nu inteleg hiperordinea
Ma sperie oamenii cu apartamente foarte aerisite si ordonate. Pentru ca nu-i inteleg.
Inteleg foarte bine inghesuiala (si dezordinea) de la mine din camera. Asa-mi imaginez ca se traieste normal. Inteleg destul de bine cum e sa nu ai destul spatiu pentru carti si, in consecinta, sa le depozitezi si pe jos sau pe balcon (din pacate). Inteleg cum e sa ai plina de lucruri de care ai nevoie si, in consecinta, sa le folosesti des si deci sa nu fie mereu perfect aranjate si asortate. E ca si cum ai avea perfecta ordine in bucatarie in timp ce gatesti. Mi se pare imposibil. Si ineficient!
Inteleg sa fie lucrurile uzate. Inteleg sa fie ciobite pe alocuri. In coltul mesei mici din sufragerie m-am lovit cand aveam vreo cinci ani si au ramas semne deopotriva pe masuta si in capul meu (o cicatrice). Similar, am un semn sub spranceana dreapta.
Inteleg ca lucrurile sa se mai strice pentru ca nu pun pret pe lucruri. Daca se sparge vaza de cristal o sa zic ca s-a spart ghinionul sau o prostie de-asta. Daca unele usi nu se mai inchid la dulap, merge sa pui o hartie impaturita de multe ori pe marginea ei si usa ramane cum vrei tu.
Inteleg sa ai stive de chestii pentru ca le colectionezi. Eu am zeci, chiar sute de papitoi (o prostie, dar nu ma-ndur sa-i arunc, ii strang de cand eram o galma), lumanarici parfumate aduse din tari straine (la fel, ma tot gandesc ca o sa le aprind candva si scap de ele), sapunuri cu forme ciudate (imi plac de mor, imi cumpar din toate orasele prin care trec). Inteleg sa ai si stive de asemenea tampenii pe care sa le indesi de unde apuci.
Pe toate astea pot sa le inteleg. Cred ca asa se traieste. Bineinteles, nu e chiar asa. Asa traiesc eu.
Nu inteleg sa ai grija enorma de lucuri. Cred ca sunt extraterestri aia care nu pun niciodata paharul direct pe masa… pentru ca se strica masa. Unul a tipat la mine o data din cauza asta. “Ce faci??”, iar eu am raspuns ingenua: “Bine.” Masa se strica. Mmmmbine.
Ma sperie oamenii astia pentru ca in mintea mea se naste intrebarea: “Daca ei pun atata pret pe lucruri, ce ierarhie au ei in cap? Ce sunt oamenii pentru ei daca tipa din cauza unei mese? Ce iubesc ei?” Nu ii prea inteleg. Nu-i judec, doar ma intreb si eu.
Ma mai intreb de ce au atata grija de aparente. Si asta ma sperie. Extraterestri. Ce au ei de ascuns in spatele rafturilor aratoase? Oare ma mint? Se mint pe sine? Cand eram mica eu ascundeam lucruri pe dupa rafturile perfect aratoase – acolo nu ar fi umblat nimeni.
Ma mai uimeste cum timpul nu lasa urme prin vietile lor. Mese cu semne in colt si cicatrici asortate in frunte. Carti de cand erau copii. Unde sunt “Aventurile lui Habar N-am”? Da, bine, te-ai mutat, nu mai ai si jucariile cu care te amuzai cand erai inca in scutece. Totusi, de ce biblioteca pare neatinsa sau… de ce sunt naibii ai numai DVD-uri?? Martieni.
Cum de se asoreaza toate cu tot? Ei nu au primit cadouri de la prieteni entuziasti care nu stiau ce culoare are covorul din dormitor, dar de dragul lor le-ai instalat la loc de cinste? Ei nu au prieteni? Sau, in fine, nu au prieteni entuziasti si aiuriti?
Au ei oare trecut daca nu au nimic ciobit printre lucruri? Poate ca exista doar de ieri. Sau vin de pe alta planeta si s-au instalat intr-un decor Mobexpert. Oricum ma sperie. Ma sperie pentru ca nu-i inteleg.
****
Campania Blogvertising. Linkul zilei: Telefon mobil
40 Comments so far
Leave a reply
Ordinea (si disciplina
) lucrurilor, camerei, locului de munca, apartamentului, curtii, strazii, orasului… (glumesc; oare?) ordinea din jurul nostru nu e neaparat dovada de materialism si de grja exagerata fata de obiecte.
Cred ca e o reflectare a ordinii interioare… Nu vreau sa zic ordinea gandirii…
E greu de crezut ca cineva ‘tine’ la toate lucrurile ‘ca la ochii din cap’ si de aia le aseaza in ordine prin rafturi.
Si chiar de ar fi asa, aleg obiectele din jurul meu (si) dupa cum arata. Nu ma inchin unui chip cioplit, dar nici nu vreau sa fiu inconjurat de obiecte inutile, urate, kitsch-uri…
Poate camera, casa, orasul… ne reprezinta. Dar asta nu inseamna ca dezordinea este condamnabila. In fond, suntem acasa acolo unde ne simtim ‘acasa’.
Sentimentul de instrainare simtit intr-un apartament ordonat poate sa vina din faptul ca nu ne apartine, ca ‘ordinea’ sau dezordinea nu-s ale noastre… De ce sa condamnam ‘autorul’ ordinii?! E a lui. Si e de presupus ca asta-i place.
Cu ce nu-s de acord e ‘ordinea’ de fatada, de poza, de revista, de TV, una in care nici macar locatarul nu se simte bine, dar (crede el) ca asa da bine…
O astfel de ordine/dezordine e trista.
Imi imaginez o biblioteca splendida, in biroul/livingul cuiva care nu citeste nici macar o carte. Si nu din lipsa de timp. Cui prodest?!
Vorbeam de hiperordine, grija exagerata pentru lucruri, nu de ordine.
In plus, spuneam ca nu-i inteleg pe oamenii aia, nu ca ar fi materialisti ci ca ar fi martieni pentru mine. Atat.
Deci, citesti nu gluma
Si, da, mie imi place ordinea, pentru ca gasesc lucrurile cand le caut. Amintiri am totusi pe mai multe obiecte 
Keos,
cred ca citesc cat citeste orice om obisnuit. O carte-doua pe luna. Dar catile se-aduna! Unde naiba sa le tot pun??
mie nu-mi place ordinea tocmai fiindca nu gasesc nimic cand caut. se mai trezesc mama/sora mea sa-mi puna ordine in dulap sau pe birou si ma chinui 3 zile sa inteleg unde sunt lucrurile mele… in dezordinea mea e foarte simplu: toate sunt acolo unde le-am lasat ultima data. si, vorba andressei, daca am citit azi 3 capitole dintr-o carte si stiu ca maine o sa citesc continuarea, ce sens are sa pun cartea aia pe raftul 4 in stanga jos intre caragiale si creanga daca peste cateva ore oricum o iau de acolo?
psiheea,
biroul meu e plin de carti cu semne pe la mijloc.
dar daca incepi 5 carti si citesti din fiecare cate un capitol cand ai chef?
de fapt, m-am mai gandit, ca update la post, ma sperie oamenii aia nu pentru ca nu-i inteleg si pentru ca mi-e teama ca ei nu ma vor intelege pe mine si ma vor respinge pe motiv de dezordonare cronica. :-s
stii ce cred eu? ca fiecare are ordinea lui interna in dezastrul sau haosul care poate sa para de afara. stim cu exactitate fiecare insigna, pix sau pereche de ciorapi unde este pe domeniul nostru. iar pentru partea a doua a post-ului – cred ca sunt unii oameni pentru care conteaza mai mult forma si mai putin fondul…
Am un feeling, ca acel gen de oameni fac parte din categoria oamenilor “normali” – etichetati asa de o persoana tare draga mie…But don’t worry..we’ll find our pace !!…Ouuuhaaaa…So much feeling in this tune “Taxigirl-High Glow” de pe in Search of Sunrise 6….Higly recommended my friedns…very fuckin highly recommended !!!..Zamaa vere…zaamaaaaa !!
Deobicei persoanele obsedate de ordine tind spre autism …asa ca, bucura`te ca nu le intelegi
Hmmm…parcă ai fi vorbit despre apartamentul mamei mele. Poate fi considerat “studiu de caz”. Totul este aranjat perfect, ciucurii covorului sunt permanent periaţi ca nu cumva vreunul să-şi permită să iasă din rând, fiecare loc are poziţia lui stabilită în spaţiu de ani de zile. Totul pe principiul “Şi la 12.00 noaptea dacă te trezeşti, să ştii de unde să-l iei!”. Consecinţa directă este că urăsc ordinea maladivă.
Ordinea exagerata e un fel de frica si arata o nesiguranta. Ma ma astept de la ei sa te judece pentru ordinea ta.
“Aventurile lui Habar n-am” 8->… Dumnezeule cat puteam sa iubesc cartea aia cand eram mic.
stiu ca eu cand eram mica intram in case din astea bolnave de hiperordine si luam cate un obiect minor si il puneam in alta parte sau le asezam mai stramb, numai sa nu mai fie totul trasat atat de precis. si acum mai fac asta din cand in cand.
)
Hiperordinea cum o definesti tu este o manifestare a unor alte probleme, comportamente obsesive in general.
Mai poate fi un mod de a definire a sinelui, in mod special cind persoana respectiva nu are nimic altceva la care sa se raporteze. Un exemplu de care imi amintesc, era cel al unei casnice, in America, a carei familie era plecata la lucru, la scoala, etc. in tot timpul zilei. Ei bine, in acest timp ea spala rufele, dadea cu aspiratorul de vreo cinci ori, stergea praful cam de tot atitea, gatea, in fine, ai prins ideea. Asta era ceea ce o definea pe ea ca mama perfecta, asa cum isi dorea sau, altfel spus, cum intelegea ea conceptul.
Spun deci ca, adesea, asemenea persoane nu sunt motivate de intentii meschine, ci pur si simplu au proprii lor demoni de cotonogit.
Nu ca as incerca sa te critic, insa, din cele ce am citit pe blogul tau, ai dat dovada de mai multa compasiune in multe alte cazuri, care poate meritau mult mai putina atentie.
In ceea ce priveste atitudinea ta fata de (dez-)ordinea din casa ta: este o chestie de preferinta personala si trebuie luata ca atare.
Singura intrebare care mi se pare pertinenta este urmatoarea: din lucrusoarele acumulate, cite din ele iti vor atinge mina sau privirea in urmatorul an? Cinci ani? Raspunsul pe care ti-l dai singura acestei intrebari este aproximativ definitia ta a suvenirului.
dzeta,
citez din textul meu: “Nu ii prea inteleg. Nu-i judec, doar ma intreb si eu.” si in final “Oricum ma sperie. Ma sperie pentru ca nu-i inteleg.”
A nu intelege ceva inseamna lipsa de compasiune?
Ok, hai sa fiu si eu un pic “obsesiv”. Am scris ultima parte a celuilalt raspuns la persoana a doua, cind, de fapt, voiam sa scriu impersonal. Pentru ca efectiv cred ca toate lucrurile astea tin de natura idiosincratica a fiecaruia si ca trebuie luate ca atare, indragite, urite sau doar ignorate, exceptind cazurile in care ne dauneaza noua insine.
Andressa,
> citez din textul meu: “Nu ii prea inteleg.
Nu-i judec, doar ma intreb si eu.”
Scuze, am omis partea asta. Deh, mi se mai intimpla sa scriu “prelegeri”, ca sa mi se puna in vedere ca am omis un mic detaliu, dar care e esential.
da, sunt de acord cu tine. daca nu ne dauneaza sunt doar detalii care pot placea sau pot fi trecute cu vederea.
asta nu ne impiedica sa ne gandim la ele, nu? sa incercam sa le intelegem ca fenomene pur si simplu…
Andressa, uite o sugestie de lectura: http://www.paulgraham.com/stuff.html
Poate iti va oferi un raspuns…
mie imi plac si oamenii care aproape ca fac infarct cand vad o scama, dar si oamenii care n-au unde calca de carti si “chilipiruri”, cu conditia sa nu fie MIZERIE. Urasc MIZERIA.
Sincer sa fiu, mi-ar placea sa am 2 case. Una cum vreau eu, cu biblioteci pe toti peretii si computere garla, cu scule la indemana, oriunde (fara mizerie) si alta casa de OASPETI, de GALA etc., etc.
De fapt observ ca mi-ar placea 3 case. Prima, a 2-a si a 3-a sa fie de expozitie, sa nu vad o scama pe jos.
Pt mine asa ar fi ideal.
Cel putin acum, cand m-am gandit la asta…
Andressa, toate cele the best…
ghidoo,
foarte interesant textul, mi-a placut.
sunt de acord cu ideea ca lucrurile sunt doar… lucruri. Asta scrisesem si eu. Ieftine sau scumpe – ideea e sa-ti fie folositoare. Mai mult sa le folosim, zic, decat sa le protejam.
Pe de alta parte, ma recunosc si in omul care strange – inca am cursurile din facultate, de exemplu, pe care nu le voi mai rasfoi niciodata, dar nu ma indur sa le arunc. La fel cu papitoii de care amintisem in text.
Pretuiesc amintirea pe care mi-o trezeste un obiect. Masuta cu un colt ciobit de capul meu, de exemplu, sau cursurile din facultate.
da, adevarul e undeva pe la mijloc.
cum e si cu oamenii. daca nu sunt oameni perfecti, de ce sa fie case perfecte?
sa fie… placute, interesante, zic eu. Cel putin asa-mi place mie sa-mi tin casa.
Ideea este ca tu dezvolti aici mai multe idei:
- una dintre ele este cea a obiectelor colectionate;
- alta ideea este a lucrurilor uzate si lasate asa
- a treia idee este a ordinii
- a patra idee este subinteleasa: lucrurile ieftine sau simple au valoare sentimentala, ca in cazul lumanarilor.
Acum, la fel de ordonat (regasindu-ma intr-o oarecare masura in textul tau de astazi) o sa comentez fiecare idee:
- am renuntat sa colectionez obiecte pentru ca inevitabil colectiile vor ajunge sa fie “parasite” si prafuite. Imi place sa fac poze digitale sau sa notez idei si intamplari intr-un jurnal electronic.
- lucrurile sunt doar lucruri. Mi-am spart capul in calorifer si l-am schimbat fara remuscari. Este doar un calorifer. Amintirile vor ramane doar in sufletul si mintea ta, cu ele vei trai si se vor disipa odata cu finalul. Vrei sa arunci tu caloriferul, sau copiii tai ? Prefer sa-l arunc eu, ca sa nu mai spun ca imi place un calorifer colorat in 2 culori, de aluminiu, mai mic si mai bun.
- daca este ordine, te poti ordona si in interior. Atunci cand lucrurile sunt aranjate asa cum iti doresti, te poti concentra la ordinea mentala, sufleteasca. Este placut si pentru tine, si pentru prieteni. Curat si ordine, desigur.
- am prieteni care mi-au facut cadou statuete de ceramica. Le-am gasit un loc, dar intr-o zi le-am spart. Le-am aruncat. Erau doar obiecte. I-am sunat si m-am bucurat de prezenta lor.
…”Aventurile lui Habar N-am”…
Suntem rude?
Esti martor la asasinarea limbii romane!
http://www.youtube.com/watch?v=4Agv6OxyxFE
mama trebuie sa citeasca postul tau neaparat. pe mine una m-a disperat cu obsesia ei pentru ordine
Lucian,
ma indoiesc.
Te iubesc vesnic, desi nu te cunosc absolut deloc. Stiam ca citisem cand eram foarte mica o carte in care era un piticut cu nume dubios care trebuia sa gaseasca o rima pentru calti ca vroia sa se faca poet si din cartea aia am aflat eu ce inseamna o rima si ca pentru calti nu exista. Vai si nu puteam sa-mi aduc aminte cum se chema, aveam cartea cu asta si inca una cu Doctorul Aumadoare. Acum am realizat ca pe piticut il chema habarnam!
Mersi inca odata, acum l-am gasit si pe net, nici nu-ti inchipui cat de fericita ai facut pe cineva, ma duc sa recitesc.
“un geniu se descurca si in haos!”…asa era scris pe cana unui prieten in camera caruia nu puteai sa pasesti fara sa nu calci pe o bucata dintr un calculator. si el s-a descurcat de minune.
Eu am pus odata o furculita precizam murdara pe o fata de masa precizam curata, pe care precizam nu o spalam eu. I’m going straight to hell!…
Nu pun pret pe lucruri. Chiar deloc. Dar imi place ordinea. Cind am ordine in casa, am senzatia ca si viata mea e in ordine. Si iubesc amintirile…si mi le ordonez frumos.
Asa sunt eu. Si nu-i inteleg pe cei carora nu le place ordinea si nici nu-i judec.
Ugh…Am mintit. Si urasc sa zic asta: ii judec putin. Dar foarte, foarte putin.
Eu nu sunt un om ordonat
Exista numai 2 domenii in care imi place sa fie ordine (you won’t like this :p):
- in carti: de acord, ce citesc sta pe noptiera/birou etc, poate chiar 2-3 carti. Dar nu citesc toat biblioteca deodata, si sapatul intr-o stiva de carti ma umple de nervi, asa incit prefer sa le tin intr-o ordine,cit de rudimentara.
- in bucatarie: cel putin cind incep trebuie sa fie totul in perfecta ordine ( si imaculat :p). Ca dupa aia se dezlantuie apocalipsa, e clar, dar la start trebuie sa am totul in ordine, nu sa “rasfoiesc” disperata printre farfurii si diverse pungi :p
si zahar zaharescu (tot din habarnam). e deprimanta hiperordinea. parca n-ai avea altceva mai bun de facut.
si mie imi place ordinea,daca ma trezesc noaptea stiu unde sunt lucrurile dar daca s-a ciobit ceva chiar daca imi place foarte tare tot il arunc.Daca am musafiri nu tip la iei ca imi pateaza masa ii las sa se simta ca acasa dupa ce pleaca sterg.
saracele carti, le tii pe balcon? daca te ajuta, poti sa aduci o parte din ele la mine, am spatiu suficient!
)
la mine e dezordine de mori…cred chiar ca sunt campionul dezordinii. nu mi-a contestat nimeni titlul pana acum
ma bucur sa aflu ca sunt ok
Era o vorba… Un om dezordonat ascunde o minte ordonata asa cum si un om ordonat ascunde o minte dezordonata. Asa ca fii linistita, tu cred ca esti cu mintea ordonata.
Deobicei persoanele obsedate de ordine tind spre autism …asa ca, bucura`te ca nu le intelegi
Cate carti ai ?