prejudecata este de bratara de plastic
Ieri la ora 4.
- “Stai, fa!”
Cineva se auzea la cativa metri in spatele meu strigand dupa mine. M-am intors: era un tigan dubios. Piata George Cosbuc mi s-a parut intotdeauna un loc periculos. Mergeam in pas grabit, mi-era frig, fularul imi acoperea si gura si nasul si imi indesasem caciula atat de adanc pe cap incat abia mai vedeam.
-”Stai, fa, un pic, n-auzi?!”
Sperasem sa ma lase in pace, grabisem pasul. Simteam ca ma urmareste inca. Mi s-a facut frica. Ma tineam bine de geanta si anticipam pierderile: cat dureaza sa imi refac actele?, bani nu prea aveam la mine, telefeonul – ar fi fost a treia oara cand mi se fura.
- “Tine-o, ma, pe fata aia!”, incepuse tiganul sa strige la un alt tigan pe langa care tocmai treceam eu privind in pamant.
M-am bucurat pentru ca cel de-al doilea tigan l-a ignorat.
- “Faaaa, n-auzi?!”
A mai strigat o singura data si a inceput sa alerge spre mine. Imi inclestasem mana pe geanta. Am respirat adanc, m-am oprit si m-am intors. Tocmai atunci el ajusese in dreptul meu. Avea vreo 30 de ani si purta haine murdare si rupte. Mirosea a birt.
- “Ti-a cazut asta.”
Mi-a intins mana murdara. Tinea bratara mea. Brata mea Swatch primita impreuna cu un inel de Sfantul Mihail si Gavril.
Imi venea sa plang. Nu puteam sa scot un cuvant. Ma tot uitam in ochii lui. Pana la urma am putut sa spun ceva, vocea imi tremura.
- “Va multumesc. Va multumesc mult, mult de tot.”
Mi-a dat bratara. A plecat.
67 comments
67 Comments so far
Leave a reply
le trebuie ceva cursuri de branding, lose the ‘fa, n-auzi’
surprinzator faptul ca a insistat cand ar fi putut foarte bine sa o ia prima/a doua oara
Oh, da. Lectie de viata
Atitudinea ta a fost corecta. La cate se intampla in jurul nostru n-ar fi prea indicat sa ne oprim la taclale cu oricine, mai ales daca arata dubios. Pe de alta parte, infatisarea nu e totul. Iar ne lovim d eprejudecati… Ce e de facut?
Cred ca e “no comment”.
uau. Asta e o chestie buna
dar oricum doamne ajuta ca inca se mai poarta civilizatia, in limitele posibilului, bineinteles, dar e inca ok.
Intr-adevar, daca nu te apela cu “fa”, poate nu fugeai de el
Fii sigură că asta ţi se întâmpla doar o dată în viaţă…
sa stiti ca si tiganii/romii sunt oameni .. am cunoscut cativa la scoala, in liceu si chiar in timpul facultatii, precum si prin intermediul fundatiei la care lucrez .. unii dintre noi ii marginalizeaza (acel fenomen de segregare a lor va persista in continuare) ceea ce denota faptul ca o parte din vina o poarta romanii cand le pun eticheta “tigan”.
Mare lucru, iar acest lucru italienii nu il stiu. Se intampla foarte rar dar se intampla! Fa!!
deci WOW ! exista si rromi de treaba, ca asta nu poate fi numit tzigan. bravo lui si precum zicea si Carina atitudinea ta fost normala.
Interesanta experienta
“fa” pentru el e ceva normal, in opinia lui nu jigneste cand spune “fa”. este un fel de “hei tu” al nostru.in fine, trista poveste.Ar trebui sa incepem sa ne gandim mai mult can o sa etichetam oamenii pe strada (indiferent de etnie).Ma fac si eu vinovat de prejudecati, nu sunt in afara acestei categorii.Dar sper!
ala era undercover.
)
sigur treaba asta face parte dintr-un program de reabilitare a imaginii tiganilor
Faaah-ul ala cred ca a fost terifiant. Nici eu nu m-as fi oprit. Oricum sunt putine cuvinte de spus, nimic mai mult decat un “multumesc” … gestul a fost intr-adevar frumos. Poti sa te consideri o norocoasa.
Foarte tare! Asta imi intareste teoria: nu este bine sa-i bagam pe toti in aceeasi oala si sa generalizam…
El era exceptia, iar eu raman cu prejudecatile. Desi as vrea sa scap de ele … Povestea e faina, experienta e interesanta, dar daca maine te striga unul la fel … run forest run
Scris de Razvan in aprilie 2006: http://blog.oricum.ro/2006/04/28/brand-ul-de-tigan/
Don’t judge a book by its covers. Imi aduc aminte de o prezentare de-a lui Bucurenci in care explica cum ca brandurile sunt niste prejudecati – in sensul bun al cuvantului daca permiteti. Adica ne lasa sa ne dam seama despre felul de a fi al cuiva fara sa mai judecam atent toate detalii.
D-aia un brand are niste valori pe care si le seteaza si pe care incearca sa le mentina blablabla branding is boring today
mai am speranta…ma intreb oare cum a povestit el intamplarea la el acasa?….daca si-o mai fi amintit-o dupa ce s-au risipit aburii alcoolui….
A propos de comentarii, ce mi se pare ingrijorator este ca ideea pe care au desprins-o din postul tau este: nu ca “tigan-roman-italian-francez-bulgar” la urma urmei inseamna exact acelasi lucru cand vrei sa vorbesti despre toleranta ci ca “si tiganii sunt oameni si exista si tigani cinstiti”…
In alta ordine de idei, si eu as fi grabit pasul si nimeni nu te poate acuza de nimic pentru simplul motiv ca atunci cand te striga cineva cu “stai,fa!” e absolut normal sa interpretezi asta ca pe un semn de agresivitate si sa te temi, indiferent de culoarea pielii faptasului.
Lulu,
da, trist.
Eu am vrut sa spun altceva decat “am intalnit si tigani cinstiti”, ce naiba.
nu stiu de ce dar nu te cred…adica nu ca nu ar fi posibil, pare gandita de tine chestia asta…nu stiu..e o impresie:)…apropo…andreea…te iubesc…stiai?
ce misto!
nici nu m-am gandit ca ar putea fi pusa la indoiala veridicitatea povestirii. am ca dovada doar bratara rupta inca in geanta. dar jur. jur pe rosu ca asa s-a intamplat. 
si nu, nu stiam!
)
dovada…sa vad dovada:))
andressa, din primul comentariu al lui catalin, ar trebui sa retii doar ce e important: omul te iubeste…
era la un moment dat o emisiune, Am Intalnit si Romani Fericiti…exista si tigani cinstiti
Pai din moment ce i-ai numit tigani pe protagonistii intamplarii, nu e nimic in neregula in a spune “am intalnit si tigani cinstiti”.
frumoasa povestirea..
acum spune-ne si cum s-a intamplat de fapt..:)
Salve Andreea!
Important e ca ai bratara! … chit ca nu stiu daca ai sa te mai poti mult bucura de ea: rupt e rupt si plasticul e destul de greu de lipit fara urme. Probabil omul stia asta si a apreciat corect ca are valoare sentimentala (asta numai pentru tine). Gestul lui a fost unul firesc, normal, pentru care nu merita nici un fel de lauda sau sa-si vada poza prin ziare, nici macar un clip pe YouTube.O multumire e cea mai potrivita reactie.
Te-a apelat si el cum a stiut, cum a crezut el ca e mai bine, cum a auzit acasa.Din partea familiei aude mereu reprosuri cum ca nu e hot si nici neamurile lui din Italia nu l-au luat cu ei, asa ca isi mai inneaca si el amarul cu cateva beri… asta probabil de mai multe ori pe zi.
Andreea incearca sa eviti zonele rau famate ( nu sunt rau famate fara motiv), sa nu mai umbli seara singura pe strazi, mai bine ia un taxi cand nu te mai simti in siguranta, sau si mai bine GASESTE-L!
nu a fost o prejudecata nejustificata. pur si simplu era de asteptat sa aiba intentii agresive din moment ce striga “stai, fa!”. Sunt sigur ca daca ti-as fi spus “domnisoara, asteptati putin”, alta ar fi fost atitudinea ta, indiferent de cum era imbracat omul.
si eu, daca as fi strigat pe strada “coaie, ia stai pe loc”, m-as astepta ca omul ala sa aiba intentii agresive indiferent de rasa, etnie sau vestimentatie.
frumos
foarte frumos. in spiritul craciunului, cum ziceam mai demult. sa ajuti oameni impotriva vointei lor.
hai, mai scrie-ne ceva frumos:)….
“Te citesc” de cateva luni bune… si (din ceea ce scrii si din ceea ce spun altii despre tine) am ajuns sa te cunosc oarecum (atat cat se poate prin intermediul unui browser). Ceea ce vroiam sa zic de fapt e ca imi pot imagina oarecum privirea/expresia fetei tale cand ti-a dat bratara.
Si – da, exista si rromi cumsecade.
Bine ca nu ai luat-o la fuga
Suntem toti prinsi in lumile noastre, cu ochelari de cal. Nu putem sa nu clasificam sa nu generalizam. Mintea nostra nu reuseste sa trateze fiecare om in parte ca pe un individ ci ca pe un reprezentant al unei categorii, grum. Din cauza asta uneori unii ne surprind. Dar facem altceva decat sa-i reclasificam pe baza noii informatii?
e frumoasa povestea ta… mie tata cand eram mic mi-a aratat un cersetor si mi-a zis “gandeste-te ca omul asta a fost copilul iubit al cuiva”. e ciudat cum te poarta viata, dincolo de vechea poveste cu rasele si minoritatile problematice.
De treaba tiganul iar comportamentul lui intareste vorba aia cu scopul scuza mijloacele
Anul trecut la un chiosc de ziare in Italia eram doar eu si un tip. Cand si-a scos portofelul de maruntis sa plateasca ia-u cazut si niste bancnote de 50(cred ca erau cel putin doua). Spun :mi scusi, signore!
Se intoarce dupa ce mai face doi pasi cu o fata deranjata, ii arat banii, ii ridica si imi arunca un °grazie° peste umar.
Am regretat multa vreme fapta mea frumoasa.
Stiind cat de zgarciti sunt italienii ma asteptam macar la un zambet recunoscator.
NU trebuie sa te simti prost. Este un caz minunat si o revelatie intradevar. Din pacate insa este rarisim, iar reactia ta de spaima este indreptatita. Sunt absolut incantata sa aud o asemenea istorie, este remarcabil ca exista asemenea exceptii superbe, din pacate insa regula este inca dura si reactia ta deloc exagerata
Esti sigura ca mai e bratzara ta originala si nu vreuna contrafacuta?
He,he. Nu am prejudecati dar…tziganu’ tot tzigan ramane cat traieste. Nu am intalnit nici unul onest pana acum. Nici nu-i caut. Ei raman la fel.
V-am pupat pe porfofel, haules-baules.
Tony
Nu se intreaba nimeni cu cata usurinta se lipeste eticheta de tigan unui om oarecare? Vorbeai despre o persoana care este cultural sau etnic associata culturii rrome?
Era clasa sociala (clar trebuie sa fie tigan daca miroase a alcool si este “dubios”)?
Nu vreau sa intru in toate dezbaterile cu “se vede” ca e tigan. In Romania este acceptabil sa ai un comportament rasist. Din pacate, povestea asta nu reflecta decat bigotism si lipsa de respect… o poveste trista.
Question, am i missing something?
Ai primit de Sfantul Mihail si Gavril cadou? te cheama cumva Mihaela Gabriela?
de foarte mult mishto!
cred ca ar trebui sa inaugurezi o noo categorie: fairy tales…:)
ma cheama andreea-mihaela.
Atitudinea acelui individ a fost de om.Chiar daca acea bratara nu avea decat , poate o valoare sentimentala….
Ce nu face omul la băutură…
un Vai cu litere mari
In cazul lor, “fa” nu este un cuvant jignitor, ci doar un simplu apelativ
pana n-o sa ne uitam la ei ca la oameni, n-or sa se comporte ca niste oameni intre oameni!
ai primit un cadou frumos de Craciun!
nu te creeeeed!
hehe:) frumos!
Poate nu stiti… dar cuvantul “Fa” e folosit de cel putin jumatate din taranii nostri romani cinstiti. Si cred ca sunt multi altii pe care ii numim “tigani” si sunt la fel de treaba cum sunt si multi altii care se numesc “romani” si sunt mai rau ca tiganii…
Fata draga hai ca iar m-ai dat pe spate. Cum ti se intampla tie toate ! Oricum e bine ca spiritul Craciunului te-a atins si pe tine ! Si sper ca sarbatorile sa nu cumva sa te prinda cu vreo tristete in suflet sau fara zambet pe fata !
nu era de condamnat nici daca sareai intr-un taxi
in orice caz, toata stima persoanei care vorba carcotasilor – a fost cuprinsa de spiritul craciunului. mai rar auzi asemenea povesti cu happy and touchy end.
tare povestea, orisicat sunt si exceptii de la “reguli” daca le pot numi asa, pentru ca si ei sunt oameni ca oricare altii si unora nu le convine conditia de a trai de pe-o zi pe alta si isi doresc sa fie altfel decat cei ca ei. ar fi bine sa auzim mai des despre intamplari de genul. numai bine
eu am blog de foto, daca vrei sa facem schimb de link-uri sa ma anunti te rog, iti dau mesajul asa pentru ca nu apare direct si trebuie moderat. mersi de atentie, bafta
[...] Vouă vi se pare normal ca aşa ceva să concureze la aceeaşi categorie cu aşa ceva? [...]
Impresionant, intr-adevar, se mai intampla si minuni in preajma Sarbatorilor.
chiar fain gestul tiganului, eu as fi strigat o singura data dupa persoana, apoi as fi pastrat-o. just to be honest
pe dracu, toate comentariile cu shtii mai exista lume buna , nush daca ishi au rostul , e chiar o poveste menita sa distreze pe web shi sa faca lumea , asha cum fac shi eu acum , sa posteze cate o vba aici , hai sa fim realishti , tigani – nu le-au zis degeaba ca eticheta , e bazata pe ceva real shi anume pe majoritate , ca mai exista shi cate unu care confirma regula e altceva , dar totushi asta ramane o poveste pe care , dupa cum imi spune experientza mea de viatza , nu pot sa o iau de reala, shi voi shtitzi asta la fel de bine doar ca vretzi sa paretzi baietzi sau fete , finutzi cand cineva va citi post-urile voastre …… plictiseala-i mare !!!!!!!!
[...] la un scurt metraj. Yaaaaaay! Andrei, student, m-a contactat ca sa-mi propuna sa transformam postul asta intr-un film. Pentru un [...]
poate omul vroia sa fure. are si el mandria lui si nu accepta lucruri gasite
(sau poate te-a recunoscut pt ca mai luase telefoane de la tine si i s-a facut mila)
scapa de expresia “tigan dubios”
era sa ma opresc din citit cind am ajuns la expresia respectiva
bafta cu scurt-metrajul
Frumos ai povestit, chiar asteptam cu sufletul la gura deznodamantul.
E o poveste perfecta pentru un scurt metraj.
Bafta!Sper sa iasa bine.
intamplator asta este un post postat de ziua mea.
intamplator, dupa portofelele pierdute in ziua cu novacul, bratara de firma intareste, desi in sene invers cronologic, faptul ca nu prea esti atenta:P norocul tau ca pe virtual nu-ti poti pierde decat mintile
Foarte frumos alcatuit si chiar bine scris. Nu stiu daca ai facut ceva studii in domeniu dar sigur ai talent. Despre scurt metraj tare sunt curios cum o sa va iasa.
[...] Spaimele falsului blogger zoso motto : Vouă vi se pare normal ca aşa ceva să concureze la aceeaşi categorie cu aşa ceva? [...]
[...] Zoso, dovada vie că şi proştii pot sa fure motto : Vouă vi se pare normal ca aşa ceva să concureze la aceeaşi categorie cu aşa ceva? [...]
[...] Să râdem cu zoso, creti…, pardon, omul de serviciu al blogosferei româneşti motto : Vouă vi se pare normal ca aşa ceva să concureze la aceeaşi categorie cu aşa ceva? [...]
[...] De-asta mi se pare important sa nu ne lasam orbiti de prejudecati ca rasistii si atunci cand am in fata un tigan “atipic”, sa fiu in stare sa-mi dau seama de asta; altfel chiar eu cu prejudecatile mele il imping inapoi spre situatia din care poate a facut eforturi mari sa iasa si stau in calea solutionarii problemei. Exemple: 1 la terorista, 2 la andressa. [...]