experimental
Acum patru ani, cand abia imi deschisesem blogul si scriam cu un entuziasm frenetic despre orice imi trecea prin cap, fara sa ma gandesc la consecinte, am povestit cum mi s-a parut un eveniment cultural al unor artisti superpostmodernisti. Un fel de expozitie de arta care nu poate fi nici vazuta, nici auzita, nici inteleasa, daca ma-ntrebati pe mine. O expozitie foto fara fotografii, un intuneric, niste manusi fosforescente, un cub de sarma. Ma rog, e greu sa va reproduc ce era acolo.
V-as da link la postul asta, numai ca e unul dintre cele doua pe care le-am sters de pe blog. Celalalt era despre familia mea, l-am sters imediat ce mi-am dat seama ca e prea personal. Asta despre evenimentul cultural a fost sters pentru ca, lumea e mica, una din artistele de care radeam pentru ca nu numai ca facuse ceva ce nu era nici macar vecin cu arta, dupa mine, dar nici n-a apucat sa termine ca nu s-a respectat programul si deci chiar daca ar fi avut cap ce facea ea, fara coada se alesese praful de mesaj… Asadar, una din artiste citise postul si am aflat printr-un prieten ca s-a suparat foc. Eu nici nu-i dadusem numele, dar nu era greu sa se recunoasca, haha!
Am sters postul pentru ca am decis ceva atunci: sa fiu rautacioasa in limite normale, sa scriu numai ceea ce as spune fata in fata, sa nu jignesc. Iar in postul ala cred ca folosisem un limbaj de cartier (de tip “sa fii bou sa faci asa ceva”).
Totusi, pe langa regretul ca am ranit sentimentele cuiva, am gandit ca e anormal ca artist sa te superi cand cineva iti critica viziunea, cu atat mai mult cu cat de ocupi de chestii underground. N-are un olar pretentia ca toata lumea sa-i aprecieze ulcelele, pe care le intelegem si le folosim si daca nu ne plac, daramite unul a carui arta e sa stinga lumina si sa dea drumul la un ventilator pe muzica facuta prin spargerea unor pahare!
In orice caz, am fost sambata la un spectacol modern si iar mi-a stat in gat, fir-ar sa fie. La MNAC mie mi-a placut, am mai vazut muzee de arta moderna si in alte capitale, am fost martora la happenning-uri de tot felul si multe mi-au placut, deci n-as zice ca modernismul in sine ma enerveaza, ideile sunt bune, dar sunt executii si… executii!
Imi povestea prietena mea din Finlanda ca la ei in tara fusese la un moment dat o dezbatere publica despre ce e arta si ce nu e arta, mai precis: ce poate sta intr-un muzeu si ce nu, dupa ce un tip facuse picturi cu fecale and such. Oamenii au fost jigniti: “da-o-n ma-sa, chiar si un rahat e arta? Pai atunci suntem noi toti artisti, ne uitam in buda si nu ne mai trebuie muzee!“, a fost gandul ce i-a unit pe finlandezi. Altii a zis: “stai, nene, cine suntem noi sa spunem ce e arta? omul trebuie sa se exprime, daca asta inseamna sa manjeasca o panza cu fecale,… tineti-va respiratia!“. Asta e varianta dramatizata de mine a discursului. Ati prins ideea. Adevarul e ca nici nu am dat o cautare pe net sa vad ce s-a intamplat exact, am crezut-o pe cuvant pe prietena mea pentru ca nu detaliile conteaza, motivul dezbaterii e la tot pasul (am avut si nou inorogul cu zvastica etc), argumentele sunt interesante.
(ma scuzati, trebuie sa plec acum, termin ideea mai pe seara)
Am revenit. Dupa doua zile, ce-i drept, iertare, va rog!
Where was I? Oh, yes, boring contemporary art!
Bai, fratilor, ce s-o mai lungesc atat, ca postul devine kilometric: nu orice e arta. Orice poate fi arta, depinde de context, de stare, dar nu orice e arta.
Am fost la un spectacol care trebuia sa reproduca starea unei zile de canicula. Daca mesajul era ca o astfel de zi e plictisitoare, autorul a reusit sa ma introduca in atmosfera. Dupa 10 minute ma foiam pe scaun ca dupa o ora de asteptare la dentist.
Patru personaje, doua fete si doi baieti, o frecau incet pe o scena in semiintuneric. Lumina statea mai mult pe public, ei erau tolaniti pe jos, care cu o carte, care intr-o piscina gonflabila pentru copii, fara apa. Plimbau de colo, colo niste carpe pe care le puneau cand pe cap, cand in jurul fundului, cand pe jos. Cand stateau in chiloti, cand isi puneau pantaloni scurti sau lungi. Uneori se tavaleau pe jos. Oamenii ascultau radio, Love FM, o voce din OFF prezenta piesele si facea niste glumite.
May I just say, I did get the point. Canicula ii cam molesise, ca sa nu zic ca-i tampise, pa caldura mare, ca-n Caragiale, toti suntem cam idioti, amice. Timpul trece greu. Bla, bla, bla.
My point e insa ca povestile fara fir epic, daca pot sa ma exprim asa, nu au voie sa dureze mai bine de o ora!!
Sa pui oamenii sa urmareasca o zi plictisitoare merge intr-un videoclip, intr-un scurt metraj, dar daca dureaza mai mult de jumatate de ora s-ar putea sa fii linsat.
Si nu cred ca e arta sa arati plictiseala. Artistii se pot exprima oricum, pot sa-si capseze lenjeria intima pe un panou: daca cineva e socat / impresionat / fascinat de asta, si-au atins scopul in viata. Dar tocmai asta e: trebuie sa trezeasca ceva in public. Daca opera ta nu are nimic original, personal, daca e reproducerea inexpresiva e unei situatii, pentru mine e o pierdere de vreme. That’s what I had to say about that.
Daca reproduc o asteptare intr-o statie de autobuz, with no point besides the obvious: oamenii se plictisesc asteptand autobuzul, merita sa va tin intr-0 sala o ora si ceva? Eu cred ca cine face asta se numeste sadic, nu artist, iar eu nu sunt masochista.
12 comments
12 Comments so far
Leave a reply
Desi imi e greu sa recunosc, arta contemporanta/dansul contemporan nu e pentru toti. Si totusi, nu renunt
)
Si eu m-am intrebat de multe ori ce e arta si ce nu. Cred ca depinde de gusturi si fiecare are dreptul sa catalogheze si sa critice dupa cum simpte. Nici artistii nu trebuie sa se simpta jigniti si nici publicul nu trebuie sa inceteze a-si spune opinia, … ce-a ce ma duce cu gandul la o alta “dilema”, ce mi-a sarit in ochi la postul tau.
Dilema e legata de parere si libera ei exprimare. Asa cum artistii se manifesta liber, de ce nu o pot si bloggeri face?
Ca artist ar trebui sa “pui botul” ( ca sa folosesc la randul meu cartierul ) prea putin la ce spune critica. Ca virgula critica, ar trebui sa faci ceea ce stii tu cel mai bine: sa critici. Altfel spus, cand nu poti sa pictezi, critica. Si cele doua ar trebui asa de mult sa se afle ca fratii. Un rau poate sa curga linistit alaturi de poienita. Dar poienita fara rau nu mai are nici un chichirez. Zic..
Un trop de anti-tezism aici?
Mi-e greu să mă întreb ce e un lucru oarecare de pe lumea asta. Să zicem arta. Pentru că o dată ce te întrebi ce e un lucru, începi să te întrebi şi ce-s celălalte: ce e cultură, ce e filosofie, ce e frumos, urât, bun, rău?
Şi mergând aşa mai departe realizez că toate sunt nişte etichete pe care fiecare scrie ce are chef.
Cine decide ce e artă în MNAC? Probabil un om, despre a cărui creaţii s-a spus că sunt opere de artă. Cine a decis asta? Nişte oameni, despre ale căror creaţii s-a spus că sunt opere de artă…
Artista respectivă ar fi trebuit să-şi facă blog. Vroia pupincurism. Dacă îşi punea operele pe un blog primea fix ce îşi dorea.
Aştept continuarea…
arta e ceva de care sa te agatzi ca sa poti trai (ca artist adevarat).si ceva care poate sa te surprinda, socheze, lase rece , enerveze , dzguste etc ca spectator.
si da orice poate fi astazi arta,iar ea nu se expune neaparat in muzee (mai ales arta contemporana), deci iti trebuie un mic upgrade.nu ti-o spun rautacios , cum nici tu nu critici artistii rautacios, ci din punctul tau de vedere de om care crede ca tot ce e la mnac e arta contemporana punct.si de-aia ii place sau nu arta contemporana punct.
cand vii la paris, te iau de mana si te duc la galeriile de arta contemporana de aici.atat ma ofer sa pot face pentru tine ca sa-ti deschid orizontul.
vorbim mult de performance, de consumism, de conceptualism, de minimalism,politica si social in arta contemporana.asta nu inseamna ca trebuie sa vezi o expozitie cu dictionarul in mana.ci doar sa fii open spre propriile senzatii pe care ti le transmite (care pot fi total altele decat cele ale artistului “impricinat”).
te pot sfatui atat:nu te grabi sa pui etichete, fiindca pe cat sunt unii asazisi artisti de superficiali, pe atat sunt unii spectatori de snobi si inculti.
btw-te invit pe 4 decembrie la lansarea mea de carte-foto la centrul georges pompidou -le salon international de livre d’artiste.si-i zici dupa daca ai simtit ceva vazand fotografiile sau nu!
De cele mai multe ori arta poate fi înţeleasă de foarte puţini oameni.
daca te-a plictisit, si-a atins scopul.
asta ii era mesajul, ai iesit de-acolo mai plictisita decat ti-ai fi imaginat!te-a avut la faza asta:-)tu fiind un public neavizat cu ce se intampla azi prin galerii unde se tin meciuri de box si stagii de arta culinara!
arta nu mai e de muuuult tabloul de agatzat in cui, andressa!wake up!
enervarea, agasarea si plictiseala sunt stari cotidienne ,e bine ca n-ai iesit de la spectacol indiferenta!
si ramai la comentarii sporive, nu te arunca la criritca de arta ca momentan nu stii cu ce se mananca,
si-ti prinzi urechile (iti spun si ca artist si ca critic de arta care a plublicat in Flash Art International).
p.s. please explain romanian “in jurul fundului”!adica fundul e cumva ca bratzul sau gatul , sau era in jurul soldurilor ca sa-si acopere fundul;-)
Nu pot sa nu subscriu in mare parte comentariilor Luminitzei. Cred ca si ea e putin prea vehementa dar numai putin. Intradevar, postul tau Andresa, tradeaza lipsa cunostintelor de teoria artei. De aceea trebuie sa ramai, zic si eu, in sfera contemplarii si a parerilor subiective. Mi-a placut, nu mi-a placut. Mi-a placut de aia, nu mi-a placut de ailalta.
A incepe sa cataloghezi si sa excluzi dintr-o definitie atat de complexa cum e cea a artelor, manifestari pe care nu le-ai agreat, nu mi se pare in regula. In definitiv putem numi arta orice exprimare a spiritului uman ce nu are scop lucrativ. Iar asta e doar una dintre cele mai simpliste si incomplete definitii.
Iar vizavi de cuvintele scrise cu bold, sunt o mare tampenie, ma scuzi. Originalul este supraevaluat. Trairile artistice si amprenta fiecarui artist sunt unice si deci originale in sine. Actul creativ, nu.
@povestiri din orasul viu:am fost vehementa fiindca m-a uimit o tipa ca ea , pe care o citesc cu drag, sa scoata fraze egalabile cu ale primului zarzavagiu de la piatza vizavi de cum vede arta contemporana (de genul “pai aia puteam sa fac si eu maica, sa vezi cata balega am in grajd, nu trebuia sa viu la muzieu”).
nu-mi permit eu sa spun ce e bine si ce nu in arta de azi,si ea o face paf paf,e ingrozitoare arta contemporana, scuzati expresia, dar asta denota si un mic complex vizavi de artisti sau de o chestie pe cera ar vrea s-o aiba-n sange dar uite ca n-a fost sa fie-n cazul ei si-atunci de ce sa nu arunce cu noroi in tOTI artistii , mama lor de undergroundisti:-)) !
intre timp mi-a trecut supararea, de bine de rau a publicat commenturile,ceea ce denota totusi un spirit fair-play si cred ca intre timp si-a facut si mea culpa.repet: arta POATE fi orice , iar daca singura si-a dat seama ca defapt cam asa stau lucrurile si a adaugat ca depinde de context(as if we would’t know:-)) , tot e un bun castigat!
no offense andressa,ramai in continuare pe felia ta, ca acolo te placem, crede-ma!
luminitza,
imi asum tot ce am scris aici si cand am publicat textul ma asteptam sa primesc astfel de reactii. totul in regula.
sa ne intelegem insa, doar pentru ca nu mi-a placut un spectacol si l-am criticat nu inseamna ca nu am inteles nimic.
nu am aruncat cu noroi, in al doilea rand, iar in al treilea rand, nu a fost vorba de toti artistii de underground.
mi s-a parut ca ai scris “boring contemporary art” nu “boring show”.si te sfatuisem doar sa nu generalizezi.
daca as fi un cocalar as putea face arta? Ma imbrac, ciudat, diferit, aiurea, fara gust, ar putea sa ma expuna si in muzeu… bine ca de altceva nu as fi capabil decat sa incerc sa ma imbrac simplu sa ies din lumea de cocalar si incercand sa fac arta din lucruri simple m-as fi complicat atat de tare de as trece inapoi la cocalar, as putea deveni pictura.. “arta” sunt deja, as putea sa devin designer, as putea sa raman unde sunt…
dar as putea sa o numesc arta!(daca as fi cocalar sau la nivelul ala mintal…)
arta difera de la un om la altul, depinde de… cultura, de… ceea ce intelegi prin arta, de ceea ce vrei sa intelegi.
si da… unele spectacole chiar sunt aiurea…