as da zile de la mine
Sunt zile in care nu inteleg de ce ar trebui sa ma ridic din pat. Zac acolo si mi se pare suficient. Ma obosesc gandurile, reusesc sa le alung. Stau asa, letargica, ma uit pe pereti. Respir fara sa vreau. Numai asta imi vine sa fac. Sa fiu si nu prea.
Zilele astea vin si trec. Ca si cum nici n-ar fi fost.
Uneori zilele astea nu incep de dimineata. Se poate sa fie dupa-amiaza sau seara si sa mi se rupa filmul. Sa ma asez, tacuta, si sa astept. Nu stiu exact ce astept, dar gustul este de anticamera. Astept sa-mi treaca. De fapt, sa-mi vina. Sa-mi vina iar sa ma misc.
Sunt alte zile in care nu caut motive, doar imi vine sa traiesc. Ca si cum nici nu as avea de ales. Inertial respir, privesc, citesc, rad sau merg. Alta cale nu vad. Iar zilele acestea trec asa in intregime sau, ca in cazul descris anterior, se rup in parti inegale in care fie sunt, fie sunt si nu prea.
17 comments
17 Comments so far
Leave a reply
In zilele in care nici eu nu inteleg de ce ar trebui sa ma ridic din pat ma uit pe pereti si imi las gandurile sa ma duca unde vor ele. Ultima oara cand s-a intamplat asta mi-a venit o idee legata de cancer.
De unde titlul ?
i call it monday angst
vei fi plina de energie daca vei reusi sa te automotivezi .. zilnic .. parerea mea
Ma gandeam exact la asta ieri. Acum un an si ceva erau atat de multe zile din astea. In ultimul timp insa am castigat mult mai multe zile si cauza a fost din cele mai ciudate.
Monday blues cumva?
Mergea mai bine “Asa sunt zilele mele”. Si nu, nu sunt un fan. Bine ca ai timp sa nu te ridici din pat. Cred ca asa mi-ar placea sa petrec revelionul de anul asta: cu prietenii dar… in pat.
Si sunt zile cand aud fosnetul trecerii timpului.
AAaaa…! Pai, daca am ajuns sa ne intrebam de ce sa ne ridicam din asternut…e rau!
Hai, fato…ia si pune o muzica, ceva, fa un dus, da cu vapsea pe pleope, alea…
Curand…viata o sa arate ceva mai colorata. Ia si cumpara un batic nou, iesi din casa, enerveaza-te de trafic, orice. Doar nu te lasa asa…moale ca o mamaliga!
Ce-i asta? Un post scris de stafia lui Andressa?
si cand te gandesti ca ai doar 23 ?
23 ce?:))
cateodata imi traiesc zilele avand pe fundal, un mintea mea, diverse “soundtrack-uri”.. fredonez in gand, mai toata ziua, diferite melodii cu care raman fixat de cine stie unde ( numai cele bune se lipesc de mine
) si ma enervez la culme pe cei care imi intrerup starea asta..
Cred ca trebuie sa te sochezi din cand in cand.
Cum ar fi un sport extrem de care la prima vedere iti este frica. Daca reusesti
sa te motivezi sa faci un lucru de care iti este frica, scapi de momente de letargie.
Pentru mine a functionat.
Spleen… Ma duci cu gandul la Bacovia
Macar sa nu cauti refugiu in alcool ca el 
Ca să-ţi dau motive.. te întreb: câte articole ai publicat/comentarii ai primit/vizitatori ai avut?
Poate sună patetic/stupid, dar e un minim motiv – nu să te dai jos din pat, ci să ştii că ziua nu trebuie doar să treacă.
PS: chiar sunt curios de statistică dacă le poţi face publice
Andrei.
in acest moment, fara acest comentariu, am: 733 posts and 10,775 comments. Nu stiu cati vizitatori.
mmm, toti avem zile de astea! anoste si atat de asemenatoare….ce bine cand realizezi din cand cand ca esti viu! pana la urma viatza e frumoasa…
mai fa si tu sex … plm !