonului, deși la 15 metri de mine, a zis: ”Dar tu nu ai unghii deloc”. X-ray vision. She was indeed a superhero. Superheroine. Rămânea de văzut dacă era un personaj pozitiv, ca Superman, sau negativ, ca Lex Luthor. She was a little bit of both, am aflat un pic mai târziu.
N-a vrut să-mi explice ce-mi va face, cum și cu ce: ”Eu fac asta de 10 ori pe zi. dacă aș povesti tuturor ce fac, m-aș plictisi”. The Nail Nazi.
Era ora 8 și mi-era atât de somn că am întins lăbuța peste masa de manichiură și am moțăit în continuare. M-a întrebat la un moment dat, după vreo oră, dacă e bună lungimea și am am zis că da, dar n-am prea deschis ochii. La sfărșit, după vreo două ore în care n-a scos un cuvânt, nici măcar când am întrebat ce-mi pune acolo, am zis ”oau… sunt cam… lungi”. Am devenit andressa, omul foarfecă.
Am lăsat o mică avere acolo și am plecat așa, incapabilă să bat sms-uri sau să mă scarpin la ochi, cu teama că orice gest tandru față de Țestos se va lăsa cu o arteră secționată.
Între timp m-am obișnuit. Chiar dacă în prima noapte cu ele am adormit cu teama că îmi voi scoate un ochi în somn. Sunt încă întreagă.
Și pănă la următoarea vizită la The Nail Nazi, peste o lună, când mi-a promis că le va scurta, rămân așa. Yours, piți.
- update – la cererea cititorilor, o poza. Lamurire rapida: unghiile sunt de pitzi si prin forma si culoare, nu doar lungime. Si la intrebarea “totusi, cat sunt de lungi”, raspunsul este “mult mai lungi decat sunt eu obisnuita”.
22 Comments so far
Leave a reply
Never before have so many people with so little to say said so much to so few.
Foarte amuzant post-ul.
Vrem poze!
(La mulţi ani de Sfântul Andrei!)
si totusi… cat de lungi sunt, pana la urma?
Hhahaha
) Nu pot sa cred ca m-am putut distra citind despre unghii.:)) The nail nazy! Cat de fixat intr-o nisa poti fi ca sa nu te cobori la e explica ce faci cu o unghie!? Tot mai aberanta lumea asta 
)
Anyway, this is really really pitzi girly womanishly post that I loved.
(desi eu si unghiile mele avem un tratat de ignorare reciproca, se pare ca mama natura nu mi le rupe, asa ca nu m-as duce la o manichiurista nici daca m-ar asalta ea pe strada in a really nazi way
)
I guess typing the answers to comments e tot un fel de mini hell, asa-i?:))
Vrem pozeee!!!
Bestial piti! Sunt pe jos de ras…
chiar asa, vrem poze!
Si a mea consoarta a trecut nu de mult la unghii de pitzi. Ideea e ca te scoti mult mai ieftin cu unghii false si ducandu-te din cand in cand la intretinere decat sa-ti vizitezi manichiurista o data la 2 saptamani atunci cand incerci sa-ti pastrezi unghiile tale.
Hm, unghiile nu-s mari, i’ve seen a lot bigger than those. Totusi, problema nu e la lungime, ci mai degraba in felul in care te simti tu cu ele. Si, sincer sa fiu, se vede din poza ca esti oarecum stanjenita. Dar depasind problema unghiilor, mainile sunt frumoase. Subtiri, degete finute, dar cumva timide. Turtle boy, you’re indeed a lucky man.:)
eu ma asteptam la ceva si mai horror
) cu roz aprins, sclipici si pietricele in forma de inimioara 
pitzi din mine probabil nu le considera chiar atat de lungi, iar manichiura e french, nu? adica the french is the new pitzi?! 
) mor de ras, iti dai seama!
I keep seeing this “pitzi brand” around. I like them short and neat, and round-ish.
@Paula:
eu le purtam oricum patrate, dar nu atat de late si de… weird!
Eu mi le fac la o fata din Bucuresti, Tineretului. E absolventa de pictura, are multa rabdare si talent. Preturile nu se compara cu cele din Cartierul Francez…
Pot sa-ti dau mai multe detalii/poze daca vrei.
@Aura:
multumesc! In principiu, deocamdata nu vreau sa o schimb pe The Nail Nazi pentru ca nu vreau sa mai fac experiemente. Cred ca ma intelegi! Dar poze as vrea, daca se poate!
@LittleCaty:
stii, eu am zis ca nu doar lungimea le face vulgare, e vorba de forma, de luciu, de contrastul mare intre rozul unghiei si albul varfurilor. Sunt cam de … pitzi!
de pitzi, de ne-pitzi, arata foarte bine
http://cuvintre.wordpress.com/2009/12/12/aventura-in-stil-sm...
[...] când am unghiile lungi (acum sunt chiar lungi!) am primit un singur fel de reacție din partea [...]
@Andressa
mie mi se par foarte decente si “de fata cuminte”. unghiile exagerat de mari, in mii de culori si cu desene oribile sunt de pitzi. ale tale nu
toata viata mi-am dorit unghii de pitzipoanca… eu mi le rod pe ale mele… de cateva luni imi pun unghii false si-s tare mandra. nici pe mine nu ma intreaba nimeni decat de vase. nasol.
Servus,
Te citesc eu de obicei (blogu’ adicatelea), dar nu comentez, desi in viata reala nu imi tace gura.
Simt nevoia sa te contrazic, vazand fotografia. Aia este o lungime de bun simt si o manichiura french ceea ce e ceva clasic. Nicidecum de pitzi. Pitzi, in acceptiunea mea ce-i drept, se defineste, muuult mai lung decat ce ai tu in poza, roz, portocaliu si/ sau muuuult sclipici.
E adevarat ca si daca nu esti obisnuita ti se pare excesiv.
Faza cu spalatul vaselor ma scoate si pe mine din minti, pe mine mai mult poate pt ca unghiile mele sunt naturale de aceasta lungime (Multumesc, mami!
).
Eu zic sa pastrezi manichiurista.
Nu vad nici un fel de “pitzism”.