Dar ma tem ca cititul nu mai este o activitate, este un trend.

Eram în trenul de noapte Bucureşti – Cluj… care face vreo 8 ore până la destinaţie. Şi în compartiment cam toată lumea dormea şi nu mergea lumina aşa că n-am putut citi (citeam Maestrul şi Margareta). Şi neavând somn am ieşit pe culoar, unde în aceeaşi situaţie cu mine era un tip din Sighişoara. Draguţ, simpatic şi pus pe poveşti. Aşa că evident că ne-am pus pe vorbe despre de toate şi nimic.

Undeva în timpul nopţii mi-am amintit că îmi folosisem ultimii bani cash ca să cumpăr apă minerală şi ceva de ronţăit şi cum ajungeam la 4 dimineaţa şi până la cămin aveam O GROAZĂ de mers, singura soluţie era să merg până la cel mai apropiat bancomat să scot bani de taxi… ce-i drept şi ala era departe. Oricum, am făcut haz de necaz puţin şi asta a fost.

Ei bine, când am coborât din tren şi am ajuns în faţa gării, tovarăşul meu de drum îmi spune înainte să se urce în taxi că dacă mi-e somn şi vreau să ajung mai repede acasă să deschid cartea la pagina cutare şi dorinţa îmi va fi îndeplinită. Îmi pusese bani de taxi în carte cât timp am fost la baie!

Şi acum mă mai gândesc la întâmplarea asta. Şi la coincidenţa care a făcut ca la câteva săptămâni după aceea să ma ciocnesc (la propriu) de respectivul pe stradă. N-a vrut banii înapoi, şi nici n-a acceptat să dau o bere în schimb…