Nu cedam
Sunt seri in care, desi suntem obositi, nu vrem sa adormim. Ca atunci cand eram mici si la mare stateam toata noaptea treji cu jumatatea abia intalnita pentru ca urma sa plece a doua zi spre casa…
Oboseala se combina uneori cu stari calde, cu nostalgii si doruri, mici bucuri – ca ascultarea unei piese preferate, si nu vrem sa renuntam. Parca nu am vrea sa cedam oboselii, sa renuntam la starile astea in favoarea inconstientei pentru cateva ore – pentru cei norocosi poate 8 ore sau mai mult.
In serile astea se intampla sa prelungim lucruri care ar trebui lasate sa se termine. Lucruri ca despartirile tip smulgerea leucoplastului. Si stand noi asa, treji, constienti, prezenti, parca provocam soarta.
Daca ne-am fi culcat, poate, nu ne-am mai fi certat. Ce ne-a trebuit noua sa stam cu ochii deschisi?
Daca ne-am fi culcat, poate, am fi dormit mai bine. Ce ne-a trebuit noua sa ne gandim la atatea lucruri dupa o zi atat de plina? Acum suntem insomniaci. Asa ne trebuie!
Daca ne-am fi culcat, poate, ziua urmatoare ar fi fost mai buna. Pur si simplu.
Dar nu cedam. Pentru ca nu vrem sa acceptam niste lucruri si sa le depasim. Ca atunci cand verifici de 3 ori factura ca sa fii sigur ca ai inteles cat ai de plata, desi ai vrea sa vezi diferit a doua sau a treia oara… Nu poate fi atat de mult…
Nu cedam si basta. Pana in ultima secunda a zilei suntem acolo. Poate, poate…
19 comments
19 Comments so far
Leave a reply
suntem incapatzanati si curiosi sa vedem ce se intampla daca nu facem ce ar trebui de fapt sa facem…
Cred ca este vorba despre inertia reprezentarilor. Actionam la fel pana cand intelegem ca ceva s-a schimbat si odata cu acel ceva si reprezentarea noastra si felul in care actionam.
Si apoi unele reprezentari ne sunt asa dragi.. si uneori imprumuta din energia pozitiva a altor reprezentari pana ne intoxicam de-a binelea si ne trezim in al 12lea ceas sa smulgem leucoplastul…
Ce am descoperit in ultima vreme – daca te-ai despartit nu trebuie sa te uiti sub nici o forma la filme romantice, sa asculti muzica lenta… nu,nu,nu. Filme de groaza si Nightwish sunt cele mai nimerite. Alfel, iti vin tot felul de idei.. si dupa statistica mea personala – nu au cum sa fie bune.
“Daca ne-am fi culcat, poate, nu ne-am mai fi certat. Ce ne-a trebuit noua sa stam cu ochii deschisi?
Daca ne-am fi culcat, poate, am fi dormit mai bine. Ce ne-a trebuit noua sa ne gandim la atatea lucruri dupa o zi atat de plina? Acum suntem insomniaci. Asa ne trebuie!
Daca ne-am fi culcat, poate, ziua urmatoare ar fi fost mai buna. Pur si simplu.
Dar nu cedam. Pentru ca nu vrem sa acceptam niste lucruri si sa le depasim. Ca atunci cand verifici de 3 ori factura ca sa fii sigur ca ai inteles cat ai de plata, desi ai vrea sa vezi diferit a doua sau a treia oara… Nu poate fi atat de mult…
Nu cedam si basta. Pana in ultima secunda a zilei suntem acolo. Poate, poate…”
O cata dreptate ai! (fa abstractie de ora la care ti`am scris… consiliez oamenii, suferinzi din dragoste… si eu meditez la greseli pe langa ei)
te`am pupat
ratoni nu cresc pe plaiul mioritic.
pentru ca nu vreti sa transformati totul in rutina… sa ajungi seara acasa sa il/o saruti de noapte buna… si sa te trezesti dimineata, sa faci acelasi lucru… doar ca de bunadimineata , inainte de a pleca la lucru…. ci vrei sa vezi ce a mai facut perechea ta … chiar daca o avut o zi proasta, si exista riscul sa porneasca cearta vara voi … pentru ca iti pasa ?
orbitor,
comentariile nu sunt condica de semnat cand treci pe aici. daca ai ceva de spus pe subiect, spune-ne. daca nu, nu.
Trag cu dintii, mi se inchid ochii si patul e atat de aproape. Nuuuu, nu vreau sa ma duc, mai stau putin cu toate ca a doua zi voi dormi in ratb in drumul spre birou… cunosc sentimentul.
N-am mai trecut de mult pe la tine pe aici, si culmea, cind o fac, gasesc exact un post care mi se potriveste pina la ultimul cuvant in momentul asta. Sint absolut frint, am vreo 4 ore de somn in ultimele 30 si ceva, dar, desi am ajuns acasa de ceva timp, evit cu incapatzinare sa adorm. Am trecut prin toate starile, ascult de-a valma Romica Puceanu, Parazitii, chill-out, Wu-Tang Clan, The Corrs si Damien Rice “The Blower’s Daughter”, fac planuri, imi fac reprosuri si numar amintiri din septembrie trecut. Si nu cedez.
Adi,
eu sunt.
Nice to meet u then! Chiar daca e one-sided
Cred ca am fumat o tigara aproape de tine 
iti dai seama ce ciudat suna, nu ?
Da, evident. Dar mizam pe faptul ca esti suficient de logica sa iti dai seama ca nu la “celalalt sens” faceam eu referire. De aia am lasat fraza asa.
Ah, nu, nici nu ma gandeam la prostii.
Ma gandeam doar ca suna “stalker-ish”.
Am disparut vreo 9 ore, incercind sa aflu ce inseamna “stalker”
De fapt, e vina mea. Sint cam sarac in exprimare zilele astea. Incercasem, prin “am fumat o tigara aproape de tine” o autoironie, dar nu mi-a iesit
Nu m-am gindit vreo secunda ca tu te-ai gindi ca m-as gindi la prostii 
Damn. Pentru o secunda, mi-am dorit sa am ochii albastri
Adi,
)
ce aproape esti.
Nu cred ca intelegi, oricum… Mersi pentru comentariu.
Ar fi rau daca as intelege?…
sau mai sunt msjle la care t uiti on&on si te gandesti ca daca te mai uiti o data poate o sa scrie altceva(mai bun desigur)..sau poate nu ai inteles bn din prima..d aia le pastrez mai mula vreme, poate in vreme le vad cu alti ochi…oriqm subscriu la tot ce ai scris mai sus
*multa