Iata, revin, dar nu in spirit jovial, ci dimpotriva. De ce spun asta? Pentru ca am constatat cu stupoare, desigur, faptul ca… mass-media romanesti NU mai comenteaza cvadruplul asasinat din Livorno, Italia. Aici ma refer la acei copii arsi de vii intr-o coliba de la marginea provinciei cu pricina.

Au ars de vii din cauza unor dementi, foarte probabil care stau in vecini (in Livorno) si inca in libertate, din cauza unei Romanii care-i tot expulzeaza doar ca sa-i primeasca inapoi in loc sa initieze masuri legislative CONCRETE pentru a le face loc in societatea noastra, si au mai ARS DE VII acei COPII fiindca, deh!, doar suntem animale cu creier. Pardon, oameni.

Nu, NU suntem nici macar oameni cat timp NU dorim sa ne comportam ca atari. Or, asta NU inseamna sa arzi de viu un copil pentru ca TU nu ai la inima o etnie.
In ce te transforma asta? Nu doar intr-un monstru, ci in ceva mai putin de atat…

Prin urmare, advoc pentru un nou entry cu acest caz ca headline, stimata Andressa. Poate – poate oamenii s-or mai trezi din “somnul” bestialitatii… POATE.

Cu stima,
Silviu Marin

In calitate de simplu cetatean semi-xenofob, condamn mojicia unei etnii care NU doreste, de regula, sa lucreze deloc. Pe de alta parte, ca cetatean ROMAN, condamn mojicia unui pretins edil de Capitala europeana, proaspat admisa in U.E. (organizatie intra-continentala cu pretinse norme ridicate de civilizatie), care-si permite sa comita un asemenea gest mitocanesc. Prima oara, “Presedintele” tarii noastre, iar acum, “edilul” sectorului 2 al Bucurestilor…
Nu pot sa mai zic nimic in afara faptului ca… ne trebuie un NOU set legislativ care sa-i puna la punct, in primul rand, pe acesti pretinsi alesi ai neamului. Dar, vai!, “onoratele instante” sunt corupte pana peste poate.
Hmm, astfel revenim la… “Traim in Romania”, nu? Mda. Totusi, exista un spirit reactionar ici-colo. Insuficient, desigur, dar exista. Si ar mai trebui sa exista un pachet legislativ (sa si fie pus in aplicare!) in care sa se specifice obligativitatea ca cetatenii de etnie rroma sa beneficieze de acte de identitate si de ajutoare sociale (prin varii programe internationale de finantare), sub stricta supraveghere a organismelor internationale competenete, nu a celor romanesti. Fiecare copil rroma, fie acesta si din satre nomade, ar trebui sa promoveze MINIM ciclul gimnazial si sa i se ofere de lucru imediat, asta in cazul in care familia nu si-ar permite sa-l dea mai departe la liceu. Nu mai zic de facultate.
Cred ca am aflat cu totii de povestea tinerei rroma dintr-un sat romanesc (familia NU ii era nomada) care s-a sinucis dupa absolvirea liceului fiindca “parintii” ei n-au mai lasat-o sa-si urmeze visul de a intra la facultate. Sunt (exceptional de) RARE cazurile, DAR exista. Si ACESTE cazuri trebuie evidentiate ca etaloane ale unei sperante. Speranta NU trebuie sa moara sub nicio forma, iar mentalitatea noastra, la nivel national, TREBUIE sa se schimbe. MUSTIM de xenofobie! Pana si dra Liana Stanciu in “Trenul Vietii”, cand a invitat cativa etnici rroma, un sociolog pare-mi-se si pe nu-stiu-mai-cine, a accentuat faptul ca rromii / tiganii (= “de neatins”, neogr.) NU VOR sa fie ajutati de albi, de caucazienii romani. Dar si-a auto-adresat d-nei intrebarea DE CE albii d-sale nu ridica un deget ca sa-i ajute in mod logic si concret pe acesti minoritari? Ambele “tabere” sunt suspicioase una in privinta celeilalte. Eu, unul, n-am constatat decat xenofobie BRUTA si BRUTALA, si sa nu uitam de demagogia de tip caragialian…
La noi, stimati cititori, stimati romani care poate va simtiti jigniti de prezenta acestei etnii pe teritoriul nostru, dar cu care convietuim cu totii de aprox. 7 secole, incepand cu era lui Basarab I, si despre care INCA n-am invatat nimic la scoala fiindca, deh!, ce ne-o trebui noua sa invatam despre tiganii care ne depasesc in numar pe teritoriul pe care-l ocupam si noi, romanii, va adresez urmatorul indemn: DEZMETICITI-VA! Romania NU mai traieste in vreun Ev Mediu Timpuriu, ci in anul 2007 (iata, spre sfarsite) si intr-o Uniune fata de care avem nenumarate responsabilitati, de nenumarate tipuri. Ah!, iar rromii TREBUIE sa inteleaga SI sa accepte faptul ca stilul lor de viata nomad NU mai poate fi tolerat de o lume in continua schimbare spre sedentarism total. Nu riscam decat alte si alte tensiuni. Daca vor, intr-adevar, sa fie integrati, sa se adapteze unei lumi sedentare si bazate pe economicul de tip bancar, nu pe cel de “exchange” la casa diverselor clanuri. Asta e realitatea cruda… si nesarata.

In concluzie, va invit pe saitul nostru la: “Viata in Romania” (editorialul meu e cel de sus).

Cu respect,
Silviu Marin