Cartea
De weekend , cu intarziere.
Se intampla uneori atate de multe lucruri ca nu incap intr-o zi sau doua si nici intr-un post.
Pe franturi, va zic ca am decis azi sa scriu o carte. Tocmai pentru ca m-am saturat sa nu incapa toate aventurile astea cu oameni ciudati sau amuzanti (cat am putut sa rad!), cu clinici de psihiatrie si ceai buuuun, bmw seria 5 (am condus!) si concedii promise (era sa lesin!), un drum pana la Ploiesti si bluza primita cadou si fata care m-a intrebat de sandale. Si cosmarurile si nostalgiile dupa scrisori scrise si rescrise si cutii postale neviolate de brosuri cora si vecini curiosi si nesimtiti.
Mi s-au intamplat atatea lucruri in ultimele doua zile ca nu mai pot de oboseala. Si ar fi atat de misto sa le povestesc totusi. Intr-o carte cu povestiri.
Eu oricum am inceput sa scriu o carte cand aveam 11 ani. Ar trebui sa o continuu. 
Si am tinut si un jurnal de la 10 la 20 de ani. Trebuie sa public, am zis! Noapte buna. :-*
19 Comments so far
Leave a reply
asteptam cu interes lansarea la un viitor bookfest!:)
noapte buna!
Nu stiu daca o sa o fac atat de publica. Poate doar o scriu si o multiplic pentru cativa. Sa fie mai pretioasa!
Bafta!
chiar mi-ar face placere sa o citesc
asa ca trece-ma deja pe lista privilegiatilor ce o vor primi multiplicata.
Hmm, si cat costa cartea?! Asta conteaza
foarte tare. esti de invidiat ca ai o viata asa de plina
sa nu-ti para rau
pai nu stii ce se zice… ca in viata trebuie sa faci trei chestii (sa scrii o carte, sa plantezi un copac, si sa ai un copil)? pentru inceput, iti tin pumnii cu planurile literare
mi-ai dat o idee…sa scriu o carte despre aventurile mele de pe plaja…o carte de colorat
Eu o stiam pe aia cu sa faci o casa, un copil si sa plantezi un pom. Tinand cont ca nu toata lumea stie sa scrie, dar oricine cred ca poate da la tarnacop, e mai plauzibila.
)
Pe de alta parte, poate iti publici si licenta sau doctorat.
Pana atunci, go short stories!
ahem… andressa, cand apare, sa ma anunti. o dau la ziar!
serios!
Bafta!! Parca vad grupuri de initiati susotind pe la colturi: “am cartea Andressei, ce dai pe ea?”
Sau ce dragut ar fi s-o gasesc la “schimb de carti”, ascunsa prin vreo cutie postala sau printr-un parc
Sa stii ca poti da peste scrisorile vecinilor fara sa fii nesimtit sau curios :-” . (asa am patit eu ieri
) )
ha! Şi io am început o carte pe la 10 ani, numa că bănuiesc că a ta nu era despre o femeie abuzată de soţ pe care o chema Judy, după Judy Jetson, cum era a mea.
))
katie,
era povestea unei tipe numite Cati. Isi pvestea copilaria din amintiri, doar ca eu scriam la timpul prezent… In fine.
Mersi tuturor pentru incurajari. Ma tenteaza serios sa fac o colectie de texte… Nu stiu ce voi face cu ea dupa ce o scriu, dar… Asta conteaza mai putin.
cred ca daca ai aduna cateva posturi de pe blogul tau ar iesi de-o carte mai neconventionala … dar mai buna decat a unor scriitori de pe la noi
Andressa, foarte bine ca te apuci sa scrii o carte, vezi ca te bag in blogroll, daca-ti place blogul meu baga-ma
http://bloguresti.blogspot.com/2007/06/greenspam.html
pai sa il publici. eu vreau al 16 exemplar
am inceput si eu sa scriu o carte la 13 ani, la 14 am terminat-o, o am si acum in calculator dar nu am curajul sa o fac publica…. o citesc numai eu cind simt ca am nevoie de o doza de incurajare, chiar e buna, parerea mea, dar…ma rog, voi ramaine in amonimat cu tot cu talentu’ meu extraordinar… e o poveste de dragoste, (povestea mea, de fapt, dar cu mici modificari)