Te vreau… angajata.
SoWhat ne povesteste o intamplare dureros de simpatica si de… familiara!
Am patit-o si e: m-am pregatit de o seara memorabila si chiar a fost memorabila… din punct de vedere profesional.
Asta da departament de resurse umane! 
6 Comments so far
Leave a reply
Splendid! Nu mă miră, sincer =))
offtopic>
Asta este primul meu post pe blogul asta desi il citesc de ceva timp…
sa inteleg ca nu te-ai ales nici cu job-ul nici cu baiatul?
pai nu-mi doream jobul!
)
si nici de el nu mi-a mai placut dupa acea faza.
uneori ma mir si eu ce pot sa aiba in cap unii
) dar luand-o si pe partea cealalta..poate el se gandea ca daca iese la inaintare cu job-ul, o sa aiba si mai mare succes in fata ta (poate si din simplu fapt ca o sa fi alaturi de el mai mult timp)
Poate a fost baiatu’ prea deep, si el de fapt iti oferea un post de prietena. Daca te gandesti bine e ca un job. Acum depinde daca vrei sa fii si platita pentru asta… (unora, prea multe de altfel, le place). Au trecut vremurile in care se cerea prietenia. O alergai prin spatele blocului, mai jucai un elastic… si cand o intrebai “vrei sa fii prietena mea?” … se rupea ceru’ in doua cand iti zicea “iti zic maine”. Ca deh… al draq de schimbatoare mai sunteti…si pretentioase…tu ai zis-o