Razanda si scriinda
Scriu de zor la licenta sau, mai degraba, ma documentez de zor, ca sa am despre ce sa scriu si, din cand in cand, de oboseala sau din alte cauze, ma apuca rasul.
Pai, cum sa nu razi cand pe un mare expert in rapiri si negocieri cu teroristi il cheama nici mai mult, nici mai putin decat… Radu Ionescu?
Banuiesc ca e o coincidenta. Ionescu e un nume care ocupa zeci, daca nu sute de pagini in cartea de telefoane, nu o fi chiar sefu’ meu, nu? In fine, nu se stie niciodata, nu as vrea sa ma pun rau cu el ca poate chiar el ii stie pe oamenii rai care rapesc ziaristi si, de ce nu?, si bloggeri!
In conditii de oboseala maxima, eu in loc de Munaf citesc Manafu. Pe cuvantul meu. Si apoi rad tot eu, de una singura, ca he-he, Manafu e rapit. (Am un simt al umorului sinistru?) Dar, ce sa vezi, au adormit corectorii la tastatura si astfel am citit si un articol in care Munaf a fost rebotezat (vorba vine, ca nu e ortodox, cu atat mai putin botezat!) Manuf! =))
Am recitit de nu-stiu-cate ori, am zis ca mi se pare, dar nu! Manuf! Vorba-ceea – Munaf, Manuf – tameitou, tamatou!
Un alt motiv de ras a fost un interviu cu prietenul lui Marie-Jeanne Ion. Fiti atenti la intrebare-raspuns:
- “Ce fel de persoana este Marie-Jeanne?
- Este o tipa foarte tare.”
Fooooaaaarte tareeee, frateeeee!
Back to work. 
17 Comments so far
Leave a reply
Eu ii zic Munafu
).
ce nasoala licenta asta. la ce esti?
adica ce facultate? jurnalism.
Licenta nu-i nasoala.
.
.
Nasol e ca acum de documentezi
Cam tarziu
Dar nah, de obicei jurnalistii n’au vreme
.
Ups, sunt offtopic
dar stii ce e aia manaf, nu?
soldat turc
eu stiu, dar tu stii ce e aia manuf? =))
mai bine soldat turc decat ramolit
))
Neo,
nu e chiar asa de dezastruos cum pare. Am terminat demult lectura, povesteam din articolele pentru cercetare. Mentionez ca si pe aceea am terminat-o. De fapt, sunt pe la incheiere. Ei, nu e chiar asa de rau cum credeai, nu?
Rasul face bine
O impresie mi se zbate prin gand citind insemnarea: prea multa cafea si prea putin somn?
Bafta in continuare…
Baftă, Andressa.
Şi, cum spunea cineva de mai sus, cafeaua nu este atât de bună cum pare…
Întâmplător e dimineaţă şi acum am păşit pe www. Tot întâmplător mă gândeam câtă similitudine încapă între două situaţii. Acum deja fortuit, îmi apar imagine ale studentului la jurnalistică. Eu! Liniştit, acum doi ani, aşteptam examenul vieţii şi corectam pe ici pe colo diferenţele dintre Munaf şi Manuf sau uneori chiar Munfa(cuvânt încă neomologat, cu etimologie tastaturală). În altă ordine a întâmplărilor, pe vremea aia, încă nu se ştiau prea multe despre “jurnaliştii români răpiţi în Irak”. Criza era în plină dezbatere şi tot ce puteam să citesc venea din rarele transpiraţii ale presei. Uneori mă sufoca mirosul, alteori nu mai pricepeam dacă sunt într-adevăr răpiţi sau e doar o înscenare.
Acum, la atâta vreme după întâmplări, mă bucur că mai scriu oamenii despre ele. La vremea mea, lucrarea a fost “o încercare la fel de dubioasă ca şi răpirea”(citat din proful coordonator). Succes Andressa! Sunt sigur că ai mult mai multe certitudini decât aveam eu. Licenţă lesnicioasă!
mihai peticila,
nu pot sa cred ca ai facut tot despre asta! trimite-mi lucrarea!!! =))
eu nu scriu despre rapire in sine, ci despre cum a scris presa ca ar fi trebuit tratat subiectul – chestiune de deontologie. iti trimit cand termin, daca vrei.
ar fi chiar interesant un punct de vedere avizat si, de ce nu, dospit. Pentru ca timpul e o lupa destul de buna. Totusi, nu ti se pare ca, “deontologic”, subiectul asta nu a fost tratat de fapt?
Ia-o de la final si mergi spre inceputuri. Nu exista deontologie in nici o abordare! Eu asa percepeam chestiunea atunci.
Lucrarea mea e pe influentarea opiniei publice de catre presa. Iar capitolul deontologie, etica si morala e destul de vast. Sa nu pricepi de aici ca am avut ce scrie “pentru”! Nuuu! Am pus in lumini apropiate modelele deontologice si “chestiile” scrise in ziare, date la tv sau povestite la radio. Am insitat pe tv.
Poate facem un schimb de impresii.
Si ca sa bat un apropo, Marie-Jeanne e chiar “foarte tare”! Urmareste aparitiile ei in presa, la o luna dupa revenirea in tara. Uita-te apoi si peste interviurile relaxate de acum un an. La final, citeste “Veronica se hotaraste sa moara” a lui Coelhio. Telenovela de la un capat la altul.
Deci, foarte tare frate!
mihai,
am citit veronica se hotaraste sa moara. si totusi, raspunsul acelui tip este de mare angajament. sau, mai bine zis, de ras!
mda… poate ca am fost prea subtil! Tot ce stiu despre Marie-Jeanne este de o larga inspiratie. Iar parabola cu scriitura lui Coelhio era doar pentru evidentiat anume chestiuni.
Daca tot ai citit-o, poate incerci si nuvela lui Anton Holban, “Bunica se hotaraste sa moara”. O sa ai niste surprize. Coelhio? Mi-e sila! … Marie-Jeanne? “O tipa foarte tare”!